ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 9 ianuarie 2008,

pe rolul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

înregistrată plângerea formulată de petiționarul

A.I.,

împotriva rezoluției nr. 1389/P/2007 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petiționarul susține că

soluția dispusă de procuror este nelegală și netemeinică și solicită tragerea

la răspundere penală a judecătorilor B.L., C.R., D.A.M., G.M., I.C., Șt.B., T.N.,

V.L., V.G., B.G., F.G. și P.I. de la Înalta Curte de Casație și Justiție,

precum și a procurorilor E.N. și B.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.,

favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual

prevăzut de art. 289 C. pen.

Din oficiu, Curtea a dispus

atașarea la dosarul cauzei a dosarului nr. 1389/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și a lucrării prin care s-a soluționat

plângerea petiționarului împotriva rezoluției procurorului.

Judecând plângerea, Curtea a

verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constatând următoarele:

Petiționarul A.I. a formulat

plângere penală împotriva magistraților judecători și procurori B.L., C.R., D.A.M.,

G.M., I.C., Șt.B., T.N., V.L., V.G., B.G., F.G., P.I., E.N. și B.G., susținând

că au săvârșit infracțiunile arătate cu ocazia soluționării dosarului penal nr.

14906/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători.

În fapt, prin plângerea

penală adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

înregistrată sub nr. 6578/1/2006, petiționarul A.I. a solicitat tragerea la

răspundere a judecătorului N.S. din cadrul Curții de Apel Timișoara pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin sentința penală nr. 279

din 31 mai 2006, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, s-a dispus respingerea plângerii formulate de A.I., ca inadmisibilă,

motivat de faptul că petentul nu a efectuat procedura judiciară prealabilă.

Hotărârea a rămas definitivă

prin respingerea recursului petiționarului, prin decizia penală nr. 29 din 22

ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 14906/1/2006.

Nemulțumit de modul de

soluționare a cauzei, petiționarul a formulat plângere penală împotriva tuturor

judecătorilor care au soluționat-o, pe fond și în recurs, precum și împotriva

procurorilor care au pus concluzii în ședința de judecată.

Prin rezoluția nr. 1389/P/2007

din 6 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitori pentru faptele sesizate, în temeiul dispozițiilor art.

228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Plângerea petiționarului

împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin

rezoluția nr. 14355/5837/2007 din 10 decembrie 2007 a procurorului șef al

Secției de urmărire penală și criminalistică.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat

plângere la instanță împotriva rezoluției de netrimitere în judecată.

Examinând plângerea, Curtea

constată că aceasta este nefondată.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză nu rezultă că magistrații judecători și procurori și-au

încălcat atribuțiile de serviciu ori și le-au îndeplinit în mod defectuos, cu

știință, prejudiciind, astfel, interesele legale ale petiționarului.

De asemenea, nu există

indicii de favorizare a vreunei persoane în scopul îngreunării sau zădărnicirii

urmăririi penale, judecății sau executării pedepsei ori pentru asigurarea

folosului sau produsului infracțiunii și nici pe falsificare a vreunui înscris.

Faptul că soluțiile dispuse

l-au nemulțumit pe petiționar nu constituie un argument în sine pentru

cercetarea magistraților și niciun indiciu al săvârșirii vreunei fapte penale

de către aceștia, în absența oricăror dovezi în acest sens.

Magistrații au soluționat

cauzele cu care au fost investiți, iar procurorii au pus concluzii în aceste

cauze potrivit dispozițiilor legale în materie și având în vedere materialul

probator administrat.

Așa fiind, Curtea constată

că rezoluția atacată este legală și temeinică și o va menține, ca atare,

respingând, ca nefondată, plângerea petiționarului A.I.

Văzând și dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 6 noiembrie

2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 1389/P/2007, pe care o menține.

Obligă petiționarul la 120

lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 martie 2008.