ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1579/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 108 din 5 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.A. împotriva rezoluției nr. 2723/II/2004 din 2 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În motivarea sentinței se rețin următoarele: La 17 iunie 2004, petentul I.A. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva președintelui secției a IV-a civilă din cadrul Tribunalului București și a grefierei șefe de la aceeași instanță V.P., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 246, art. 205 și art. 206 C. pen.

În plângere, petiționarul arată că, cele de mai sus, abuzând de funcțiile ce le îndeplinesc, au refuzat să îi elibereze o copie legalizată de pe sentința civilă nr. 2731 din 11 martie 2004, restituindu-i cererile scrise trimise, în felul acesta „șicanându-l și luând în derâdere demersurile sale”, fapte pe care le apreciază ca fiind infracțiunile menționate și prevăzute de art. 246, art. 205 și art. 206 C. pen. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția din 2 iulie 2004, a dispus, neînceperea urmăririi penale față de numitele R.L. și P.V., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., insultă și calomnie, prevăzută de art. 205 și 206 C. pen., în baza art. 228 alin. (4), art. 10 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc.

pen. Nemulțumit de această soluție, petiționarul s-a plâns procurorului ierarhic superior, celui care a dat rezoluția și astfel Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a respins plângerea petiționarului prin rezoluția din 6 august 2004, apreciind că neînceperea urmăririi penale dispusă față de numitele R.L. și P.V., este o dispoziție temeinică și legală. În aceste condiții, petentul I.A. a introdus plângerea de față, în baza art. 278 1 C. proc. pen., solicitând reformarea Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și constatarea vinovăției și trimiterea în judecată a numitelor R.L. și P.V. În urma examinării actelor premergătoare administrate de procuror, instanța de fond a reținut că, în cauză persoanele reclamate de petiționar, nu se dovedesc că ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și nici nu au abuzat de funcțiile lor, nu au insultat și nu au calomniat pe reclamant.

Nemulțumit de această hotărâre, în termen legal, petentul a declarat recursul de față, reluând criticile plângerii sale inițiale. Recursul este nefondat. Verificându-se probatoriul cauzei, se constată că într-adevăr cele două persoane chemate în judecată, nu și-au încălcat obligațiile de serviciu și au acționat numai pentru apărarea intereselor reclamantului - petent. Astfel, potrivit legii, dar și practicii instanțelor de judecată, orice copie legalizată de pe o hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau nu, se eliberează personal persoanei ce o solicită, după legitimarea și sub semnătura acesteia, tocmai pentru a-i fi protejate interesele. În acest mod s-a procedat și în speță, de către cele două intimate, chemate eronat în judecată de către petent, pentru a fi judecate pentru săvârșirea infracțiunilor, ce în realitate nu există și prevăzute de art. 246, art. 205 și art. 206 C. pen., după cum susține recurentul.

În consecință, hotărârea atacată va fi menținută, ca temeinică și legală, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.A. împotriva sentinței penale nr. 108 din 5 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2005.