ÎCCJ, Secția penală

Examinând plângerea de față constată: La data de 23 aprilie 2007,

petiționarul A.l. a formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., împotriva rezoluției din 23 februarie 2007 dispusă de Parchetul de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, în dosarul nr. 252/P/2007, susținând că prin rezoluția dată

s-au soluționat abuziv mai multe plângeri, iar rezoluția înserează o serie de

falsuri pentru a fi protejați infractori.

A fost atașat dosarul nr. 252/P/2007 al Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică ,din

analiza căruia rezultă că prin rezoluția dispusă la data de 23 februarie 2007

s-a dispus în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de S.E.A., procuror în cadrul Secției de urmărire penală

și criminalistică și V.A., fost procuror șef al secției de urmărire penală și

criminalistică reținându-se că nu rezultă nici un indiciu în sensul că

magistrații și-ar fi încălcat atribuțiile sau ar fi dispus soluții partinice.

Nemulțumirea subiectivă a petiționarului față de modul de

soluționare a plângerilor sale nu poate constitui

un argument pentru

angajarea răspunderii penale a celor care i-au

soluționat plângerile.

Rezultă, de asemenea, că plângerea formulată de petiționar, conform art.

278 C. proc. pen., împotriva rezoluției a fost respinsă ca neîntemeiată prin

rezoluția nr. 4063/1409/2007 dispusă la data de 19 martie 2007 de procurorul

șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut că din actele dosarului

rezultă că în cauză nu există

indicii în sensul săvârșirii

de către cei doi magistrați a faptelor sesizate, aceștia îndeplinindu-și în mod

corect atribuțiunile de serviciu, fără a cauza o vătămare intereselor legale

ale unei persoane.

S-a mai reținut că emiterea de către procuror a unei soluții cu

respectarea normelor procedurale nu constituie faptă penală, iar simpla

împrejurare că petentul este nemulțumit de soluția adoptată într-o cauză sau

alta, nu constituie temei pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților

care au dispus-o.

Rezoluția procurorului șef de secție a fost comunicată petiționarului

la data de 27 martie 2007.

În raport de această dată plângerea formulată la 23 aprilie

2007 este tardivă, fiind depusă după expirarea

termenului de 20 de zile prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen.

Așa fiind, conform art. 278

1

alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., plângerea va fi respinsă, ca tardivă, iar conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T

E

Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul A.l. împotriva

rezoluției nr. 252/P/2007 din 23 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Obligă petiționarul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2007.