ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1169/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53

din 2 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

inadmisibil, plângerea formulată de petiționarul

D.O.

împotriva rezoluției Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București, pronunțată la 18 februarie 2004, în dosarul

nr. 233/P/2004, referitor la intimatul I.V.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că petentul, după ce, prin rezoluția Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, dată în dosarul nr. 233/P/2004 din 18 februarie 2004,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva prim-procurorului I.V. de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, s-a adresat direct instanței, cu

plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., fără a

se adresa, în prealabil procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, așa cum prevăd dispozițiile art. 278 C. pen.

S-a mai motivat că, deși

petentul s-a adresat, cu aceeași plângere, unei alte instituții, respectiv

P.N.A., această împrejurare nu suplinește procedura prealabilă pe care trebuia

s-o urmeze, conform art. 278 C. pen.

Împotriva acestei sentințe

petentul a declarat recurs, cerând casarea ei, desființarea rezoluției nr.

233/P/2004 din 18 februarie 2004 și trimiterea cauzei procurorului în vederea

începerii urmăririi penale împotriva intimatului I.V., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu și a unei infracțiuni de corupție.

Recurentul a atașat un act

nou, respectiv adresa nr. 1959 II/2/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, potrivit căreia, la 22 iunie 2004, procurorul general al

acestei instituții i-a respins plângerea împotriva rezoluției nr. 233/P/2004,

întrucât din verificarea dosarului s-a constatat că rezoluția adoptată în cauză

este legală și temeinică.

Față de acest act nou,

necunoscut primei instanțe, hotărârea atacată era susceptibilă de a fi casată

cu trimitere, pentru ca instanța să se pronunțe pe fond, asupra legalității

rezoluției nr. 233/P/2004.

Având însă în vedere că,

prin sentința penală nr. 144 din 16 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2719/2004, rămasă definitivă

prin nerecurare, o altă plângere formulată de același petent, împotriva

aceleiași rezoluții nr. 233/P/2004, privindu-l pe același intimat, I.V., acuzat

de aceeași faptă de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., a fost

trimisă la P.N.A., Curtea va constata existența unei cauze care o împiedică să

trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Astfel, cum rezultă din

referatul biroului de executări penale al Curții de Apel București, ca urmarea

rămânerii definitive a sentinței penale nr. 144 din 16 decembrie 2004, dosarul

acelei instanțe a fost înaintat la 14 ianuarie 2005 la P.N.A., împreună cu

dosarul nr. 233/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în

care s-a emis rezoluția din 18 februarie 2004.

Nefiind pronunțată însă o

soluție pe fond, Curtea nu va putea dispune încetarea procesului penal în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i) C. proc.

pen., ci urmează a respinge recursul petentului, ca nefondat.

Petentul a formulat două

plângeri penale cu același conținut, împotriva aceleiași rezoluții de

neînceperea urmăririi penale. Una a înregistrat-o la Judecătoria Giurgiu, care

s-a dezinvestit, prin sentința penală nr. 1415 din 23 iunie 2004 în favoarea

Curții de Apel București, cauza formând dosarul nr. 2719/2004, soluționat prin

sentința penală nr. 144 din 16 decembrie 2004, iar cea de-a doua a

înregistrat-o la data de 22 aprilie 2004 la Curtea de Apel București, constituind

obiectul dosarului nr. 1392/2004, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 53

din 2 iunie 2004.

Întrucât nici unul din

completele de judecată, investite cu soluționarea celor două dosare nu a fost

încunoștiințat despre existența identității de obiect, cauză și persoane,

situație care ar fi impus conexarea dosarelor, Curtea de Apel București a

pronunțat două hotărâri. Una din acestea, sentința penală nr. 53/2004 a fost

recurată de petent, iar cealaltă, sentința penală nr. 144/2004 a rămas definitivă

prin nerecurare, astfel că în prezent cauzele nu mai pot fi reunite.

În raport de aceste

constatări, Curtea va reține culpa procesuală a recurentului, urmând ca în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.O. împotriva sentinței penale nr. 53 din 2

iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2005.