ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față:

Petiționarul C.V. a formulat

plângere penală împotriva numitului C.A. procuror în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu, fals, uz de fals și represiune nedreaptă,

cu ocazia instrumentării dosarului nr. 1460/P/1998 în care a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen.

Se motivează că acesta a

sustras și modificat certificatul medical constatator al decesului nr. 1430 din

17 iulie 1997 al I.M.L. București.

Prin rezoluția din 12 iulie

2006 dată în dosarul nr. 1354/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.A. pentru infracțiunile prevăzute de art.

246, art. 288, art. 291 și art. 268 C. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., faptele nu există.

Plângerea formulată

împotriva acestei rezoluții formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost

respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în termen legal, în baza art.

278

1

C. proc. pen., petiționarul C.V., care a solicitat desființarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale motivând că procurorul intimat se

face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a formulat plângerea

penală.

Înalta Curte apreciază

plângerea ca neîntemeiată.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că petiționarul C.V. a fost cercetat în dosarul nr. 1460/P/1998

al Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunii

de omor prevăzute de art. 174 C. pen., fiind trimis în judecată prin

rechizitoriul din 25 februarie 2000. Prin hotărâre definitivă, acesta a și fost

condamnat la o pedeapsă de 15 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Certificatul medical

constatator al decesului nr. 1430 din 17 iulie 1997 la care se referă

petiționarul este doar un act de constatare, care nu a stat la baza trimiterii

în judecată a petiționarului.

Trimiterea în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii de omor și, ulterior, condamnarea

petiționarului, s-au efectuat în baza raportului medico - legal de necropsie nr.

A3/1430/1997 din 11 martie 1998 și a avizării Comisiei de Avizare și Control de

pe lângă IML, singurele acte care au valoare medico - legală, coroborate cu

celelalte mijloace de probă (proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe

foto, declarații martori etc.).

Procurorul intimat a reținut

în rechizitoriu că moartea victimei a fost violentă pe baza concluziilor

raportului medico legal de necropsie și nu a certificatului medical constatator

al decesului.

În concluzie, în mod corect

s-a apreciat că infracțiunile reclamate de petiționar pretins a fi săvârșite de

procurorul C.A., nu există, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale este

corectă.

Înalta Curte, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., urmează să respingă plângerea, ca nefondată,

menținând rezoluția atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., se va dispune obligarea petiționarului la cheltuieli judiciare

către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul C.V. împotriva rezoluției nr. 1354/P/2005

din 12 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul să

plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2007.