ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1000/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC U. SRL a chemat în

judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, Ministerul Finanțelor

Publice și Administrația Finanțelor Publice Târgu Mureș, solicitând instanței

ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului administrativ, să

dispună anularea deciziei nr. 940 din 26 septembrie 1997, emisă de Ministerul

Finanțelor, a dispoziției nr. 38 din 17 august 1995, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș, precum și a procesului-verbal nr. 1 din 23

martie 1995, emis de Administrația Financiară Târgu Mureș.

Prin sentința nr. 135 din 11 mai

2000, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis acțiunea reclamantei, dispunând

anularea actelor administrative atacate și obligând pârâții să-i restituie

acesteia, taxele de timbru de 2% și 1%, aferente plângerii și contestației,

precum și să-i plătească cheltuieli de judecată de 1.200.000 lei.

Recursul declarat de pârâtă

împotriva acestei hotărâri a fost soluționat de Curtea Supremă de Justiție,

care, prin decizia nr. 35 din 9 ianuarie 2001, a dispus admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare,

aceleiași instanțe, pentru introducerea în cauză, a Administrației Financiare

Târgu Mureș, emitenta procesului-verbal, a cărei anulare se solicită.

În fond, după casare, Curtea de Apel

Târgu Mureș, prin sentința nr. 173 din 13 iulie 2001, a admis acțiunea formulată de SC U. SRL Târgu Mureș, dispunând anularea deciziei nr. 940 din 26

septembrie 1997, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, a dispoziției nr. 38/1995,

a Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș și a procesului-verbal de

control nr. 1 din 23 martie 1995, al Administrației Financiare Târgu Mureș.

Totodată, a obligat pârâții să restituie reclamantei, taxele de contestație de

1% și respectiv, 2% și să-i plătească suma de 1.200.000 lei, reprezentând cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că incontestabil, reclamanta a încălcat regulile contabile,

neîntocmind documente justificative pentru cheltuielile respective, însă este

la fel de incontestabil și faptul că acele cheltuieli au fost efectiv suportate

de societate. Transporturile s-au reflectat în aprovizionarea cu mărfuri, cu

documente de la furnizorii de marfă, întocmite conform legii, facturi și avize

de expediere, precum și note de recepție, toate aflându-se la societatea reclamantă.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mureș, în nume propriu și al Ministerului Finanțelor

Publice.

Recurenții au susținut că societatea

nu a putut justifica includerea pe cheltuieli, a sumei de 61.746.288 lei,

reprezentând cheltuieli de transport care au fost înregistrate în contabilitate,

fără temei legal, lucru reținut, de altfel și de expertul contabil.

Pe de altă parte, au mai arătat că

instanța concluzionează că societatea a suportat efectiv acele cheltuieli, fără

a produce probe în acest sens.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt prin procesul-verbal

încheiat de reprezentanții Administrației Financiare Târgu-Mureș, la data de 21

martie 1995, s-a constatat că SC U. SRL, în perioada 1 ianuarie 1993 – 31

decembrie 1994, a înregistrat pe cheltuieli, suma de 61.746.288 lei, fără a

avea la bază documente justificative.

Astfel, SC U. SRL a estimat nivelul

cheltuielilor de transport – aprovizionare, întocmind borderouri care cuprind

numărul de km parcurși de la sediul societății, până la furnizorii de mărfuri

la care a aplicat un tarif apropiat valoric de cele practicate la unitățile

specializate în transporturi de mărfuri.

Petenta susține că toate

cheltuielile cuprinse în borderourile în cauză sunt reale, însă nu prezintă ca

și dovezi, decât chitanțele nr. 4162 – 4168 din 1 februarie, emise de SC T.A.

SA Târgu Mureș.

Cu ocazia reverificării aspectelor

contestate de unitate, s-a constatat, însă, că suma impozitată de 61.746.288

lei, se diminuează cu suma totală de 10.795.153 lei, ca urmare a cuprinderii în

cheltuieli, a consumurilor de carburanți și cheltuielilor cu transporturile

efectuate de terți, pentru care au fost prezentate documente.

Având în vedere că petiționara nu a

prezentat documente care să justifice înregistrarea pe costuri a sumei de

50.951.135 lei, legal, organul de control a majorat veniturile petiționarei, cu

suma de 50.951.135 lei, reprezentând cheltuieli de transport înregistrate în

contabilitate fără temei legal, stabilind de plată în sarcina SC U. SRL, o

diferență de impozit pe profit, de 38.945.799 lei.

Într-adevăr, potrivit art. 6 din

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, „orice operațiune

economico-financiară efectuată, se consemnează în momentul efectuării ei,

într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind

astfel calitatea de document justificativ”.

Cum în cauză suntem în prezența unor

borderouri întocmite de societate, și nu a unor acte cu regim special, a unor

documente justificative, în sensul dispozițiilor susmenționate [art. 6 alin. (1)],

în mod corect s-a reținut de către organul de control, că, cheltuielile de

transport nu puteau fi deduse.

Față de cele ce au precedat,

recursul urmează a se admite, a se casa sentința atacată și pe fond, a se

respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș, în nume propriu și al

Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 173 din 13

iulie 2001, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința și pe fond,

respinge acțiunea, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2004.