ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1000/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC U. SRL a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Târgu Mureș, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea deciziei nr. 940 din 26 septembrie 1997, emisă de Ministerul Finanțelor, a dispoziției nr. 38 din 17 august 1995, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș, precum și a procesului-verbal nr. 1 din 23 martie 1995, emis de Administrația Financiară Târgu Mureș. Prin sentința nr. 135 din 11 mai 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea actelor administrative atacate și obligând pârâții să-i restituie acesteia, taxele de timbru de 2% și 1%, aferente plângerii și contestației, precum și să-i plătească cheltuieli de judecată de 1.200.000 lei.

Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost soluționat de Curtea Supremă de Justiție, care, prin decizia nr. 35 din 9 ianuarie 2001, a dispus admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru introducerea în cauză, a Administrației Financiare Târgu Mureș, emitenta procesului-verbal, a cărei anulare se solicită. În fond, după casare, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 173 din 13 iulie 2001, a admis acțiunea formulată de SC U. SRL Târgu Mureș, dispunând anularea deciziei nr. 940 din 26 septembrie 1997, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, a dispoziției nr. 38/1995, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș și a procesului-verbal de control nr. 1 din 23 martie 1995, al Administrației Financiare Târgu Mureș.

Totodată, a obligat pârâții să restituie reclamantei, taxele de contestație de 1% și respectiv, 2% și să-i plătească suma de 1.200.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că incontestabil, reclamanta a încălcat regulile contabile, neîntocmind documente justificative pentru cheltuielile respective, însă este la fel de incontestabil și faptul că acele cheltuieli au fost efectiv suportate de societate. Transporturile s-au reflectat în aprovizionarea cu mărfuri, cu documente de la furnizorii de marfă, întocmite conform legii, facturi și avize de expediere, precum și note de recepție, toate aflându-se la societatea reclamantă. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice.

Recurenții au susținut că societatea nu a putut justifica includerea pe cheltuieli, a sumei de 61.746.288 lei, reprezentând cheltuieli de transport care au fost înregistrate în contabilitate, fără temei legal, lucru reținut, de altfel și de expertul contabil. Pe de altă parte, au mai arătat că instanța concluzionează că societatea a suportat efectiv acele cheltuieli, fără a produce probe în acest sens. Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: În fapt prin procesul-verbal încheiat de reprezentanții Administrației Financiare Târgu-Mureș, la data de 21 martie 1995, s-a constatat că SC U. SRL, în perioada 1 ianuarie 1993 – 31 decembrie 1994, a înregistrat pe cheltuieli, suma de 61.746.288 lei, fără a avea la bază documente justificative.

Astfel, SC U. SRL a estimat nivelul cheltuielilor de transport – aprovizionare, întocmind borderouri care cuprind numărul de km parcurși de la sediul societății, până la furnizorii de mărfuri la care a aplicat un tarif apropiat valoric de cele practicate la unitățile specializate în transporturi de mărfuri. Petenta susține că toate cheltuielile cuprinse în borderourile în cauză sunt reale, însă nu prezintă ca și dovezi, decât chitanțele nr. 4162 – 4168 din 1 februarie, emise de SC T.A. SA Târgu Mureș. Cu ocazia reverificării aspectelor contestate de unitate, s-a constatat, însă, că suma impozitată de 61.746.288 lei, se diminuează cu suma totală de 10.795.153 lei, ca urmare a cuprinderii în cheltuieli, a consumurilor de carburanți și cheltuielilor cu transporturile efectuate de terți, pentru care au fost prezentate documente.

Având în vedere că petiționara nu a prezentat documente care să justifice înregistrarea pe costuri a sumei de 50.951.135 lei, legal, organul de control a majorat veniturile petiționarei, cu suma de 50.951.135 lei, reprezentând cheltuieli de transport înregistrate în contabilitate fără temei legal, stabilind de plată în sarcina SC U. SRL, o diferență de impozit pe profit, de 38.945.799 lei. Într-adevăr, potrivit art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, „orice operațiune economico-financiară efectuată, se consemnează în momentul efectuării ei, într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.

Cum în cauză suntem în prezența unor borderouri întocmite de societate, și nu a unor acte cu regim special, a unor documente justificative, în sensul dispozițiilor susmenționate [art. 6 alin. (1)], în mod corect s-a reținut de către organul de control, că, cheltuielile de transport nu puteau fi deduse. Față de cele ce au precedat, recursul urmează a se admite, a se casa sentința atacată și pe fond, a se respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș, în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 173 din 13 iulie 2001, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința și pe fond, respinge acțiunea, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.