ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5436/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petenta P.L.V. a solicitat efectuarea de

cercetări față de intimatul L.S.V., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.,

constând în aceea că, în calitate de subcomisar de poliție, atunci când a fost

însărcinat să rezolve o plângere depusă de petiționară, prin modul cum și-a

îndeplinit sarcinile de serviciu, i-a lezat interesele sale.

Procurorul, prin rezoluția din 4 mai

2004, a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe

urmărirea penală față de sus-numitul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246

C. pen., reținând că, în urma cercetărilor efectuate cele sesizate nu s-au

confirmat.

Împotriva acestei rezoluții, a formulat

plângere petenta la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava, care prin rezoluția din 21 mai 2004, a respins-o, cu aceeași

motivare.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., petenta a formulat din nou plângere la instanță

în motivarea căreia arată că intimatul, cu intenție, nu a verificat aspectele

reclamate de ea, în sensul că nu au fost audiați martorii propuși, respectiv pe

P.B., P.L., S.D. și B.B. și că, în acest fel, a fost prejudiciată material și

moral.

Curtea de Apel Suceava, prin

sentința penală nr. 10 din 12 iulie 2004, a respins, ca fiind neîntemeiată,

plângerea formulată.

În motivarea sentinței se arată că

din actele și lucrările dosarului, rezultă că, în luna august 2003, intimatul

L.S.V. a primit spre soluționare reclamația petentei P.L.V., înregistrată cu

nr. R/31464, formulată împotriva mătușii sale, S.V., din satul Plopeni, comuna

Salcea, prin care susținea că, în data de 7 august 2003, aceasta ar fi

agresat-o fizic și i-ar fi adresat totodată injurii și amenințări.

În urma audierii părților și a

martorilor, intimatul a propus clasarea plângerii și a materialului de

certificare, propunere confirmată și de procuror, așa cum s-a arătat mai sus.

Faptul că intimatul nu a audiat toți

martorii propuși de petentă s-a apreciat că nu constituie un abuz din partea

acestuia, întrucât, în această fază a verificărilor, el nu avea obligația să

audieze toți martorii având în vedere că, faptele reclamate de petentă sunt de

competența judecătoriei, ca instanță penală, sens în care ofițerul a și

îndrumat-o să se adreseze cu plângere la o astfel de instanță.

Așa fiind, instanța, constatând că

rezoluția atacată este legală și temeinică în baza art. 278

1

alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca nefondată.

Declarând recurs împotriva acestei

sentințe, petenta a solicitat casarea hotărârii atacate ca nelegală și

netemeinică și să se dea o soluție în baza art. 278

1

lit. c) sau b),

pct. 8 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, pe baza actelor

aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de

petiționară, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunea de

abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., fiind legală și temeinică.

Așa cum corect s-a învederat în

motivarea sentinței atacate și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

nu există indicii care să justifice aprecierea că intimatul care a făcut acea

propunere de clasare a plângerii petiționarei, ar fi săvârșit vreo faptă

penală, deoarece acesta nu și-a încălcat îndatoririle de serviciu prin

neîndeplinirea lor, sau greșita aplicare și nici nu a desfășurat o activitate

de favorizare a numitei S.V., cu ocazia instrumentării lucrării penale anterior

menționată. Prin activitatea lui, intimatul nu a făcut altceva decât a efectuat

acte corespunzătoare conținutului îndatoririlor de serviciu și cu respectarea

legii.

În consecință, rezultând că motivele

de casare invocate nu sunt întemeiate și cum alte motive, susceptibile a fi

luate în considerare din oficiu, nu se constată, urmează a se respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționară și a o obliga să plătească statului

cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petenta P.L.V. împotriva sentinței penale nr. 10 din 12 iulie 2004

a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurenta petiționară să

plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2004.