ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/28.11.2016 emisă de A.J.F.P. Prahova privind obligațiile fiscale suplimentare de plată și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.11.2016, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acelorași acte administrative fiscale.
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind suspendarea raportului de inspecție fiscală nr. x/28.11.2016 și, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/28.11.2016 formulat de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova.
De asemenea, în temeiul art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. a dispus, din oficiu, restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 14.575 RON, consemnată la B. cu recipisa nr. x din 14.12.2016.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A. SA, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/28.11.2016, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a acestei decizii.
Recurenta-reclamantă arată că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 14 din Legea nr. 554/2004 deoarece există un caz bine justificat, precum și riscul iminent al producerii unei pagube care nu mai poate fi reparată și, ca atare, în mod greșit a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/28.11.2016 formulată în cauză.
În cuprinsul cererii introductive au fost prezentate pe larg motivele pentru care recurenta-reclamantă apreciază că aparența dreptului este în favoarea sa. Recurenta reia prezentarea acestor motive, arătând, în esență, că actul adițional de modificare a redevenței nu a fost semnat de către părțile semnatare ale contractului, aspect reținut și de organul fiscal în cuprinsul deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală.
În opinia sa, fie și numai acest element demonstrează existența cazului bine justificat, iar instanța a reținut greșit că nu ar fi îndeplinită această condiție.
Cât privește cea de a doua condiție, instanța a considerat nefondat că nu s-a dovedit incidența unei pagube iminente. Contrar aprecierilor primei instanțe, actele contabile și procesele-verbale de sechestru depuse la dosar demonstrează că reclamanta a făcut proba pagubei iminente. Totodată, organul fiscal a emis deja procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. x/28.12.2016, comunicat recurentei în 25.01.2017.
Apărările formulate de intimata-reclamantă
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, având în vedere că, prin Decizia de soluționare nr. 21 din 1 februarie 2017, a fost admisă contestația administrativă formulată de societate și a fost anulată Decizia de impunere nr. x/28.11.2016 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.
Procedura de soluționare a recursului
Prin rezoluția din 16 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 februarie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimată, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte a calificat susținerile intimatei-pârâte, care a apreciat că recursul a rămas fără obiect, ca fiind argumente ce fundamentează excepția lipsei de interes în susținerea recursului. În acest sens, Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs, iar conform art. 33 același Cod, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/28.11.2016, emisă de pârâta A.J.F.P. Prahova, prin care s-au stabilit obligații de plată fiscale suplimentare în sarcina acesteia în sumă de 1.074.669 RON, reprezentând redevență minieră.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație administrativă, prin care a solicitat anularea acestui act de impunere în privința calculării de către organul fiscal a redevenței miniere, în valoare de 1.074.669 RON.
Prin Decizia nr. 21/01.02.2017, organul fiscal a admis contestația administrativă și a dispus anularea deciziei de impunere nr. x/28.11.2016 referitoare la obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei pentru suma de 1.074.669, reprezentând redevență minieră.
Cum organul fiscal s-a pronunțat la 1 februarie 2017, obligațiile fiscale instituite prin actul fiscal a cărui suspendare s-a solicitat fiind anulate prin decizia de soluționare a contestației, se constată că interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual.
Așadar, în condițiile în care actul de impunere a fost anulat, interesul recurentei-reclamante în solicitarea formulată potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării acestora, nu mai subzistă.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimată, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinței civile nr. 2 din 11 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV