ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2473/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, prin sentința nr. 3 din 27 ianuarie 2003, a admis cererea Secției de Control Financiar Ulterior nr. 14416/2002 și a pus în aplicare procesul-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002 și a penalizat pe SC M.I. SA București, cu suma de 500.000 lei pe zi întârziere, începând cu data scadentă, 13 septembrie 2002 și până la îndeplinirea obligației de la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată. A dispus luarea măsurii asigurării asupra bunurilor mobile, imobile și a oricăror venituri ale intimatei SC M.I. SA București, în limita amenzii civile stabilite, respectiv în sumă de 67.000.000 lei, calculată pe perioada 13 septembrie 2002 - 27 ianuarie 2003 (data pronunțării) și în continuare, până la îndeplinirea obligației din procesul-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că SC M.I.

SA București nu a pus la dispoziția Curții de Conturi, documentele referitoare la evidența contabilă, încasarea și virarea pe destinațiile legale a sumelor încasate în contul creanțelor externe provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională existente în sold la 31 decembrie 1989, deși acestea au fost solicitate în mod repetat în perioada 4 - 23 septembrie 2002, iar prin adresa nr. 1586 din 10 septembrie 2002 i s-a cerut să prezinte următoarele documente: - bilanțurile contabile anuale și balanțele de verificare (sintetice și analitice), pe perioada 31 decembrie 1989 - 30 iunie 2002; - fișele de cont pentru clienții externi întocmite în perioada 31 decembrie 1989 - 30 iuie 2002; - fișele de cont pentru cheltuielile aferente fiecărei creanțe de încasat; - situația încasărilor în contul creanțelor externe în perioada 1990 - 2002; - documente de plată și extrase de cont din care să rezulte sumele virate la bugetul de stat, ca urmare a recuperării creanțelor externe ale României, conform Legii nr. 29/1994, Legii nr. 81/1991 a datoriei publice; - documente privind privatizarea societății din care să rezulte modul cum au fost evidențiate și reglementate creanțele externe ale României, provenite din activitatea de comerț exterior desfășurată înainte de 31 decembrie 1989;

- procese-verbale de preluare la datoria publică a creditelor acordate de B.R.C.E., anterior anului 1990, pentru realizarea de exporturi și lucrării de construcții montaj; - sume virate la bugetul de stat din creanțe externe încasate de societate, conform H.G. nr. 447/1994 și Legii nr. 7/1992; - actele bilaterale întocmite cu partenerii externi privind confirmarea sumelor provenite din creanțe externe. Față de refuzul SC M.I. SA București, exprimat prin adresa nr. 1446 din 11 septembrie 2002, s-a considerat că potrivit art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată, au fost încălcate obligațiile prevăzute la art. 4 alin. (2) din aceeași lege și în consecință, s-a aplicat o penalizare de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

S-a reținut competența controlorilor curții, în controlul efectuat, deși societatea este cu capital privat, și legalitatea învestirii prin proces-verbal de constatare a abaterii civile. Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 343 din 23 mai 2003, a respins recursul jurisdicțional declarat de SC M.I. SA București. Considerând decizia nelegală, SC M.I. SA București a declarat recurs în baza art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în fond, respingerea cererii Secției de Control Ulterior. Se susține că greșit s-a respins excepția lipsei competenței materiale a Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi, de a judeca abaterea civilă cu care a fost învestit.

Din moment ce societatea e privatizată, ea nu mai poate fi controlată de Curtea de Conturi, de aici nelegalitatea controlului. Instanța nu a fost legal învestită prin actul Procurorului financiar. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Instanța nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare, „minuta ANEIR, care face dovada discuțiilor purtate de reprezentanții a șapte societăți comerciale, printre care și SC M.I. SA București, cu reprezentanții Curții de Conturi, în zilele de 27 septembrie 2002 și 1 octombrie 2002. Pe fondul cauzei se impunea respingerea cererii de punere în aplicare a procesului-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002, societatea fiind privatizată și nefigurând ca debitor al statului.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea Curții de Conturi nr. 94/1992, „toate persoanele juridice și fizice supuse controlului sau jurisdicției Curții de Conturi sunt obligate să-i transmită actele, documentele și informațiile solicitate la termenele stabilite de Curte și să-i asigure accesul la sediile lor, dacă aceasta hotărăște efectuarea controlului sau cercetarea la fața locului”. Încălcarea obligațiilor arătate mai sus constituie abatere, ce se sancționează conform art. 128 din aceeași lege, cu 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. În cauză, societății M.I.

