ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1579/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108

din 5 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.A. împotriva rezoluției nr.

2723/II/2004 din 2 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

În motivarea sentinței se

rețin următoarele:

La 17 iunie 2004, petentul

I.A. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

împotriva președintelui secției a IV-a civilă din cadrul Tribunalului București

și a grefierei șefe de la aceeași instanță V.P., pentru săvârșirea

infracțiunilor, prevăzute de art. 246, art. 205 și art. 206 C. pen.

În plângere, petiționarul

arată că, cele de mai sus, abuzând de funcțiile ce le îndeplinesc, au refuzat

să îi elibereze o copie legalizată de pe sentința civilă nr. 2731 din 11 martie

2004, restituindu-i cererile scrise trimise, în felul acesta „șicanându-l și

luând în derâdere demersurile sale”, fapte pe care le apreciază ca fiind

infracțiunile menționate și prevăzute de art. 246, art. 205 și art. 206 C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, prin rezoluția din 2 iulie 2004, a dispus, neînceperea

urmăririi penale față de numitele R.L. și P.V., pentru infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., insultă

și calomnie, prevăzută de art. 205 și 206 C. pen., în baza art. 228 alin. (4),

art. 10 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.

Nemulțumit de această

soluție, petiționarul s-a plâns procurorului ierarhic superior, celui care a

dat rezoluția și astfel Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, a respins plângerea petiționarului prin rezoluția din 6 august

2004, apreciind că neînceperea urmăririi penale dispusă față de numitele R.L.

și P.V., este o dispoziție temeinică și legală.

În aceste condiții, petentul

I.A. a introdus plângerea de față, în baza art. 278

1

C. proc. pen.,

solicitând reformarea Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și

constatarea vinovăției și trimiterea în judecată a numitelor R.L. și P.V.

În urma examinării actelor

premergătoare administrate de procuror, instanța de fond a reținut că, în cauză

persoanele reclamate de petiționar, nu se dovedesc că ar fi încălcat

atribuțiile de serviciu și nici nu au abuzat de funcțiile lor, nu au insultat

și nu au calomniat pe reclamant.

Nemulțumit de această

hotărâre, în termen legal, petentul a declarat recursul de față, reluând

criticile plângerii sale inițiale.

Recursul este nefondat.

Verificându-se probatoriul

cauzei, se constată că într-adevăr cele două persoane chemate în judecată, nu

și-au încălcat obligațiile de serviciu și au acționat numai pentru apărarea

intereselor reclamantului - petent.

Astfel, potrivit legii, dar

și practicii instanțelor de judecată, orice copie legalizată de pe o hotărâre

judecătorească rămasă definitivă sau nu, se eliberează personal persoanei ce o

solicită, după legitimarea și sub semnătura acesteia, tocmai pentru a-i fi

protejate interesele.

În acest mod s-a procedat și

în speță, de către cele două intimate, chemate eronat în judecată de către petent,

pentru a fi judecate pentru săvârșirea infracțiunilor, ce în realitate nu

există și prevăzute de art. 246, art. 205 și art. 206 C. pen., după cum susține

recurentul.

În consecință, hotărârea

atacată va fi menținută, ca temeinică și legală, iar recursul respins, ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul I.A. împotriva sentinței penale nr. 108 din 5

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 martie 2005.