ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 748/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Secția de Control Financiar

Ulterior - Divizia controlului contului general de execuție a bugetului de

stat, datoriei publice, creanțelor statului și activității bancare din cadrul

Curții de Conturi, la data de 15 octombrie 2002, a transmis Colegiului jurisdicțional

al Curții de Conturi, procesul-verbal de constatare a abaterii prevăzute de art.

128 din Legea nr. 94/1992, republicată, înregistrat sub nr. 47035 din 25

septembrie 2002 și a solicitat punerea lui în aplicare, conform art. 129 din

lege.

Din examinarea procesului-verbal

nr. 47035/2002 a rezultat că SC I. SA nu a pus la dispoziția echipei de

control, formată din controlori financiari ai Curții și reprezentanți ai unor

direcții din Ministerul Finanțelor Publice, actele și documentele referitoare

la evidența contabilă, încasarea și virarea pe destinațiile legale a sumelor

încasate în contul creanțelor externe, provenite din activitatea de comerț

exterior și cooperare economică internațională, existente în sold la 31

decembrie 1989, deși acestea au fost solicitate în mod repetat, în perioada 5 -

24 septembrie 2002.

Până la termenul din 18

septembrie 2002, stabilit prin adresa echipei de control nr. 14284 din 13

septembrie 2002, societatea nu a transmis documentele și actele solicitate, și

anume:

- bilanțurile contabile

anuale și balanțele de verificare (sintetice și analitice), încheiate în

perioada 31 decembrie 1989 - 30 iunie 2002;

- fișele de cont pentru

„clienți externi”, întocmite în perioada 31 decembrie 1989 - 30 iunie 2002;

- documentele de plată și

extrasele de cont, din care să rezulte sumele virate la bugetul de stat, ca

urmare a recuperării creanțelor externe ale României, conform H.G. nr. 447/1991,

Legii nr. 7/1992, Legii nr. 29/1994 și Legii nr. 81/1999.

Față de refuzul SC I. SA de

a pune la dispoziția echipei de control, a documentelor și actelor solicitate,

refuz exprimat de societate și prin adresa nr. 46826 din 12 septembrie 2002,

controlorii financiari au adresat procesul-verbal de constatare nr. 47035/2002,

unde, potrivit competențelor de la art. 129, au constatat săvârșirea abaterii

civile prevăzută și sancționată potrivit art. 128 din Legea nr. 94/1992,

republicată și au solicitat Colegiului jurisdicțional, să stabilească amenda,

conform art. 129 teza a II-a.

Colegiul jurisdicțional al

Curții de Conturi, prin sentința nr. 5 din 27 ianuarie 2003, a admis cererea

Secției de Control Financiar Ulterior nr. 14419/2002 și a pus în aplicare

procesul-verbal nr. 47035 din 25 septembrie 2002, stabilind o amendă de 500.000

lei pe zi întârziere, începând cu data scadentă, 18 septembrie 2002 și până la

îndeplinirea obligației de la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992,

republicată.

A dispus măsuri asiguratorii

asupra bunurilor mobile, imobile și a oricăror venituri ale SC I. SA, în limita

amenzii civile stabilite, respectiv în sumă de 64.000.000 lei, calculată pe

perioada 18 septembrie 2002 - 27 ianuarie 2003 (data pronunțării) și în

continuare, până la îndeplinirea obligației din procesul-verbal nr. 47035 din

25 septembrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că cererea adresată societății, prin adresa nr. 14284/2002, s-a făcut

în exercitarea funcției pe care o are Curtea de Conturi, în baza art. 16 din

lege, de a controla modul de formare, de administrare și întrebuințare a

resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și a

atribuției reglementată de art. 17 lit. c) din lege, potrivit căreia

controlează modul de formare și gestionare a datoriei publice și situația

garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe.

S-a avut în vedere și

hotărârea plenului Curții de Conturi nr. 102 din 29 august 2002, prin care s-a

decis verificarea modului de respectare a dispozițiilor legale referitoare la

urmărirea, încasarea și verificarea pe destinațiile legale, a sumelor provenite

din creanțele externe ale României, la societățile comerciale care au

desfășurat activitate de export, înainte și după anul 1989, printre care a

figurat și SC I. SA București.

Refuzul societății de a pune

la dispoziția Curții de Conturi, documentele solicitate, fiind nejustificat,

abaterea comisă a fost sancționată conform art. 129 alin. (2) din lege, cu

amendă pe fiecare zi de întârziere.

Secția jurisdicțională a

Curții de Conturi, prin decizia nr. 341 din 23 mai 2003, a respins recursul jurisdicțional

declarat de SC I. SA București.

S-a reținut că abaterea

săvârșită de societate, sancționată cu amendă, intră în competența de

soluționare a Colegiului jurisdicțional, legalitatea controlului, și învestirea

legală a instanței.

Considerând decizia

nelegală, SC I. SA București a declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și

în fond, respingerea cererii Secției de Control Ulterior.

Se susține că este o

societate comercială cu capital integral privat, că are toate obligațiile către

stat achitate, și, ca atare, nefăcând parte din categoria persoanelor juridice

supuse controlului sau jurisdicției Curții de Conturi, nu are nici obligațiile

prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, de aici nelegalitatea

controlului.

Greșit s-a respins excepția

neregularității învestirii Colegiului jurisdicțional, față de dispozițiile art.

36 și 37 din Legea nr. 94/1992 (lipsa sesizării colegiului, de către procurorul

financiar).

