ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Colegiul

jurisdicțional al Curții de Conturi, prin sentința nr. 4 din 27 ianuarie 2003,

a admis cererea Secției de Control Financiar Ulterior nr. 14417/2002 și a pus

în aplicare procesul verbal nr. 47034/25 septembrie 2002 și a stabilit ca

amendă după cum urmează :

A

penalizat pe intimata Societatea Comercială “A” S.A., cu suma de 500.000 lei pe

zi întârziere începând cu data scadentă 13 septembrie 2002 și până la

îndeplinirea obligației de la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992,

republicată.

A dispus

măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile, imobile și a oricăror venituri ale

intimatei Societatea Comercială “A” S.A. în limita amenzii civile stabilite,

respectiv în sumă de 67.000.000 lei, calculată pe perioada 13 septembrie 2002 –

27 ianuarie 2003 și în continuare până la îndeplinirea obligației din procesul

– verbal nr. 47034/25 septembrie 2002.

Pentru

a hotărî astfel, s-a reținut că Societatea Comercială “A” S.A., potrivit

procesului verbal menționat nu a pus la dispoziția Curții de Conturi documentele

referitoare la evidența contabilă, încasarea și virarea pe destinațiile legale

a sumelor încasate în contul creanțelor externe provenite din activitatea de

comerț exterior și cooperare economică internațională existente în sold la 31

decembrie 1989, deși acestea au fost solicitate în mod repetat în perioada 5 –

24 septembrie 2002, iar prin adresa nr. 1564 din 11 septembrie 2002 să fie

prezentate următoarele documente:

- bilanțurile

contabile anuale și balanțele de verificare încheiate în perioada 31 decembrie

1989 – 30 iunie 2002;

- fișele

de cont pentru clienți externi în perioada 31 decembrie 1989 – 30 iunie 2002;

- documentele

de plată și extrasele de cont din care să rezulte sumele virate la bugetul

statului ca urmare a recuperării creanțelor externe ale României, conform

prevederilor H.G. nr. 447/1991, Legii nr. 29/1994 și Legii nr.  81/1999 privind

datoria publică.

Față de refuzul S. C. “A”

S.A.  exprimat prin adresa nr. 1571/12 septembrie 2002, s-a considerat potrivit

art. 128 din Legea nr. 94/1992 republicată, că au fost încălcate obligațiile

prevăzute la art. 4 alin. (2) din aceeași lege și în consecință s-a aplicat o

penalizare de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. S-a reținut

competența controlorilor curții în controlul efectuat deși societatea este cu

capital privat și legalitatea investirii prin proces verbal de constatare a

abaterii civile.

Secția Jurisdicțională a

Curții de Conturi, prin decizia nr. 342 din 23 mai 2003, a respins recursul

jurisdicțional al S. C. “A” S.A. București.

Considerând decizia

netemeinică și nelegală Societatea Comercială “A” S.A. București a declarat

recurs în baza art. 304 pct. 3, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat admiterea

lui, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în fond respingerea cererii secției

de control ulterior și obligarea Administrației Finanțelor Publice a sectorului

3 la restituirea sumei de 150 milioane lei plătită deja.

S-a susținut că, greșit

s-a respins excepția lipsei competenței materiale a Colegiului jurisdicțional al

Curții de Conturi de a judeca abaterea civilă  cu care a fost investit

întrucât dispozițiile art. 44 din Legea nr. 94/1992 prevăd competența în

favoarea Camerei de Conturi a municipiului București.

Din moment ce societatea

a fost privatizată integral în anul 1995 ea numai poate fi controlată după

acest an, de aici nelegalitatea controlului.

Greșit s-a respins

excepția neregularității  investirii Colegiului Jurisdicțional, alin. (2) al

art. 36 din lege prevăzând că actul de constatare trebuie înaintat procurorului

financiar, care trebuie să sesizeze Colegiul jurisdicțional competent potrivit

art. 51.

Pe fondul cauzei se

impunea respingerea cererii de punere în aplicare a procesului verbal nr.

