ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3160/2020

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.06.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Municipal Câmpina și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sector 6, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: - anularea Deciziei nr. 112 din 26 ianuarie 2016 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă, emisă de Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (D.G.R.F.P. Ploiești), precum și anularea Deciziei de impunere nr. x/1599 din 18.03.2015 și a Raportul de inspecție fiscală nr. x/18.03.2015, ambele emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova; - exonerarea reclamantei de la plata sumei de 1.622.224 RON stabilită în sarcina sa cu titlu de obligații suplimentare de plată, astfel cum sunt acestea reliefate în Decizia de impunere x/1599 din 18.03.2015; - suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/1599 din 18.03.2015, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/18.03.2015, a Deciziei nr. 112 din 26 ianuarie 2016, precum si a tuturor actelor administrative anterioare si subsecvente cu privire le obligatia de plată suplimentară, inclusiv cele de executare, până la soluționarea definitivă a cauzei deduse judecătii; - anularea actului administrativ nr. x/18.03.2016, emis de ANAF - Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, prin care s-a vândut la licitație publică terenul din str. x, București, precum și a actelor administrative anterioare și subsecvente acestuia, care au dus la înstrăinarea imobilului și restabilirea situației anterioare; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 3426 din 7 noiembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Municipal Câmpina, și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -Administrația Finanțelor Publice Sector 6.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cauzei în fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Intimații-pârâți intimații-pârâți M.F.P. - A.N.A.F. -D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Prahova - Serviciul Fiscal Municipal Câmpina, M.F.P. - A.N.A.F. - Administrația Sector 6 București a Finanțelor Publice, D.G.R.F.P. Ploiești și A.J.F.P. Prahova, deși au fost legal citați, nu au formulat apărări și nu au depus întâmpinare.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea din data de 30 mai 2019, constatând lipsa nejustificată a părților legal citate, acestea neformulând cerere de judecare în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului promovat. Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 10.03.2020, în temeiul art. 420 C. proc. civ., instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 416 din același cod.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției perimării recursului Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 Cod procedruă civilă, excepția perimării prezentei căi de atac, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni". De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." Încheierea de ședință din data de 30 mai 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la această dată începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 01 decembrie 2019. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,