ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 23 aprilie 2002, reclamanta L.S. a solicitat anularea procesului-verbal de

inspecție nr. 410179 din 24 ianuarie 2002, întocmit de Ministerul Finanțelor

Publice, Direcția Generală de Control și Audit Public Intern și anularea deciziei

nr. 29 din 22 februarie 2002 emisă de același pârât.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

prin procesul-verbal contestat s-a imputat suma de 18.709.997.688 lei

reprezentând prejudiciul produs, ca urmare a aprobării de către membrii

Comisiei Interdepartamentale, a unui termen de plată mai mare de 90 zile,

pentru rambursarea contravalorii în lei a importurilor derulate în vederea

recuperării creanțelor României sau a celor efectuate prin conturile de

cliring, barter și cooperare economică internațională.

Reclamanta a susținut că Ordinele

nr. 1347/1999 și nr. 2362/1996, a căror încălcare a fost imputată, nu sunt în

vigoare pentru că nu au fost publicate în Monitorul Oficial.

În ce privește responsabilitatea

privind neîntocmirea proceselor-verbale ale ședințelor Comisiei

Interdepartamentale și neînregistrarea acestora într-un registru, reclamanta

precizează că nu putea întocmi procese-verbale pentru ședințele ce nu au avut

loc.

Reclamanta susține că, în mod

nelegal, s-a reținut în sarcina sa nerespectarea clauzelor Notei Comisiei

Interdepartamentale și a Convenției nr. 242842 din 2 iulie 1999, deoarece nu

erau în atribuțiile sale administrarea și urmărirea acestei convenții.

Reclamanta a mai arătat că nu a avut

cunoștință de existența contractelor de gaj cu deposedare de acțiuni ale SC

E.M. SRL, SC E.P. SRL și SC E.R. SRL și nici de conținutul acestora, decât după

remiterea lor de către persoana care răspundea de relația Bangladesh.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1000 din 24 octombrie 2002,

a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că a fost legal

controlul inspectorilor de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor

Publice, Direcția Generală de Control și Audit Public Intern, întrucât a avut

la bază Ordinul de serviciu nr. 118 din 26 ianuarie 2001, dat conform

rezoluției semnate de Ministrul Finanțelor și a fost efectuat în temeiul art. 2

lit. o) din O.G. nr. 119/1999 și Legea nr. 301/2002.

Prin Ordinul comun al Ministerului

Finanțelor Publice, Ministerul Comerțului și Ministerul Afacerilor Externe, nr.

1547 din 6 decembrie 1994, s-au reglementat procedurile, modalitățile și

tehnicile privind recuperarea creanțelor României, provenite din activitatea de

comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31

decembrie 1989.

Comisia Interdepartamentală pentru

avizarea modalităților de încasare a creanțelor României s-a constituit în baza

H.G. nr. 362/1994 și a avizat încheierea unor convenții cu trei societăți

comerciale.

Convenția cu SC E.M. SRL s-a

încheiat pentru recuperarea sumei de 3,4 milioane dolari SUA, în contul

creanțelor datorate României de R.S. Vietnam, termenul de plată, în lei fiind

de 180 de zile de la data declarației vamale de import, iar garantarea plății

trebuia efectuată cu scrisoare de garanție bancară.

Comisia interdepartamentală, din

care a făcut parte și reclamanta, ca secretar, a avizat favorabil Convenția nr.

230313 din 26 noiembrie 1998, dintre Ministerul Finanțelor și societate.

Termenul de achitare a contravalorii

impozitului trebuie stabilit în raport de dispozițiile Ordinului nr. 1547/1994.

Comisia din care făcea parte și

reclamanta, a prelungit termenul de achitare a contravalorii importului,

încălcând ordinul sus-menționat.

Instanța a reținut că reclamanta nu

poate fi exonerată de răspundere, nici pentru perioada lucrată în această

funcție fără Ordin de numire, atâta timp cât a lucrat la această comisie,

deținând și funcția de șef serviciu în cadrul direcției.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen, reclamanta S.L., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că instanța a apreciat eronat faptul că Direcția Generală de Control

și Audit Public Intern din Ministerul Finanțelor Publice era competentă să

realizeze inspecție și să încheie actul de control contestat, deoarece direcția

respectivă era internă Ministerului Finanțelor Publice și nu era competentă să

controleze activitatea unor comisii constituite din membrii mai multor

ministere și alte instituții publice Banca Națională a României și F.P.S.

Recurenta a susținut că Ordinele nr.

1547/1994 și nr. 2362/1996 nu au fost publicate în Monitorul Oficial și nici nu

i-au fost aduse la cunoștință, astfel că nu sunt aplicabile în speță și nici nu

pot produce efecte.

Nu au fost încălcate prevederile

Ordinului nr. 1547/1994, deoarece marfa nu a tranzitat România, iar termenul de

plată nu se putea stabili în funcție de data importului, termenele fiind

calculate de la data conosamentului, diferit de cel prevăzut de ordin.

S-a susținut că valoarea

prejudiciului a fost calculat eronat, fără nici o bază legală și în nici un caz

nu se putea reține în responsabilitatea reclamantei.

Recurenta a precizat că notele

comisiilor sunt întocmite și înregistrate de responsabilul cu relația

respectivă și nu de secretarul comisiei.

