ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5436/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petenta P.L.V. a solicitat efectuarea de cercetări față de intimatul L.S.V., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în calitate de subcomisar de poliție, atunci când a fost însărcinat să rezolve o plângere depusă de petiționară, prin modul cum și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, i-a lezat interesele sale. Procurorul, prin rezoluția din 4 mai 2004, a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de sus-numitul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., reținând că, în urma cercetărilor efectuate cele sesizate nu s-au confirmat.

Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere petenta la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care prin rezoluția din 21 mai 2004, a respins-o, cu aceeași motivare. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petenta a formulat din nou plângere la instanță în motivarea căreia arată că intimatul, cu intenție, nu a verificat aspectele reclamate de ea, în sensul că nu au fost audiați martorii propuși, respectiv pe P.B., P.L., S.D. și B.B. și că, în acest fel, a fost prejudiciată material și moral. Curtea de Apel Suceava, prin sentința penală nr. 10 din 12 iulie 2004, a respins, ca fiind neîntemeiată, plângerea formulată. În motivarea sentinței se arată că din actele și lucrările dosarului, rezultă că, în luna august 2003, intimatul L.S.V.

a primit spre soluționare reclamația petentei P.L.V., înregistrată cu nr. R/31464, formulată împotriva mătușii sale, S.V., din satul Plopeni, comuna Salcea, prin care susținea că, în data de 7 august 2003, aceasta ar fi agresat-o fizic și i-ar fi adresat totodată injurii și amenințări. În urma audierii părților și a martorilor, intimatul a propus clasarea plângerii și a materialului de certificare, propunere confirmată și de procuror, așa cum s-a arătat mai sus. Faptul că intimatul nu a audiat toți martorii propuși de petentă s-a apreciat că nu constituie un abuz din partea acestuia, întrucât, în această fază a verificărilor, el nu avea obligația să audieze toți martorii având în vedere că, faptele reclamate de petentă sunt de competența judecătoriei, ca instanță penală, sens în care ofițerul a și îndrumat-o să se adreseze cu plângere la o astfel de instanță.

Așa fiind, instanța, constatând că rezoluția atacată este legală și temeinică în baza art. 278 1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca nefondată. Declarând recurs împotriva acestei sentințe, petenta a solicitat casarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică și să se dea o soluție în baza art. 278 1 lit. c) sau b), pct. 8 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Instanța de fond, pe baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționară, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., fiind legală și temeinică.

Așa cum corect s-a învederat în motivarea sentinței atacate și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice aprecierea că intimatul care a făcut acea propunere de clasare a plângerii petiționarei, ar fi săvârșit vreo faptă penală, deoarece acesta nu și-a încălcat îndatoririle de serviciu prin neîndeplinirea lor, sau greșita aplicare și nici nu a desfășurat o activitate de favorizare a numitei S.V., cu ocazia instrumentării lucrării penale anterior menționată. Prin activitatea lui, intimatul nu a făcut altceva decât a efectuat acte corespunzătoare conținutului îndatoririlor de serviciu și cu respectarea legii. În consecință, rezultând că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate și cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară și a o obliga să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta P.L.V. împotriva sentinței penale nr. 10 din 12 iulie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2004.