ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5435/2004

HOTĂRÂRE

22.10.2004

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5435/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerile adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petentul N.C. a solicitat efectuarea de cercetări față de intimații: C.C., O.V., M.C.V. și A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor personale” prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că aceștia în calitate de ofițeri de poliție în cadrul Poliției municipiului Fălticeni au efectuat în mod corespunzător cercetări în mai multe dosare penale în care el avea calitatea de persoană vătămată iar prin soluțiile procedurale propuse de aceștia i-au fost prejudiciate interesele sale legale.

Procurorul, prin rezoluția din 26 februarie 2004, a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de sus-numiții (ofițeri de poliție în cadrul Poliției municipiului Fălticeni), pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care prin rezoluția din 20 aprilie 2004, a respins-o, cu aceeași motivare.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

C. proc. pen., petentul a formulat din nou plângere la instanță, care a fost înregistrată sub nr. 3213/2004 din 13 mai 2004 solicitând desființarea rezoluției parchetului și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și continuării cercetărilor față de ofițerii de poliție reclamați.

Curtea de Apel Suceava, prin sentința penală nr. 8 din 28 iunie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.C.

În motivarea senținței se arată că din actele și lucrările dosarului rezultă că petentul în calitate de mandatar al numitei B.E. a depus mai multe plângeri penale împotriva fostului primar al comunei Drăgușeni, P.T. (în prezent decedat) acuzându-l de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. și art. 109 din Legea nr. 18/1991, întrucât prin modul necorespunzător de aplicare a dispozițiilor legii fondului funciar de către autoritățile locale, au fost lezate grav interesele numitei B.E.

Plângerile respective au făcut obiectul dosarelor nr. P/323979/1997, P/18188/1998, P/12328/2001 și P/11429/2003 ale Poliției municipiului Fălticeni. În plângeri se arată că B.E. a rămas orfană de ambii părinți în anul 1933, la vârsta de 5 ani, fiind luată în întreținere de unchiul și mătușa sa, S.D. și S.P. care au preluat și bunurile defuncților ei părinți. După decesul mătușii adoptive, S.P., în anul 1974, B.E. a rămas singura moștenitoare, astfel că în mod nelegal comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a înscris în adeverințele de proprietate nr. 143/1991 și nr. 972/1991, ca moștenitori alături de B.E. (nepoată) și pe A.M., sora defunctei S.P.

Cercetările efectuate de cei 4 ofițeri de poliție în dosarele respective au stabilit că B.E. nu a prezentat comisiei locale dovezi privind bunurile rămase după decesul părinților săi și nici că a fost adoptată de rudele sale S.D. și S.P. A mai reieșit că acțiunile civile introduse de B.E. (direct sau prin mandatarul N.C.) împotriva comisiilor locale județeană și comunală, de aplicare a Legii nr. 18/1991, precum și împotriva lui A.I., soțul lui A.M., au fost respinse, ca nefondate, prin hotărâri judecătorești, unele rămase definitive și irevocabile.

La finalizarea cercetărilor, dosarele întocmite au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, cu propuneri de neîncepere a urmăririi penale.

Prin rezoluțiile date în dosarele nr. 1029/P/1996, 458/P/1998,, 1021/P/1998 și 3578/P/2000, parchetul a confirmat propunerile de neîncepere a urmăririi penale față de primarul P.T., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. și art. 109 din Legea nr. 18/1991 ca urmare a inexistenței faptelor reclamate.

La solicitarea petentului N.C., soluțiile respective au fost verificate de procurorii ierarhic superiori, inclusiv din parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care i-au comunicat că sunt legale și temeinice.

Nemulțumit, petentul N.C. a formulat plângere împotriva ofițerilor de poliție care au instrumentat acele dosare susținând că prin modul în care au efectuat cercetările i-au prejudiciat interesele.

Cum însă, verificările au stabilit că ofițerii de poliție reclamați au efectuat cercetările cu respectarea dispozițiilor legale, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluția din 26 februarie 2004, dată în dosarul nr. 185/P/2003, a confirmat propunerea organelor de cercetare, prevăzute de art. 64 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, de a nu începe urmărirea penală față de cons. C.C., inspector pr. O.V., scms. M.C.V. și scms. A.I., cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., ca urmare a inexistenței faptelor.

Așa fiind, instanța, constatând că rezoluția atacată este legală și temeinică, în baza art. 278

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca nefondată.

Declarând recurs împotriva acestei sentințe petentul a solicitat casarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică și să se dea o soluție în baza art. 278

lit. c) sau b), pct. 8 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, în baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petent, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., fiind legală și temeinică.

Așa cum corect s-a învederat în motivarea sentinței atacate și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice că intimații ar fi săvârșit vreo faptă penală atunci când au instrumentat dosarele cu numerele: P/12328/2001, P/11429/2003, P/18188/1998 și P/323979/1997 ale Poliției municipiului Fălticeni, dosare care au fost soluționate prin referate cu propunere de neîncepere a urmăririi penale. De altfel soluțiile procedurale propuse în dosare au fost confirmate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

Totodată, aceste soluții procedurale au fost verificate și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a apreciat că sunt legale și temeinice.

Prin activitatea lor intimații nu au făcut altceva decât au efectuat acte corespunzătoare conținutului îndatoririlor lor de serviciu și cu respectarea legii.

În consecință, rezultând că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate și cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar urmând a-l obliga să plătească statului cheltuieli judiciare efectuate.