ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: Petiționarul C.V. a formulat plângere penală împotriva numitului C.A. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, fals, uz de fals și represiune nedreaptă, cu ocazia instrumentării dosarului nr. 1460/P/1998 în care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen. Se motivează că acesta a sustras și modificat certificatul medical constatator al decesului nr. 1430 din 17 iulie 1997 al I.M.L. București. Prin rezoluția din 12 iulie 2006 dată în dosarul nr. 1354/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.A.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 288, art. 291 și art. 268 C. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele nu există. Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în termen legal, în baza art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul C.V., care a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale motivând că procurorul intimat se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a formulat plângerea penală.

Înalta Curte apreciază plângerea ca neîntemeiată. Din actele și lucrările dosarului rezultă că petiționarul C.V. a fost cercetat în dosarul nr. 1460/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzute de art. 174 C. pen., fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din 25 februarie 2000. Prin hotărâre definitivă, acesta a și fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor. Certificatul medical constatator al decesului nr. 1430 din 17 iulie 1997 la care se referă petiționarul este doar un act de constatare, care nu a stat la baza trimiterii în judecată a petiționarului.

Trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor și, ulterior, condamnarea petiționarului, s-au efectuat în baza raportului medico - legal de necropsie nr. A3/1430/1997 din 11 martie 1998 și a avizării Comisiei de Avizare și Control de pe lângă IML, singurele acte care au valoare medico - legală, coroborate cu celelalte mijloace de probă (proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații martori etc.). Procurorul intimat a reținut în rechizitoriu că moartea victimei a fost violentă pe baza concluziilor raportului medico legal de necropsie și nu a certificatului medical constatator al decesului. În concluzie, în mod corect s-a apreciat că infracțiunile reclamate de petiționar pretins a fi săvârșite de procurorul C.A., nu există, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale este corectă.

Înalta Curte, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., urmează să respingă plângerea, ca nefondată, menținând rezoluția atacată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea petiționarului la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.V. împotriva rezoluției nr. 1354/P/2005 din 12 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2007.