ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 ianuarie 2008, pe rolul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată plângerea formulată de petiționarul A.I., împotriva rezoluției nr. 1389/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Petiționarul susține că soluția dispusă de procuror este nelegală și netemeinică și solicită tragerea la răspundere penală a judecătorilor B.L., C.R., D.A.M., G.M., I.C., Șt.B., T.N., V.L., V.G., B.G., F.G. și P.I. de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și a procurorilor E.N. și B.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen.

Din oficiu, Curtea a dispus atașarea la dosarul cauzei a dosarului nr. 1389/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și a lucrării prin care s-a soluționat plângerea petiționarului împotriva rezoluției procurorului. Judecând plângerea, Curtea a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând următoarele: Petiționarul A.I. a formulat plângere penală împotriva magistraților judecători și procurori B.L., C.R., D.A.M., G.M., I.C., Șt.B., T.N., V.L., V.G., B.G., F.G., P.I., E.N. și B.G., susținând că au săvârșit infracțiunile arătate cu ocazia soluționării dosarului penal nr. 14906/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători.

În fapt, prin plângerea penală adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, înregistrată sub nr. 6578/1/2006, petiționarul A.I. a solicitat tragerea la răspundere a judecătorului N.S. din cadrul Curții de Apel Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. Prin sentința penală nr. 279 din 31 mai 2006, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea plângerii formulate de A.I., ca inadmisibilă, motivat de faptul că petentul nu a efectuat procedura judiciară prealabilă. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului petiționarului, prin decizia penală nr. 29 din 22 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 14906/1/2006.

Nemulțumit de modul de soluționare a cauzei, petiționarul a formulat plângere penală împotriva tuturor judecătorilor care au soluționat-o, pe fond și în recurs, precum și împotriva procurorilor care au pus concluzii în ședința de judecată. Prin rezoluția nr. 1389/P/2007 din 6 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori pentru faptele sesizate, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Plângerea petiționarului împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 14355/5837/2007 din 10 decembrie 2007 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică.

În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la instanță împotriva rezoluției de netrimitere în judecată. Examinând plângerea, Curtea constată că aceasta este nefondată. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că magistrații judecători și procurori și-au încălcat atribuțiile de serviciu ori și le-au îndeplinit în mod defectuos, cu știință, prejudiciind, astfel, interesele legale ale petiționarului. De asemenea, nu există indicii de favorizare a vreunei persoane în scopul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale, judecății sau executării pedepsei ori pentru asigurarea folosului sau produsului infracțiunii și nici pe falsificare a vreunui înscris.

Faptul că soluțiile dispuse l-au nemulțumit pe petiționar nu constituie un argument în sine pentru cercetarea magistraților și niciun indiciu al săvârșirii vreunei fapte penale de către aceștia, în absența oricăror dovezi în acest sens. Magistrații au soluționat cauzele cu care au fost investiți, iar procurorii au pus concluzii în aceste cauze potrivit dispozițiilor legale în materie și având în vedere materialul probator administrat. Așa fiind, Curtea constată că rezoluția atacată este legală și temeinică și o va menține, ca atare, respingând, ca nefondată, plângerea petiționarului A.I. Văzând și dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 6 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 1389/P/2007, pe care o menține. Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.