ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4401/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 mai 2004 SC M.C. SRL, a solicitat încuviințarea executării silite prin oricare din formele de executare asupra bunurilor debitorului C.T. până la concurența sumei de 5.206.000 lei, depunând ca dovadă sentința comercială nr. 1225 din 13 decembrie 2003 a Tribunalului Ialomița. Judecătoria Urziceni prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din 1 iunie 2004, a admis cererea și a încuviințat executarea silită reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 373 1 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri a promovat apel C.T. și A.I.

în motivarea căruia s-a susținut că sentința comercială nr. 1225 din 13 decembrie 2003 a Tribunalului Ialomița nu este titlu executoriu în ce privește primul capăt de cerere întrucât a fost pronunțată cu privire la o cerere în constatarea unui drept de superficie, această hotărâre nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare potrivit art. 372 și art. 373 1 C. proc. civ. De asemenea susține că sentința respectivă nu conține datele de identificare ale imobilului asupra căruia s-a constatat dreptul de superficie. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 576 din 9 decembrie 2004 a admis excepția lipsei calității procesuale active a lui A.I. și a respins ca nefondat apelul promovat de C.T.

În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că A.I. nu a avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat încheierea apelată, iar pe de altă parte a reținut că sentința a cărei executare s-a solicitat are și dispoziții susceptibilă de a fi aduse la îndeplinire prin executare silită. Cu petiția înregistrată la data de 2 februarie 2005 C.T. a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține că prin cererea de executare silită a solicitat punerea în executare a sentinței comerciale nr. 576 din 9 decembrie 2004, prin punerea în posesie asupra imobilului din localitatea Movilița, jud. Ialomița precum și asupra unei suprafețe de teren de 2.000 m.p.

și nicidecum asupra întregului titlu acordându-se mai mult decât s-a cerut. Recursul este nefondat. Potrivit art. 372 C. proc. civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu. În speță titlul executoriu l-a constituit sentința comercială nr. 1225 din 13 decembrie 2003, care conține atât dispoziții susceptibile executării silite cât și nesusceptibile de executare. Titlul executoriu reprezintă un tot unitar și nu se poate încuviința executarea parțială, chiar dacă creditorul nu s-a referit la titlul executoriu în integralitatea sa. Este adevărat că sentința în cauză are dispoziții nesusceptibile de a fi aduse la îndeplinire prin executare silită numai că, așa cum a reținut și instanța de apel, acestea nu pot să priveze asupra dreptului pe care creditoarea l-a dobândit de a cere executarea silită, titlul executoriu neputând fi scindat.

De altfel motivele de recurs exced cadrului executării silite, constituind motive ce țin de calea contestației la executare. Față de cele arătate, Înalta Curte reține că în speță soluția pronunțată este legală situație în care văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitorul C.T., împotriva deciziei nr. 576 de la 9 decembrie 2004 a Curții de Apel București, ca nefondat. Obligă recurenta la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC M.C. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 septembrie 2005.