ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3436/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4 din 24 februarie 2004, Curtea de Apel Iași, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul M.P., împotriva rezoluțiilor nr. 62/P/2002 din 8 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și nr. 1198/P/2001 din 30 octombrie 2001 a Parchetului Militar Teritorial Iași, pe care le-a menținut. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că intimații F.C., comisar în cadrul Poliției municipiului Iași, nu a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., iar C.A., de asemenea, nu a săvârșit aceeași infracțiune, prevăzută de art. 246 C. pen.

și nici infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. Împotriva hotărârii, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., respectiv instanța nu s-a pronunțat cu privire la probe sau asupra unei cereri esențiale pentru sine, de natură să influențeze soluția procesului. Recursul declarat de petent nu este fondat. Plângerea petentului a fost motivată pe considerentul că, în soluționarea dosarului penal nr. 15832/2001, judecătorul C.A. și comisarul F.C., cel care a instrumentat cauza în faza cercetărilor, i-au respins, nejustificat, probe în dovedirea nevinovăției sale, nu au luat în considerare înscrisuri, expertiza de specialitate și nu a avut parte de un proces echitabil, așa cum prevede art. 6 paragraful 3 din C.E.D.O., pentru toate acestea intimații făcându-se vinovați de infracțiunea prevăzută de art. 246 și de art. 247 C. pen.

Parchetul Militar Teritorial Iași, prin rezoluția nr. 1198/ P din 30 octombrie 2001, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de comisarul F.C. din cadrul Poliției municipiului Iași, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cercetarea lui M.P. în dosarele nr. 203160/2001 și nr. 116004/2001 ale respectivei autorizații având loc pentru infracțiunea de înșelăciune, fals intelectual, uz de fals și evaziune fiscală. Cercetările au fost supravegheate de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

La prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror, în prezența avocatului ales, probele propuse în apărare ale lui M.P, respectiv audierea coautorilor și complicilor lui, făcând obiectul dosarului nr. 116004/2001, astfel că afirmațiile că anchetatorul F.C., în mod abuziv, nu i-a luat în considerare apărările, nu au suport real, situație în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Prin rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, dată în dosarul penal nr. 62/ P din 8 noiembrie 2002, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și de art. 247 C. pen., judecătorul fiind cea care a efectuat cercetarea judecătorească în dosarul penal nr. 15832/2001, M.P.

fiind condamnat la 3 ani și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. Hotărârea a fost apelată și recurată de inculpat, căile de atac fiindu-i respinse, ca nefondate. Pentru nemulțumiri legate de fondul cauzei, petentul a considerat că judecătorul a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 246 și de art. 247 C. pen. Verificând hotărârea recurată prin prisma motivului de casare invocat de petentul recurent, se reține că adoptarea soluțiilor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale incidente, respingerea, pentru lipsa de concludență și de utilitate, a unor probe, străine cauzei, nu înseamnă îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu sau îngrădirea drepturilor părții.

Petentul a avut asigurată apărarea și totodată, a uzitat de exercitarea drepturilor procesuale prevăzute de Codul de procedură penală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petent nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., petentul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.P. împotriva sentinței penale nr. 4 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2004.