ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5438/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petentul P.V. a solicitat efectuarea de

cercetări față de intimatele M.C. și T.M., pentru săvârșirea infracțiunii de

„abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzute de art. 246 C.

pen., constând în aceea că intimatele având calitatea de judecătoare la

Tribunalul Suceava atunci când au instrumentat dosarul nr. 9134/2003 al

aceleiași instanțe, prin modul cum și-au exercitat atribuțiile de serviciu, i-a

lezat interesele sale.

Procurorul prin rezoluția din 19 mai

2004 a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe

urmărirea penală de sus-numitele, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen., reținând că în urma cercetărilor efectuate cele sesizate nu s-au

confirmat.

Împotriva acestei rezoluții a

formulat plângere petentul la Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava care prin rezoluția din 15 iunie 2004, a respins cu

aceeași motivare.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., a formulat din nou plângere la instanță în

motivarea căreia arată că în mod abuziv completul format din cele două

judecătoare în ședința din 13 ianuarie 2004, au audiat-o pe martora C.D., care

se afla în grad de rudenie, prohibit de lege, astfel că i s-au produs daune

morale inestimabile.

Curtea de Apel Suceava, prin

sentința penală nr. 12 din 14 iulie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată.

În motivarea sentinței se arată că

din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 1 iulie 2004, petentul P.V.

a formulat plângere la această instanță împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pa lângă Curtea de Apel Suceava la

data de 19 mai 2004 în dosarul nr. 23/P/2004 și împotriva rezoluției nr.

257/II/2/2004 din 16 iunie 2004 a Procurorului General de pe lângă Curtea de

Apel Suceava, cerând anularea lor, punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a numitelor M.C. și T.M., pentru săvârșirea infracțiunii

de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prevăzută de art. 246 C.

pen., cu motivarea că, prin ascultarea martorei C.D. în comisie rogatorie i

s-au adus grave prejudicii, existând dată în cauză infracțiunea menționată.

Examinând actele dosarului de

cercetare, instanța a constatat că în mod corect parchetul a reținut că în

cauză nu sunt date elementele constitutive ale infracțiunii de „abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor”, întrucât completul de judecată format

din M.C. și T.M. a procedat la audierea martorului C.D. în conformitate cu

dispozițiile legale, consemnându-se în procesul verbal de audiere că este rudă

gr. III cu reclamanții din dosarul cauzei.

Nu s-a consemnat că este rudă gr. II

cu intervenienții, întrucât în lipsa dosarului de fond, nu existau probe în

acest sens.

A mai reținut instanța în motivarea

sentinței că tribunalul, în comisie rogatorie, nu putea decât să administreze

proba deja încuviințată de instanța investită cu soluționarea cauzei, respectiv

Tribunalul Tg. Mureș, neavând alte competențe.

Eventualele impedimente cu privire

la audiere inclusiv situarea martorei într-un grad de rudenie prohibit de lege,

a apreciat instanța că erau chestiuni ce trebuiau discutate în faza de

propunere și încuviințarea probei la instanța investită cu soluționarea cauzei.

Referitor la faptul că audierea

martorei s-a făcut în lipsa părților, s-a apreciat că aceștia au fost citați în

mod legal pentru termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2004, ora 8,00,

iar lista cu cauzele supuse judecății afișate la ușa sălii de judecată. În încheierea

din 3 februarie 2004 a fost reținută obiecția făcută de părți prin avocat

privitoare la gradul de rudenie al martorului și solicitarea înlăturării

depoziției acesteia conform art. 189 C. proc. civ. În motivarea sentinței se

mai arată că de altfel prin încheierea din 9 aprilie 2004, completul de

judecată de la Tribunalul Tg. Mureș a înlăturat declarația martorului C.D.

pentru că aceasta se afla în grad de rudenie prohibit de lege, astfel că s-a

apreciat că petiționarului P.V. nu i-au fost lezate în nici un fel interesele.

Așa fiind, Curtea de Apel Suceava,

constatând că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, în baza art. 278

1

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca nefondată.

Declarând recurs împotriva acestei

sentințe, petentul a solicitat casarea hotărârii atacate ca nelegală și

netemeinică și să se dea o soluție în baza art. 278

1

lit. c) sau b),

pct. 8 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, în baza actelor

aflate la dosar a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar

împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr.

23/P/2004 din 19 mai 2004, aceasta fiind legală și temeinică.

Așa cum corect s-a învederat în

motivarea sentinței atacate și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

nu există indicii care să justifice aprecierea că intimatele atunci când au

audiat-o pe martora C.D. în dosarul nr. 9134/2003 ar fi săvârșit vreo faptă

penală, deoarece acestea nu și-au încălcat îndatoririle de serviciu prin

neîndeplinirea lor sau prin îndeplinirea defectuoasă a acestora.

Prin activitatea lor, intimatele nu

au făcut altceva decât au efectuat acte corespunzătoare conținutului

îndatoririlor de serviciu și cu respectarea legii.

În consecință, rezultând că motivele

de casare invocate nu sunt întemeiate și cum alte motive, susceptibile a fi

luate în considerare din oficiu, nu se constată, urmează a se respinge ca

nefondat, recursul declarat de petiționar și a-l obliga pe acesta să plătească

statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul P.V. împotriva sentinței penale nr. 12 din 14 iulie 2004 a

Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2004.