47034/2002, ca neavînd culpă în săvârșirea abaterii constatate în condițiile în

care a transmis documentele solicitate pentru perioada 1990 – 1994, așa cum

rezultă din acte iar după 1995 societatea  s-a privatizat și nu a mai figurat

ca debitor al statului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 4 alin. (2)

din Legea Curții de Conturi nr. 94/1992 „toate persoanele juridice și fizice

supuse controlului sau jurisdicției Curții de Conturi sunt obligate să-i

transmită actele, documentele și informațiile solicitate la termenele stabilite

de Curte și să-i asigure saccesul în sediile lor,  dacă aceasta hotărăște

efectuarea controlului sau cercetarea la fața locului”.

Încălcarea obligațiilor

arătate mai sus constituie abatere, ce se sancționează conform art. 128 din

aceeași lege cu 500.000 lei pentru fiecare zi întârziere.

În cauză, societății “A”

S.A. i s-a întocmit procesul verbal de constatare a abaterii prevăzute de art.

128 din Legea 94/1992 republicată, înregistrat sub nr. 47034/25 septembrie 2002

de Secția de control ulterior – Divizia contului general de execuție a

bugetului de stat, datoriei publice, creanțelor statului și activității bancare

din cadrul Curții de Conturi întrucât nu a pus la dispoziția echipei de

control, documentele referitoare la evidența contabilă, încasarea și virarea pe

destinațiile legale a sumelor încasate în contul creanțelor externe, provenite

din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională,

existente în sold la 31 decembrie 1989, deși acestea au fost solicitate în mod

repetat în perioada 5 – 24 septembrie 2002.

S-a solicitat Colegiului

jurisdicțional să stabilească amenda conform art. 129 teza a II-a .

Controlul s-a întemeiat

pe dispozițiile art. 7 lit. c din legea Curții de Conturi privind modul de

formare și gestionare a datoriei publice și situației garanțiilor

guvernamentale pentru credite interne și externe, pe hotărârea 102/29 august

2002 a Plenului Curții, prin care s-a decis verificarea modului de respectare a

dispozițiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea și verificarea pe

destinațiile legale a sumelor prevăzute din creanțele externe ale României la

societățile comerciale care au derulat activități de export înainte și după

1989 și pe nota anexă la această hotărâre.

Conform acesteia la

bugetul statului figurează nerecuperate și nevirate creanțe externe în valoare

de 2.239, 6 milioane de lei și 955,9 milioane ruble transferabile .

Din nota Ministerului

Finanțelor Publice transmisă Parlamentului cu adresa nr. 241558 din 18 martie

2002, rezultă că recurenta – reclamantă a încasat și după privatizarea sa

(1995) creanțe externe provenite din activități de comerț exterior și cooperare

economică internațională derulată înainte și după 1989.

În condițiile date, în

mod justificat s-a reținut competența de soluționare în favoarea Colegiului

jurisdicțional și legalitatea controlului.

Cât privește excepția

nelegalității sesizării direct prin proces verbal de constatare a abaterii ea

nu a putut fi primită întrucât art. 129 din Legea 94/1992 stabilește, pe de o

parte că abaterile prevăzute la art. 127 – 128 se constată de controlorii

financiari, iar pe de altă parte, că amenda se stabilește de Colegiul

jurisdicțional.

În consecință, instanța

a fost legal investită direct prin procesul verbal de constatare a abaterii

civile conform art. 129 din lege, valorificarea lui de către procurorul

financiar nefiind reglementată de art. 37 din lege.

Instanța nu a fost

investită prin actul de sesizare  al procurorului financiar (art. 37) sau completului

(art. 31) pentru a fi competent Colegiul jurisdicțional al municipiului

București conform art. 40, ci se aplică art. 45 teza a II-a din lege care

prevede că: „Colegiul jurisdicțional al Curții judecă și alte cauze care nu

sunt în competența celorlalte colegii”.

Probele de la dosar nu

fac dovada că recurenta – reclamantă ar fi prezentat documentele solicitate în

baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 prin adresa  nr. 14284  /11

septembrie 2002 astfel că abaterea constată prin procesul verbal nr. 47034/2002

este temeinică și legală iar amenda respectă cerințele legii.

În consecință, recursul

se privește nefondat și în baza art. 312 Cod procedură civilă urmează a fi

respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Societatea Comercială “A” S.A. București împotriva

deciziei civile nr. 342 din 23 mai 2003 a Curții de Conturi a României, secția

Jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 februarie 2004.