ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1664/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 136 din 10 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul R.A. Instanța a reținut că, petiționarul a formulat, la data de 27 octombrie 2004, plângere, în baza art. 278 1 C. proc. pen., la Curtea de Apel București, împotriva primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, cu mențiunea că deși a depus aceeași plângere, la data de 7 octombrie 2004, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, nu i s-a comunicat nici o soluție.

În motivarea hotărârii de respingere a plângerii instanța a reținut că, pe de o parte, petentul nu motivează în nici un fel plângerea iar, pe de altă parte, nu există o soluție a procurorului împotriva căreia să fie îndreptată plângerea, așa cum cer prevederile art. 278 1 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri petiționarul a declarat recurs, confirmând, în susținerea orală, că în cauză nu a fost adoptată nici o soluție de neurmărire, însă solicitând reținerea cauzei pentru rejudecare. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, dar numai împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Cu alte cuvinte, plângerea la instanță, după parcurgerea procedurii prealabile a plângerii la primul procuror, procurorul general al parchetului curții de apel ori la procurorul ierarhic superior, nu poate fi introdusă decât împotriva unei soluții de neurmărire penală. Ori, în cauză, așa cum a confirmat și petiționarul recurent, procurorul nu a adoptat însă o soluție de neurmărire, astfel încât hotărârea instanței de respingere a plângerii ca inadmisibilă este legală și temeinică. Față de cele ce preced, recursul petiționarului R.A. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.A. împotriva sentinței penale nr. 136 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2005.