SA București i s-a întocmit procesul-verbal de constatare a abaterii prevăzute de art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată, înregistrat sub nr. 47033 din 25 septembrie 2002, de Secția de Control Ulterior – Divizia controlului general de execuție a bugetului de stat, datoriei publice, creanțelor statului și activității bancare din cadrul Curții de Conturi, întrucât nu a pus la dispoziția echipei de control, documentele referitoare la evidența contabilă, încasarea și virarea pe destinațiile legale a sumelor încasate în contul creanțelor externe, provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, existente în sold la 31 decembrie 1989, deși acestea au fost solicitate repetat în perioada 4 - 23 septembrie 2002. S-a solicitat Colegiului jurisdicțional să stabilească amenda conform art. 129 teza a II-a.

Controlul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 17 lit. a) din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi privind modul de formare și gestionare a datoriei publice și situației garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe, pe hotărârea nr. 102 din 29 august 2002 a Plenului Curții, prin care s-a decis verificarea modului de respectare a dispozițiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea și verificarea pe destinațiile legale a sumelor prevăzute din creanțele externe ale României, la societățile comerciale care au derulat activități de export, înainte și după 1989 și pe nota anexă la această hotărâre. Conform acesteia, la bugetul statului figurează nerecuperate și nevirate, creanțe externe în valoare de 2.239,6 milioane de lei și 955,9 milioane ruble transferabile.

Chiar dacă societatea este privatizată în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 121 din 19 octombrie 1993, controlul este legal, pentru că vizează perioada până la privatizare, obiectul său privește diminuarea datoriei publice a statului, modul de urmărire și încasare a creanțelor externe, cât și respectarea destinației legale a sumelor, încasate din creanțele externe ale României [art. 17 lit. c) din Legea nr. 94/1992, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002]. În condițiile date, în mod justificat s-a reținut competența de soluționare în favoarea Colegiului jurisdicțional și legalitatea controlului. Cât privește excepția nelegalității sesizării direct prin proces/verbal de constatare a abaterii, ea nu poate fi primită, întrucât art. 129 din Legea nr. 94/1992 stabilește, pe de o parte, că abaterile prevăzute la art. 127 / 128 se constată de controlorii financiar, iar pe de altă parte, că amenda se stabilește de Colegiul jurisdicțional.

În consecință, instanța a fost legal învestită direct prin procesul-verbal de constatare a abaterii civile conform art. 129 din lege, valorificarea lui de către procurorul financiar nefiind reglementată de art. 37 din lege. Instanța nu a fost învestită prin actul de sesizare al Procurorului financiar (art. 37) sau completului (art. 31), pentru a fi competent Colegiul jurisdicțional al municipiului București conform art. 40, ci se aplică art. 45 teza a II-a din lege care prevede că: „Colegiul jurisdicțional al Curții judecă și alte cauze care nu sunt în competența celorlalte colegii”. Nici critica vizând nemotivarea hotărârii nu poate fi primită, instanța precizând conform art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., motivele de fapt și de drept ce au dus la formarea convingerii, precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările făcute. Minuta ANEIR, nu constituie o probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și care să atragă conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ., modificarea hotărârii. Probele de la dosar nu fac dovada că recurenta ar fi prezentat documentele solicitate în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, prin adresa nr. 1586 din 10 septembrie 2002, astfel că abaterea constatată prin procesul-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002, este temeinică și legală, iar amenda respectă cerințele legii. Recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.I. SA București împotriva deciziei nr. 343 din 23 mai 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.