ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4094/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 24 martie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. și administrator judiciar C.I.I. C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecție Fiscală, a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 88/2.03.2015, a deciziei de impunere nr. x PH nr. 227/20.05.2014, a Raportului de inspecție fiscală parțială nr. F PH 187/20.05.2014 și a dispoziției de măsuri nr. 2455/21.05.2014.

Prin sentința nr. 121 din 17 mai 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. și administrator judiciar C.I.I. C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecție Fiscală, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 121 din 17 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și admiterea acțiunii reclamantei. De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză, fără a motiva acest lucru și că nu a răspuns tuturor susținerilor sale. Mai arată că hotărârea nu corespunde exigențelor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, a jurisprudenței interne și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a cererii de recurs, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin adresa comunicată recurentei la data de 05.07.2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinței nr. 121 din 17 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 19 septembrie 2019 recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar CII C. împotriva sentinței nr. 121 din 17 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar CII C. împotriva sentinței nr. 121 din 17 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.