ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4401/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

28 mai 2004 SC M.C. SRL, a solicitat încuviințarea executării silite prin

oricare din formele de executare asupra bunurilor debitorului C.T. până la

concurența sumei de 5.206.000 lei, depunând ca dovadă sentința comercială nr. 1225

din 13 decembrie 2003 a Tribunalului Ialomița.

Judecătoria Urziceni prin încheierea

pronunțată în Camera de Consiliu din 1 iunie 2004, a admis cererea și a

încuviințat executarea silită reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 373

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a

promovat apel C.T. și A.I. în motivarea căruia s-a susținut că sentința

comercială nr. 1225 din 13 decembrie 2003 a Tribunalului Ialomița nu este titlu

executoriu în ce privește primul capăt de cerere întrucât a fost pronunțată cu

privire la o cerere în constatarea unui drept de superficie, această hotărâre

nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare potrivit art. 372 și art. 373

1

C. proc. civ.

De asemenea susține că sentința

respectivă nu conține datele de identificare ale imobilului asupra căruia s-a

constatat dreptul de superficie.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 576 din 9 decembrie 2004 a admis excepția

lipsei calității procesuale active a lui A.I. și a respins ca nefondat apelul

promovat de C.T.

În motivarea soluției, instanța de

control judiciar a reținut că A.I. nu a avut calitatea de parte în procesul în

care s-a pronunțat încheierea apelată, iar pe de altă parte a reținut că

sentința a cărei executare s-a solicitat are și dispoziții susceptibilă de a fi

aduse la îndeplinire prin executare silită.

Cu petiția înregistrată la data de 2

februarie 2005 C.T. a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel

criticile vizând aspecte de nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că prin cererea de

executare silită a solicitat punerea în executare a sentinței comerciale nr. 576

din 9 decembrie 2004, prin punerea în posesie asupra imobilului din localitatea

Movilița, jud. Ialomița precum și asupra unei suprafețe de teren de 2.000 m.p.

și nicidecum asupra întregului titlu acordându-se mai mult decât s-a cerut.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 372 C. proc. civ.,

executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești

ori al unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu.

În speță titlul executoriu l-a

constituit sentința comercială nr. 1225 din 13 decembrie 2003, care conține

atât dispoziții susceptibile executării silite cât și nesusceptibile de

executare.

Titlul executoriu reprezintă un tot

unitar și nu se poate încuviința executarea parțială, chiar dacă creditorul nu

s-a referit la titlul executoriu în integralitatea sa.

Este adevărat că sentința în cauză

are dispoziții nesusceptibile de a fi aduse la îndeplinire prin executare

silită numai că, așa cum a reținut și instanța de apel, acestea nu pot să

priveze asupra dreptului pe care creditoarea l-a dobândit de a cere executarea

silită, titlul executoriu neputând fi scindat.

De altfel motivele de recurs exced

cadrului executării silite, constituind motive ce țin de calea contestației la

executare.

Față de cele arătate, Înalta Curte

reține că în speță soluția pronunțată este legală situație în care văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

debitorul C.T., împotriva deciziei nr. 576 de la 9 decembrie 2004 a Curții de

Apel București, ca nefondat.

Obligă recurenta la 10.000.000 lei

cheltuieli de judecată către intimata SC M.C. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 30 septembrie 2005.