ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2473/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional al

Curții de Conturi, prin sentința nr. 3 din 27 ianuarie 2003, a admis cererea

Secției de Control Financiar Ulterior nr. 14416/2002 și a pus în aplicare

procesul-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002 și a penalizat pe SC M.I. SA București,

cu suma de 500.000 lei pe zi întârziere, începând cu data scadentă, 13

septembrie 2002 și până la îndeplinirea obligației de la art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 94/1992, republicată. A dispus luarea măsurii asigurării asupra

bunurilor mobile, imobile și a oricăror venituri ale intimatei SC M.I. SA București,

în limita amenzii civile stabilite, respectiv în sumă de 67.000.000 lei,

calculată pe perioada 13 septembrie 2002 - 27 ianuarie 2003 (data pronunțării)

și în continuare, până la îndeplinirea obligației din procesul-verbal nr. 47033

din 25 septembrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că SC M.I. SA București nu a pus la dispoziția Curții de Conturi,

documentele referitoare la evidența contabilă, încasarea și virarea pe

destinațiile legale a sumelor încasate în contul creanțelor externe provenite

din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională

existente în sold la 31 decembrie 1989, deși acestea au fost solicitate în mod

repetat în perioada 4 - 23 septembrie 2002, iar prin adresa nr. 1586 din 10

septembrie 2002 i s-a cerut să prezinte următoarele documente:

- bilanțurile contabile

anuale și balanțele de verificare (sintetice și analitice), pe perioada 31

decembrie 1989 - 30 iunie 2002;

- fișele de cont pentru

clienții externi întocmite în perioada 31 decembrie 1989 - 30 iuie 2002;

- fișele de cont pentru

cheltuielile aferente fiecărei creanțe de încasat;

- situația încasărilor în

contul creanțelor externe în perioada 1990 - 2002;

- documente de plată și extrase

de cont din care să rezulte sumele virate la bugetul de stat, ca urmare a

recuperării creanțelor externe ale României, conform Legii nr. 29/1994, Legii nr.

81/1991 a datoriei publice;

- documente privind

privatizarea societății din care să rezulte modul cum au fost evidențiate și

reglementate creanțele externe ale României, provenite din activitatea de

comerț exterior desfășurată înainte de 31 decembrie 1989;

- procese-verbale de

preluare la datoria publică a creditelor acordate de B.R.C.E., anterior anului

1990, pentru realizarea de exporturi și lucrării de construcții montaj;

- sume virate la bugetul de

stat din creanțe externe încasate de societate, conform H.G. nr. 447/1994 și

Legii nr. 7/1992;

- actele bilaterale

întocmite cu partenerii externi privind confirmarea sumelor provenite din

creanțe externe.

Față de refuzul SC M.I. SA București,

exprimat prin adresa nr. 1446 din 11 septembrie 2002, s-a considerat că

potrivit art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată, au fost încălcate

obligațiile prevăzute la art. 4 alin. (2) din aceeași lege și în consecință,

s-a aplicat o penalizare de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. S-a

reținut competența controlorilor curții, în controlul efectuat, deși societatea

este cu capital privat, și legalitatea învestirii prin proces-verbal de

constatare a abaterii civile.

Secția jurisdicțională a

Curții de Conturi, prin decizia nr. 343 din 23 mai 2003, a respins recursul

jurisdicțional declarat de SC M.I. SA București.

Considerând decizia

nelegală, SC M.I. SA București a declarat recurs în baza art. 304 pct. 3, 7, 8,

9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor

pronunțate în cauză și în fond, respingerea cererii Secției de Control

Ulterior.

Se susține că greșit s-a

respins excepția lipsei competenței materiale a Colegiului jurisdicțional al

Curții de Conturi, de a judeca abaterea civilă cu care a fost învestit.

Din moment ce societatea e

privatizată, ea nu mai poate fi controlată de Curtea de Conturi, de aici

nelegalitatea controlului.

Instanța nu a fost legal învestită

prin actul Procurorului financiar. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Instanța nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare, „minuta ANEIR, care

face dovada discuțiilor purtate de reprezentanții a șapte societăți comerciale,

printre care și SC M.I. SA București, cu reprezentanții Curții de Conturi, în

zilele de 27 septembrie 2002 și 1 octombrie 2002.