În mod greșit s-a

interpretat minuta încheiată în urma discuțiilor purtate la A.N.E.I.R., de reprezentanții a șapte societăți comerciale (27 septembrie și 1 octombrie

2002), nu s-a luat în considerare că s-a transmis Curții de Conturi, documentele

convenite cu reprezentanții acestuia, în scop de documentare, și nu de control.

Recursul este nefondat.

Legea nr. 94/1992,

republicată, în art. 4 alin. (1) stabilește: „Curtea de Conturi are acces

neîngrădit la acte, documente și informații necesare exercitării funcțiilor

sale de control și jurisdicționale, oricare ar fi persoanele juridice sau

fizice destinatare”.

Alin. (2) prevede: „toate

persoanele juridice și fizice supuse controlului sau jurisdicției Curții de

Conturi, sunt obligate să-i transmită actele, documentele și informațiile

solicitate la termenele stabilite de Curte și să-i asigure accesul în sediile

lor, dacă aceasta hotărăște efectuarea controlului sau cercetarea la fața

locului”.

Încălcarea obligațiilor

arătate mai sus constituie abatere, ce se sancționează conform art. 128 din

aceeași lege, cu 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

În cauză, societății I. SA

București i s-a întocmit procesul-verbal de constatare a abaterii prevăzute de art.

128 din Legea nr. 94/1992, republicată, înregistrat sub nr. 47035 din 25

septembrie 2002, de Secția de Control Ulterior - Divizia contului general de

execuție a bugetului de stat, datoriei publice, creanțelor statului și

activității bancare din cadrul Curții de Conturi, întrucât nu a pus la dispoziția

echipei de control, documentele referitoare la evidența contabilă, încadrarea

și virarea pe destinațiile legale a sumelor încasate în contul creanțelor

externe, provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică

informațională, existente în sold la 31 decembrie 1989, deși acestea au fost

solicitate în mod repetat, în perioada 5 - 24 septembrie 2002.

S-a solicitat Colegiului jurisdicțional

să stabilească amenda, conform art. 129 teza a II-a.

Controlul s-a întemeiat pe

dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 94/1992, Curții de Conturi, privind

modul de formare și gestionare a datoriei publice și situației garanțiilor

guvernamentale pentru credite interne și externe, pe hotărârea 102 din 29

august 2002 a Plenului Curții, prin care s-a decis verificarea modului de

respectare a dispozițiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea și

verificarea pe destinațiile legale a sumelor prevăzute din creanțele externe

ale României, la societățile comerciale care au derulat activități de export,

înainte și după 1989 și pe nota anexă la această hotărâre.

Conform acesteia, la bugetul

statului figurează nerecuperate și nevirate, creanțe externe în valoare de

2.239,6 milioane de lei și 955,9 milioane ruble transferabile.

Din Nota Ministerului

Finanțelor Publice, transmisă Parlamentului cu adresa nr. 241.559 din 18 martie

2002, rezultă că recurenta-reclamantă a încasat și după privatizarea sa (1994),

creanțe externe în sumă de 30.571.744,65 dolari SUA și 15.807.232 lire

sterline, provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică

internațională derulată înainte și după 1989, pe relația Siria, care aparțin

statului, fiind vorba de credite acordate pentru realizarea producției de

export sau garantate prin acorduri guvernamentale.

În condițiile date, în mod

justificat s-a reținut competența de soluționare în favoarea Colegiului jurisdicțional

și legalitatea controlului, societatea fiind obligată să se conformeze art. 4 alin.

(2) din lege, de a preda documentația solicitată.

Minuta încheiată în urma

discuțiilor purtate la A.N.E.I.R., de reprezentanții a șapte societăți

comerciale (27 septembrie 2002 și 1 octombrie 2002), în care s-a consemnat

punctul de vedere al societății, că la privatizare a inclus în patrimoniu,

creanțele externe pe care le-a plătit statului, prin cumpărarea de acțiuni, nu

a fost avută în vedere de instanță, întrucât societatea, prin intermediul A.N.E.I.R.,

a transmis materiale, dar o altă serie de documente solicitate (adresa 14284

din 13 septembrie 2002), ca bilanțurile contabile, balanțele de verificare,

fișe de cont, nu au fost comunicate.

Cât privește excepția

nelegalității sesizării direct prin proces-verbal de constatare a abaterii, ea

nu a putut fi primită, întrucât art. 129 din Legea nr. 94/1992, stabilește, pe

de o parte, că abaterile prevăzute la art. 127 - 128, se constată de

controlorii financiari, iar pe de altă parte, că amenda se stabilește de

Colegiul jurisdicțional.

În consecință, instanța a

fost legal învestită direct prin procesul-verbal de constatare a abaterii

civile, conform art. 129 din lege, valorificarea lui de către procurorul

financiar nefiind reglementată de art. 37 din lege.

Instanța nu a fost învestită

prin actul de sesizare al Procurorului financiar (art. 37) sau completului (art.

31), pentru a fi competent Colegiul jurisdicțional, conform art. 40, ci se

aplică art. 45 teza a II-a din lege, care prevede că: „Colegiul jurisdicțional

al Curții judecă și alte cauze care nu sunt în competența celorlalte colegii”.

Probele de la dosar nu fac

dovada că recurenta-reclamantă ar fi prezentat documentele solicitate în baza art.

4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, prin adresa nr. 14284 din 13 septembrie

2002, astfel că abaterea constatată prin procesul-verbal nr. 47035/2002, este

temeinică și legală, iar amenda respectă cerințele legii.

În consecință, recursul

fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC I. SA București împotriva deciziei nr. 341 din 23 mai 2003, a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională.

Pronunțată în ședină

publică, astăzi 9 februarie 2005.