Verificând probele administrate în

funcție de motivarea recursului, Curtea reține următoarele:

Procesul-verbal nr. 410179 din 24

ianuarie 2002 a fost întocmit de o echipă de auditori din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice, Direcția Generală de Audit Public Intern. Obiectul

inspecției l-a reprezentat modul de constituire, urmărire și încasare a

debitelor de la societățile comerciale care au efectuat importuri, în contul

recuperării creanțelor României din R.S. Vietnam și în cadrul lichidării

contului de cliring-cooperare pe relația Bangladesh, astfel cum se menționează

în preambulul procesului-verbal. De asemenea, preambulul precizează și baza

legală a controlului, acte normative printre care se enumeră: H.G. nr. 362/1994

privind constituirea Comisiei Interdepartamentale pentru avizarea modalităților

de încasare a creanțelor României din activitatea de comerț exterior și alte

activități externe, derulate în baza acordurilor guvernamentale și comerciale

înainte de 31 decembrie 1989. Ordinul comun al Ministerului Finanțelor,

Ministerului Comerțului, Ministerului Afacerilor Externe nr. 1547/1994, Ordinul

comun al Ministerului Finanțelor, Ministerului Comerțului, Ministerului

Afacerilor Externe, Ministerului Industriilor, F.P.S, Băncii Naționale a

României nr. 2362/1996, emis în baza O.G. nr. 59/1994.

În finalul procesului-verbal se

prevede că „având în vedere faptul că unii din membrii Comisiei

Interdepartamentale au participat la elaborarea Ordinului nr. 1547 din 6

decembrie 1994, în opinia auditorilor, membrii Comisiei Interdepartamentale au

îndeplinit, cu știință, în mod defectuos, prevederile acestui ordin și prin aceasta

au prejudiciat statul român cu suma de 18.709.997.688 lei.”

În cuprinsul procesului-verbal se

face referire și la responsabilitatea reclamantei pentru producerea

prejudiciului, aceasta fiind secretară a Comisiei Interdepartamentale și șef

serviciu în Ministerul Finanțelor Publice.

Întregul proces-verbal de control

analizează activitatea Comisiilor Interdepartamentale și stabilește

responsabilitatea tuturor membrilor comisiilor, astfel cum se menționează la

fiecare capitol din procesul-verbal, precum și decizia nr. 29/2002 prin care

s-a respins contestația petentei, formulată împotriva procesului-verbal de

inspecție.

Precizarea din preambulul

procesului-verbal, în sensul că inspecția s-a efectuat la Direcția Generală a

Finanțelor Publice Externe, nu este relevantă deoarece din cuprinsul actului

rezultă cu claritate că a fost verificată activitatea Comisiei

Interdepartamentală pentru avizarea modalităților de încasare a creanțelor

României din activitatea de comerț exterior înainte de 31 decembrie 1989,

precum și a Comisiei Interdepartamentale constituită în baza O.G. nr. 59/1994,

privind reglementarea operațiunilor de import-export care se derulează prin

cliring, barter și cooperare economică internațională, în baza acordurilor

comerciale și de plăți guvernamentale.

Curtea constată că procesul-verbal

contestat este nul, întrucât organul de control nu a avut competența legală de

a efectua controlul asupra activității Comisiilor Interdepartamentale.

Acestea erau constituite din

persoane care făceau parte din diferite ministere și alte instituții publice,

iar Direcția Generală de Control și Audit Public Intern din Ministerul

Finanțelor Publice este o direcție internă a Ministerului Finanțelor și nu

poate controla, respectivele comisii, care sunt structuri interdepartamentale.

Potrivit art. 2 lit. c) din O.G. nr.

119/1999, modificată, auditul public intern este o activitate organizată

independent în structura unei instituții publice și în directa subordonare a

conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecții și

analize ale sistemului propriu de control intern.

Cele două Comisii

Interdepartamentale au fost constituite conform H.G. nr. 362/1994, în baza

Legii nr. 29/1994 și în baza O.G. nr. 59/1994, acte normative care prevăd că

acestea sunt structuri interdepartamentale care, semestrial, întocmesc

informări cu privire la recuperarea creanțelor externe ale statului, care se

prezintă Guvernului.

Cum, în speță, Comisiile

Interdepartamentale nu sunt instituții subordonate Ministerului Finanțelor

Publice și nici nu fac parte din structura acestuia, controlul efectuat de

Direcția Generală de Control și Audit Public Intern nu circumscrie nici

dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 119/1999, modificată, care prevăd că auditul

intern se exercită asupra tuturor activităților desfășurate de către instituția

publică sau care sunt în responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra

activității instituțiilor subordonate.

În concluzie, organul de control

neavând competența legală de a efectua controlul asupra activității Comisiilor

Interdepartamentale, procesul-verbal încheiat este nelegal, iar decizia nr.

29/2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, D.G.C.A.P.I., dată cu

încălcarea legii.

Ca urmare a acestei constatări,

acțiunea se impunea a fi admisă, iar actele atacate, anulate.

Cum instanța de fond a apreciat

greșit că actele contestate sunt conforme cu legea, a pronunțat o sentință

nelegală și netemeinică hotărâtoare, care va fi modificată în sensul de mai

sus, în urma admiterii recursului, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., cu

referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dezlegarea dată

pricinii, ca urmare a temeiniciei primului motiv de recurs care are prioritate

în analizarea cauzei, celelalte motive nu se vor verifica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.L. împotriva sentinței

civile nr. 1000 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, în

fond, admite acțiunea, anulează procesul-verbal de inspecție nr. 410179 din 24

ianuarie 2002 și a deciziei nr. 29 din 22 februarie 2002 emise de Ministerul

Finanțelor Publice.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 iunie 2003.