ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 748/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Secția de Control Financiar Ulterior - Divizia controlului contului general de execuție a bugetului de stat, datoriei publice, creanțelor statului și activității bancare din cadrul Curții de Conturi, la data de 15 octombrie 2002, a transmis Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi, procesul-verbal de constatare a abaterii prevăzute de art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată, înregistrat sub nr. 47035 din 25 septembrie 2002 și a solicitat punerea lui în aplicare, conform art. 129 din lege.

Din examinarea procesului-verbal nr. 47035/2002 a rezultat că SC I. SA nu a pus la dispoziția echipei de control, formată din controlori financiari ai Curții și reprezentanți ai unor direcții din Ministerul Finanțelor Publice, actele și documentele referitoare la evidența contabilă, încasarea și virarea pe destinațiile legale a sumelor încasate în contul creanțelor externe, provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, existente în sold la 31 decembrie 1989, deși acestea au fost solicitate în mod repetat, în perioada 5 - 24 septembrie 2002. Până la termenul din 18 septembrie 2002, stabilit prin adresa echipei de control nr. 14284 din 13 septembrie 2002, societatea nu a transmis documentele și actele solicitate, și anume: - bilanțurile contabile anuale și balanțele de verificare (sintetice și analitice), încheiate în perioada 31 decembrie 1989 - 30 iunie 2002; - fișele de cont pentru „clienți externi”, întocmite în perioada 31 decembrie 1989 - 30 iunie 2002; - documentele de plată și extrasele de cont, din care să rezulte sumele virate la bugetul de stat, ca urmare a recuperării creanțelor externe ale României, conform H.G.

nr. 447/1991, Legii nr. 7/1992, Legii nr. 29/1994 și Legii nr. 81/1999. Față de refuzul SC I. SA de a pune la dispoziția echipei de control, a documentelor și actelor solicitate, refuz exprimat de societate și prin adresa nr. 46826 din 12 septembrie 2002, controlorii financiari au adresat procesul-verbal de constatare nr. 47035/2002, unde, potrivit competențelor de la art. 129, au constatat săvârșirea abaterii civile prevăzută și sancționată potrivit art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată și au solicitat Colegiului jurisdicțional, să stabilească amenda, conform art. 129 teza a II-a.

Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, prin sentința nr. 5 din 27 ianuarie 2003, a admis cererea Secției de Control Financiar Ulterior nr. 14419/2002 și a pus în aplicare procesul-verbal nr. 47035 din 25 septembrie 2002, stabilind o amendă de 500.000 lei pe zi întârziere, începând cu data scadentă, 18 septembrie 2002 și până la îndeplinirea obligației de la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată.

A dispus măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile, imobile și a oricăror venituri ale SC I. SA, în limita amenzii civile stabilite, respectiv în sumă de 64.000.000 lei, calculată pe perioada 18 septembrie 2002 - 27 ianuarie 2003 (data pronunțării) și în continuare, până la îndeplinirea obligației din procesul-verbal nr. 47035 din 25 septembrie 2002. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că cererea adresată societății, prin adresa nr. 14284/2002, s-a făcut în exercitarea funcției pe care o are Curtea de Conturi, în baza art. 16 din lege, de a controla modul de formare, de administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și a atribuției reglementată de art. 17 lit. c) din lege, potrivit căreia controlează modul de formare și gestionare a datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe.

S-a avut în vedere și hotărârea plenului Curții de Conturi nr. 102 din 29 august 2002, prin care s-a decis verificarea modului de respectare a dispozițiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea și verificarea pe destinațiile legale, a sumelor provenite din creanțele externe ale României, la societățile comerciale care au desfășurat activitate de export, înainte și după anul 1989, printre care a figurat și SC I. SA București. Refuzul societății de a pune la dispoziția Curții de Conturi, documentele solicitate, fiind nejustificat, abaterea comisă a fost sancționată conform art. 129 alin. (2) din lege, cu amendă pe fiecare zi de întârziere. Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 341 din 23 mai 2003, a respins recursul jurisdicțional declarat de SC I. SA București.

S-a reținut că abaterea săvârșită de societate, sancționată cu amendă, intră în competența de soluționare a Colegiului jurisdicțional, legalitatea controlului, și învestirea legală a instanței. Considerând decizia nelegală, SC I. SA București a declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în fond, respingerea cererii Secției de Control Ulterior. Se susține că este o societate comercială cu capital integral privat, că are toate obligațiile către stat achitate, și, ca atare, nefăcând parte din categoria persoanelor juridice supuse controlului sau jurisdicției Curții de Conturi, nu are nici obligațiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, de aici nelegalitatea controlului.

Greșit s-a respins excepția neregularității învestirii Colegiului jurisdicțional, față de dispozițiile art. 36 și 37 din Legea nr. 94/1992 (lipsa sesizării colegiului, de către procurorul financiar). În mod greșit s-a interpretat minuta încheiată în urma discuțiilor purtate la A.N.E.I.R., de reprezentanții a șapte societăți comerciale (27 septembrie și 1 octombrie 2002), nu s-a luat în considerare că s-a transmis Curții de Conturi, documentele convenite cu reprezentanții acestuia, în scop de documentare, și nu de control. Recursul este nefondat. Legea nr. 94/1992, republicată, în art. 4 alin. (1) stabilește: „Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente și informații necesare exercitării funcțiilor sale de control și jurisdicționale, oricare ar fi persoanele juridice sau fizice destinatare”.