Pe fondul cauzei se impunea

respingerea cererii de punere în aplicare a procesului-verbal nr. 47033 din 25

septembrie 2002, societatea fiind privatizată și nefigurând ca debitor al

statului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 4 alin. (2)

din Legea Curții de Conturi nr. 94/1992, „toate persoanele juridice și fizice

supuse controlului sau jurisdicției Curții de Conturi sunt obligate să-i

transmită actele, documentele și informațiile solicitate la termenele stabilite

de Curte și să-i asigure accesul la sediile lor, dacă aceasta hotărăște efectuarea

controlului sau cercetarea la fața locului”.

Încălcarea obligațiilor

arătate mai sus constituie abatere, ce se sancționează conform art. 128 din

aceeași lege, cu 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

În cauză, societății M.I. SA

București i s-a întocmit procesul-verbal de constatare a abaterii prevăzute de art.

128 din Legea nr. 94/1992, republicată, înregistrat sub nr. 47033 din 25

septembrie 2002, de Secția de Control Ulterior – Divizia controlului general de

execuție a bugetului de stat, datoriei publice, creanțelor statului și

activității bancare din cadrul Curții de Conturi, întrucât nu a pus la

dispoziția echipei de control, documentele referitoare la evidența contabilă,

încasarea și virarea pe destinațiile legale a sumelor încasate în contul creanțelor

externe, provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică

internațională, existente în sold la 31 decembrie 1989, deși acestea au fost

solicitate repetat în perioada 4 - 23 septembrie 2002.

S-a solicitat Colegiului

jurisdicțional să stabilească amenda conform art. 129 teza a II-a.

Controlul s-a întemeiat pe

dispozițiile art. 17 lit. a) din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi privind

modul de formare și gestionare a datoriei publice și situației garanțiilor

guvernamentale pentru credite interne și externe, pe hotărârea nr. 102 din 29

august 2002 a Plenului Curții, prin care s-a decis verificarea modului de

respectare a dispozițiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea și

verificarea pe destinațiile legale a sumelor prevăzute din creanțele externe

ale României, la societățile comerciale care au derulat activități de export,

înainte și după 1989 și pe nota anexă la această hotărâre.

Conform acesteia, la bugetul

statului figurează nerecuperate și nevirate, creanțe externe în valoare de

2.239,6 milioane de lei și 955,9 milioane ruble transferabile.

Chiar dacă societatea este

privatizată în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 121 din 19

octombrie 1993, controlul este legal, pentru că vizează perioada până la privatizare,

obiectul său privește diminuarea datoriei publice a statului, modul de urmărire

și încasare a creanțelor externe, cât și respectarea destinației legale a

sumelor, încasate din creanțele externe ale României [art. 17 lit. c) din Legea

nr. 94/1992, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002].

În condițiile date, în mod

justificat s-a reținut competența de soluționare în favoarea Colegiului

jurisdicțional și legalitatea controlului.

Cât privește excepția

nelegalității sesizării direct prin proces/verbal de constatare a abaterii, ea

nu poate fi primită, întrucât art. 129 din Legea nr. 94/1992 stabilește, pe de

o parte, că abaterile prevăzute la art. 127 / 128 se constată de controlorii

financiar, iar pe de altă parte, că amenda se stabilește de Colegiul

jurisdicțional.

În consecință, instanța a

fost legal învestită direct prin procesul-verbal de constatare a abaterii

civile conform art. 129 din lege, valorificarea lui de către procurorul

financiar nefiind reglementată de art. 37 din lege.

Instanța nu a fost învestită

prin actul de sesizare al Procurorului financiar (art. 37) sau completului (art.

31), pentru a fi competent Colegiul jurisdicțional al municipiului București conform

art. 40, ci se aplică art. 45 teza a II-a din lege care prevede că: „Colegiul

jurisdicțional al Curții judecă și alte cauze care nu sunt în competența

celorlalte colegii”.

Nici critica vizând

nemotivarea hotărârii nu poate fi primită, instanța precizând conform art. 261 pct.

5 C. proc. civ., motivele de fapt și de drept ce au dus la formarea convingerii,

precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările făcute.

Minuta ANEIR, nu constituie

o probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și care să atragă conform art. 304

pct. 10 C. proc. civ., modificarea hotărârii.

Probele de la dosar nu fac

dovada că recurenta ar fi prezentat documentele solicitate în baza art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 94/1992, prin adresa nr. 1586 din 10 septembrie 2002, astfel

că abaterea constatată prin procesul-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002,

este temeinică și legală, iar amenda respectă cerințele legii.

Recursul fiind nefondat,

urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC M.I. SA București împotriva deciziei nr. 343 din 23 mai 2003 a secției jurisdicționale

a Curții de Conturi a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.