ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3646/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, la data de 27 septembrie 2004, petiționarul S.N. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, respectiv: prim procuror B.D. și procurorii L.F. și F.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., și trafic de influență, prevăzut de art. 257 C. pen. Petiționarul, în motivarea plângerii sale a arătat că el și mama sa s-au judecat la Judecătoria Fălticeni cu numiții C.I.R., C.I.

și C.N., pentru infracțiunile de amenințare, calomnie și insultă având calități inverse și că în aceste cauze procurorii au pus concluzii în defavoarea sa, apoi în mai multe dosare instrumentate de organele de poliție au dat soluții în contradicție cu propunerile poliției (dosar nr. 113/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni) sau au confirmat soluțiile poliției. Prin rezoluția nr. 133/P/2004 din 5 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin rezoluția nr. 11/II/2/2005 din 28 ianuarie 2005 a Procurorului General din cadrul acestui parchet, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei procurori, reținându-se că aceștia au acționat în spiritul legii, nu au încălcat drepturile petiționarului și nici nu i-au favorizat pe infractori.

Petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului general, reiterând motivele inserate în plângerea inițial formulată. Curtea de Apel Suceava, prin sentința penală nr. 5 din 11 aprilie 2005, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 133 din 5 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, obligându-l totodată și la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că actele și măsurile luate de procurori au fost fără excepție legale, acuzațiile petiționarului potrivit cărora cei trei magistrați procurori au săvârșit infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijență în serviciu, trafic de influență și favorizarea infractorilor negăsindu-și nici un suport probator.

De aceea, prima instanță, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a constatat că cele două rezoluții sunt temeinice și legale. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, petiționarul, în termen legal, a formulat recurs expunând oral motivele detailate într-un memoriu însoțit de un amplu set de acte pe care le-a depus în ședință publică. Recursul declarat de petiționarul S.N. este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică apreciind că în cauză nici unul din cei trei procurori ( B.D., L.F. și F.O.) acuzați de petiționar că ar fi săvârșit faptele prevăzute de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 264 C. pen.

și art. 257 C. pen., nu au efectuat acte sau nu au dat soluții decât cu respectarea literei și spiritului legii. Practic nici una din acuzațiile formulate de petiționar nu-și găsește suport probator în dosar, aprecierile acestuia fiind mai degrabă rodul nemulțumirii sale față de modul cum s-au soluționat plângerile sale, contrar așteptărilor acestuia. Astfel, din nici un act existent la dosar nu se desprinde nici cel mai vag indiciu că vreunul din procurorii împotriva cărora a formulat plângere petiționarul, cu știință nu au îndeplinit un act sau l-au îndeplinit în mod defectuos ori că au încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu prin care să-i fi produs petiționarului vreo vătămare importantă intereselor sale sau că ar fi primit ori pretins bani sau alte foloase ori ar fi acceptat promisiuni de daruri în scopul prevăzut de art. 257 C. pen.

Simpla împrejurare că soluțiile date în cauză au fost nefavorabile petiționarului S.N. nu este un argument solid și serios pentru a putea fi luat în seamă și a putea declanșa cercetarea penală a unu magistrat ce nu a făcut altceva decât să slujească actul de justiție cu respectarea legii. Față de cele ce preced motivele de casare nu sunt întemeiate și cum, din oficiu, Curtea, în baza art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că nu sunt alte aspecte care să atragă casarea sentinței pronunțate, potrivit dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează a respinge recursul declarat de petiționar ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea îl va obliga pe recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.N. împotriva sentinței penale nr. 5 din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2005.