ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5921/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petentul D.C.G. a formulat plângere

penală împotriva subcomisarului B.D.T. din cadrul D.G.P.M.B. – Serviciul de

Investigare a Fraudelor, afirmând că acesta se face vinovat de comiterea mai

multor infracțiuni de serviciu, și a solicitat tragerea la răspundere penală a

acestui inculpat.

Prin rezoluția din 11 ianuarie 2006,

dată în dosarul nr. 149/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul B.D.T.,

față de care s-a efectuat cercetări în faza de acte premergătoare sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2); art. 246

raportat la art. 248

1

C. pen.; art. 247 raportat la art. 248

1

C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Sub aspectul infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi, prevăzută de art. 246 C. pen., și art. 247 raportat la art. 248

1

C. pen., din actele de urmărire penală s-a stabilit inexistența acestor

infracțiuni, în cauză aplicându-se dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

S-a reținut că subcomisarul B.D.T. a

aplicat în mod corect prevederile art. 221 C. proc. pen., dispunând la data de

19 iulie 2004, în mod legal și temeinic începerea urmăririi penale față de

numiții D.C.G. și D.C.M., în acel moment existând indicii și probe pentru

luarea acestei măsuri procedurale. Faptul că, ulterior, aceste probe au fost

infirmate prin alte acte de urmărire penală, dispuse sau efectuate de același

polițist, denotă faptul că B.D.T. nu a avut nici un moment intenția de a crea o

situație defavorabilă petentului D.C.G.

Cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 289 C. pen., s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., și s-a dispus în

sensul inexistenței acesteia, iar referitor la infracțiunea prevăzută de art. 264

alin. (1) C. pen., pe baza probelor administrate în dosar, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, cu aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen.

La data de 19 februarie 2006,

petentul D.C.G. a formulat, în temeiul art. 271 – art. 278

1

C. proc.

pen., plângere împotriva rezoluției dată în dosarul penal nr. 149/P/2005 din 11

ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul B.D.T., considerând

soluția ca fiind nelegală și netemeinică.

Plângerea formulată de petiționar a

fost respinsă prin rezoluția din 1 martie 2006 dată de Procurorul General al

parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a apreciat că soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimat este legală și temeinică.

Împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale petiționarul D.C.G., în nume propriu cât și ca reprezentant al

SC E. SA a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., criticând atât rezoluția menționată cât și rezoluția de respingere

a plângerii, din 1 martie 2006, susținând că sunt nelegale și netemeinice și a

solicitat infirmarea acestora și tragerea la răspundere penală a intimatului.

Curtea de Apel București a respins,

ca nefondate, plângerile constatând, că din actele și lucrările dosarului nu a

rezultat că ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

reclamate de petiționari cu privire la intimatul B.D.T.

Instanța a reținut că în cauză nu

există indicii că intimatul și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu la

momentul instrumentării cauzei privindu-l pe petiționar, sau că a urmărit o

defavorizare a acestuia, iar pe de altă parte a apreciat că petentul nu a

invocat critici pertinente în cauză.

Constatând că organul de urmărire

penală a administrat toate probele necesare aflării adevărului și a motivat

temeinic soluțiile dispuse, prima instanță a respins ca nefondate plângerile

apreciind ca fiind corectă dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de

intimat.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată cu recurs de petiționarul D.C. și de SC E. SA care au criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și pe fond admiterea

plângerilor și infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Verificând actele din dosarul penal nr.

106043 al D.G.P.M.B. se constată că intimatul B.D.T., în calitatea sa de

subcomisar care a participat la instrumentarea cauzei respective, a dispus în

mod legal, la acel moment, 19 iulie 2004, începerea urmăririi penale față de

numiții D.C.G. și D.C.M., deoarece existau indicii și probe care justificau

luarea unei astfel de măsuri.

Împrejurarea că ulterior probele

respective au fost infirmate prin alte acte de urmărire penală nu este de

natură să ducă la concluzia că intimatul a încercat să-i creeze petentului D.C.

o situație defavorabilă.

Relevant este de altfel și faptul că

actele prin care au fost infirmate probele efectuate anterior datei de 19 iulie

2004, au fost dispuse sau chiar efectuate tot de către intimat, ceea ce

demonstrează lipsa oricărei intenții a acestuia de a se manifesta abuziv față de

petiționar.

Așa fiind, soluția de neîncepere a

urmăririi penale dispusă față de aceste sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 246 C. pen., și art. 247 C. pen., raportat la art. 248

1

C.

pen., întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este

corectă, ca dealtfel și cea referitoare la neînceperea urmăririi penale sub

aspectul infracțiunilor de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C.

pen., și cea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 28

8

alin. (1) și (2) C. pen. (ca urmare a schimbării calificării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.), pentru care s-a constatat de

asemenea inexistența faptelor.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate criticile invocate de recurenți cu

privire la hotărârea atacată, soluția de respingere a plângerilor formulate de

petiționari fiind întemeiată pe actele și lucrările de la dosar, din cuprinsul

cărora rezultă că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de

intimat este corectă.

Ca urmare, Înalta Curte va respinge

recursurile declarate în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii SC E. SA

București și D.C. împotriva sentinței nr. 132 din 16 august 2006 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

octombrie 2006.