Alin. (2) prevede: „toate persoanele juridice și fizice supuse controlului sau jurisdicției Curții de Conturi, sunt obligate să-i transmită actele, documentele și informațiile solicitate la termenele stabilite de Curte și să-i asigure accesul în sediile lor, dacă aceasta hotărăște efectuarea controlului sau cercetarea la fața locului”. Încălcarea obligațiilor arătate mai sus constituie abatere, ce se sancționează conform art. 128 din aceeași lege, cu 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

În cauză, societății I. SA București i s-a întocmit procesul-verbal de constatare a abaterii prevăzute de art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată, înregistrat sub nr. 47035 din 25 septembrie 2002, de Secția de Control Ulterior - Divizia contului general de execuție a bugetului de stat, datoriei publice, creanțelor statului și activității bancare din cadrul Curții de Conturi, întrucât nu a pus la dispoziția echipei de control, documentele referitoare la evidența contabilă, încadrarea și virarea pe destinațiile legale a sumelor încasate în contul creanțelor externe, provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică informațională, existente în sold la 31 decembrie 1989, deși acestea au fost solicitate în mod repetat, în perioada 5 - 24 septembrie 2002. S-a solicitat Colegiului jurisdicțional să stabilească amenda, conform art. 129 teza a II-a.

Controlul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 94/1992, Curții de Conturi, privind modul de formare și gestionare a datoriei publice și situației garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe, pe hotărârea 102 din 29 august 2002 a Plenului Curții, prin care s-a decis verificarea modului de respectare a dispozițiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea și verificarea pe destinațiile legale a sumelor prevăzute din creanțele externe ale României, la societățile comerciale care au derulat activități de export, înainte și după 1989 și pe nota anexă la această hotărâre. Conform acesteia, la bugetul statului figurează nerecuperate și nevirate, creanțe externe în valoare de 2.239,6 milioane de lei și 955,9 milioane ruble transferabile.

Din Nota Ministerului Finanțelor Publice, transmisă Parlamentului cu adresa nr. 241.559 din 18 martie 2002, rezultă că recurenta-reclamantă a încasat și după privatizarea sa (1994), creanțe externe în sumă de 30.571.744,65 dolari SUA și 15.807.232 lire sterline, provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională derulată înainte și după 1989, pe relația Siria, care aparțin statului, fiind vorba de credite acordate pentru realizarea producției de export sau garantate prin acorduri guvernamentale. În condițiile date, în mod justificat s-a reținut competența de soluționare în favoarea Colegiului jurisdicțional și legalitatea controlului, societatea fiind obligată să se conformeze art. 4 alin. (2) din lege, de a preda documentația solicitată.

Minuta încheiată în urma discuțiilor purtate la A.N.E.I.R., de reprezentanții a șapte societăți comerciale (27 septembrie 2002 și 1 octombrie 2002), în care s-a consemnat punctul de vedere al societății, că la privatizare a inclus în patrimoniu, creanțele externe pe care le-a plătit statului, prin cumpărarea de acțiuni, nu a fost avută în vedere de instanță, întrucât societatea, prin intermediul A.N.E.I.R., a transmis materiale, dar o altă serie de documente solicitate (adresa 14284 din 13 septembrie 2002), ca bilanțurile contabile, balanțele de verificare, fișe de cont, nu au fost comunicate. Cât privește excepția nelegalității sesizării direct prin proces-verbal de constatare a abaterii, ea nu a putut fi primită, întrucât art. 129 din Legea nr. 94/1992, stabilește, pe de o parte, că abaterile prevăzute la art. 127 - 128, se constată de controlorii financiari, iar pe de altă parte, că amenda se stabilește de Colegiul jurisdicțional.

În consecință, instanța a fost legal învestită direct prin procesul-verbal de constatare a abaterii civile, conform art. 129 din lege, valorificarea lui de către procurorul financiar nefiind reglementată de art. 37 din lege. Instanța nu a fost învestită prin actul de sesizare al Procurorului financiar (art. 37) sau completului (art. 31), pentru a fi competent Colegiul jurisdicțional, conform art. 40, ci se aplică art. 45 teza a II-a din lege, care prevede că: „Colegiul jurisdicțional al Curții judecă și alte cauze care nu sunt în competența celorlalte colegii”. Probele de la dosar nu fac dovada că recurenta-reclamantă ar fi prezentat documentele solicitate în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, prin adresa nr. 14284 din 13 septembrie 2002, astfel că abaterea constatată prin procesul-verbal nr. 47035/2002, este temeinică și legală, iar amenda respectă cerințele legii.

În consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I. SA București împotriva deciziei nr. 341 din 23 mai 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Pronunțată în ședină publică, astăzi 9 februarie 2005.