ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2367/2004

HOTĂRÂRE

30.04.2004

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2367/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 26 iunie 2003, Curtea de Apel Iași, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.Șt., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 206 C. pen., proces pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate G.A., în calitate de administrator al SC W. SRL Iași.

A respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că, pe fondul unei situații conflictuale create anterior între o societate comercială administrată de partea vătămată G.A. și Poliția municipiul Iași, datorită unor amenzi contravenționale, situație rezolvată de către instanțele judecătorești și ulterior mediatizată în presă, la data de 5 august 2002 a apărut în ziarul Ziua de Iași articolul „Poliția contraatacă”, articol ce cuprindea afirmațiile intimatului inculpatului A.Șt., în calitate de comandant al I.P.J. Iași și care răspundeau strict întrebărilor adresate de ziarist, cu privire la activitatea poliției de confiscare a bunurilor părții vătămate, a numeroase procese ce au avut loc în anii 2000 - 2002 și privitor la sentința Tribunalului Militar Iași din 2002.

Situația de fapt a fost stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea părții vătămate G.A., declarația inculpatului A.Șt., declarațiilor martorilor M.M., T.L. și C.S.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că faptei îi lipsesc elementele constitutive, raportat la latura obiectivă, urmările prevăzute de lege și raportat la latura subiectivă, intenția.

Împotriva acestei hotărâri, partea vătămată G.A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și, pe fond, condamnarea inculpatului A.Șt., pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată, în raport de probele dosarului, Curtea apreciază că instanța de fond a examinat riguros plângerea, iar din confruntarea susținerilor părților vătămate cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, ale martorilor, precum și coroborate cu actele depuse la dosar, se constată că soluția pronunțată este corectă.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, legea cere ca fapta afirmată sau imputată să fie o faptă care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă, disciplinară sau disprețului public.

Or, afirmațiile făcute prin presă de intimatul inculpat A.Șt., nu sunt de natură să atragă consecințele prevăzute de lege, întrucât nu sunt îndeplinite nici una din condițiile răspunderii penale, disciplinare, contravențional-administrativă sau disprețului public.

Sub aspectul laturii subiective se constată lipsa intenției, atâta vreme cât analizând atitudinea subiectivă a inculpatului în raport cu adevărul afirmațiilor sale, se constată că acestea au fost făcute pe baza unor dovezi.

Cum din examinarea, în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată că aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, iar recurenta parte vătămată să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.