ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 128/2006

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3 din 27 ianuarie

2003, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi a admis cererea formulată de

Secția de Control Financiar Ulterior, cu nr. 14416 din 25 septembrie 2002,

stabilind în sarcina SC M.I. SA București (în prezent SC M. SA București),

obligația de plată a amenzii civile în valoare de 500.000 lei pentru fiecare zi

de întârziere, cu începere de la data scadenței - 13 septembrie 2002 și până la

data pronunțării hotărârii.

De asemenea, au fost instituite

măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile, imobile și a oricăror venituri ale

societății, în limita amenzii aplicate, calculată la suma de 67.000.000 ROL, pe

perioada 13 septembrie 2002 - 27 ianuarie 2003 și, în continuare, până la

îndeplinirea obligației prevăzute în procesul-verbal nr. 47033 din 25

septembrie 2002.

Curtea de Conturi a României, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 343 din 23 mai 2003, a respins, ca nefondat,

recursul jurisdicțional declarat de SC M.I. SA București împotriva sentinței.

Și această ultimă hotărâre a fost

atacată cu recurs de către societatea comercială.

Prin decizia nr. 2473 din 12 aprilie

2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins recursul, ca nefondat.

S-a reținut, în esență că, deși

societatea comercială este privatizată în baza contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 121 din 19 octombrie 1993, controlul exercitat

de organul Curții de Conturi are caracter legal, întrucât vizează perioada anterioară

privatizării. Obiectul controlului a constat în verificarea modului în care au

fost aplicate dispozițiile legale referitoare la urmărirea și încasarea sumelor

de bani prevăzute din creanțele externe ale României, la societățile comerciale

care au derulat activități de export, înainte și după 1989, precum și în nota

anexă la hotărârea nr. 102 din 29 august 2002 a Plenului Curții de Conturi.

S-a apreciat, totodată, că

societatea comercială nu a făcut dovada prezentării documentelor solicitate în

temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, cu adresa nr. 1586 din 10

septembrie 2002, astfel încât, față de abaterea constatată prin

procesul-verbal, sancțiunea amenzii civile aplicate se justifică.

La data de 11 mai 2005, SC M.I. SA

București a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2473 din 12 aprilie

2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Revizuienta a invocat dispozițiile

art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., susținând că hotărârea cuprinde dispoziții

potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire și că instanța nu s-a pronunțat

asupra unor lucruri cerute, cum ar fi:

- efectul Deciziei nr. 463/2003 a

Curții Constituționale, asupra litigiului de față;

- constatarea nulității

procesului-verbal nr. 14416/2002, încheiat în data de 25 septembrie 2002;

- limitarea penalizării la data

pronunțării deciziei nr. 343 din 23 mai 2003 a Curții de Conturi.

În opinia revizuientei, dispozitivul

deciziei contestate nu se poate aduce la îndeplinire, întrucât după data de 19

ianuarie 2004, data publicării în Monitorul Oficial, a Deciziei nr. 463/2003 a

Curții Constituționale, Curtea de Conturi nu mai putea efectua controlul asupra

acestei societăți comerciale și, pe cale de consecință, nu mai curg nici

penalități.

Revizuienta a mai susținut că

admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 pct. c din

Legea nr. 94/1992, trebuia avută în vedere de către instanța de control

judiciar, după cum aceasta trebuia să țină seama că, în raport cu prevederile

art. 128 și art. 129 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, controlorul financiar,

care a întocmit procesul-verbal din 25 septembrie 2002, nu avea competența să

stabilească și să constate o abatere în sarcina sa, deoarece această societate

comercială nu face parte dintre persoanele juridice la care se referă art. 4

alin. (2) din lege.

Pe de altă parte, s-a afirmat că în

fața instanței de recurs, s-a solicitat, în subsidiar, ca penalizarea de

500.000 lei, prevăzută de art. 128 din Legea nr. 94/1992, să fie stabilită până

la data pronunțării deciziei nr. 343/2003, întrucât Curtea de Conturi nu a mai

solicitat, în temeiul deciziei sus menționate, efectuarea unui nou control.

Cererea de revizuire nu este

întemeiată.

În conformitate cu prevederile art.

322 pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere, dacă

dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la

îndeplinire.

Afirmația revizuientei, potrivit

căreia, prin Decizia nr. 463/2003, a Curții Constituționale, Curtea de Conturi

nu mai are competența controlului asupra sa, ar însemna că nu se poate aduce la

îndeplinire dispozitivul soluției nr. 3/2003, a Colegiului jurisdicțional al

Curții de Conturi, nu poate fi asimilată cerințelor exprese prevăzute de art.

322 pct. 1 C. proc. civ.

Prevederile art. 322 pct. 1 C. proc.

civ., vizează situațiile în care dispozitivul hotărârii atacate cuprinde

dispoziții contradictorii, astfel încât este necesar să se pună de acord toate

soluțiile pronunțate, ceea ce, evident, nu este cazul în speță.

A da posibilitatea părților de a se

plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea, de modul în care a

aplicat dispozițiile legale și a stabilit raporturile între părți, ar echivala

cu o nouă cale ordinară de atac, ceea ce este ilegal.

De asemenea, nici susținerea

potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, nu poate

fi invocată, atâta timp, cât ele au fost analizate la pronunțarea soluției.

Din motivarea amplă a deciziei nr.

2473/2005, a cărei retractare se solicită, rezultă că apărările invocate de SC

M.I. SA București, formulate atât pe fond, cât și pe cale de excepție, în

cadrul recursului declarat împotriva deciziei nr. 343/2003 a Curții de Conturi,

secția jurisdicțională, au fost examinate de către instanța de control judiciar.

Întrucât instanța de recurs a

stabilit fără echivoc atât legitimitatea controlului, cât și regularitatea

învestirii Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi, cu soluționarea

cererii, precum și legalitatea actelor administrative emise în cauză, împrejurarea

că în considerentele deciziei nu s-au făcut referiri exprese la aspectele

invocate de către revizuientă, nu se încadrează în cerințele prevăzute de art.

322 pct. 2 C. proc. civ., pentru admiterea cererii de revizuire.

Față de considerentele expuse,

rezultă că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. și cererea de revizuire urmează a fi

respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de SC M.I. SA București (în prezent SC M. SA București) împotriva

deciziei nr. 2473 din 12 aprilie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.