ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1664/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 136

din 10 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă,

plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul R.A.

Instanța a reținut că,

petiționarul a formulat, la data de 27 octombrie 2004, plângere, în baza art.

278

1

C. proc. pen., la Curtea de Apel București, împotriva primului

procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, pentru

infracțiunea de neglijență în serviciu, cu mențiunea că deși a depus aceeași

plângere, la data de 7 octombrie 2004, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, nu i s-a comunicat nici o soluție.

În motivarea hotărârii de

respingere a plângerii instanța a reținut că, pe de o parte, petentul nu

motivează în nici un fel plângerea iar, pe de altă parte, nu există o soluție a

procurorului împotriva căreia să fie îndreptată plângerea, așa cum cer

prevederile art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri

petiționarul a declarat recurs, confirmând, în susținerea orală, că în cauză nu

a fost adoptată nici o soluție de neurmărire, însă solicitând reținerea cauzei

pentru rejudecare.

Verificând hotărârea

criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., persoana vătămată poate face plângere la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță, dar numai împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale.

Cu alte cuvinte, plângerea

la instanță, după parcurgerea procedurii prealabile a plângerii la primul

procuror, procurorul general al parchetului curții de apel ori la procurorul

ierarhic superior, nu poate fi introdusă decât împotriva unei soluții de

neurmărire penală.

Ori, în cauză, așa cum a

confirmat și petiționarul recurent, procurorul nu a adoptat însă o soluție de

neurmărire, astfel încât hotărârea instanței de respingere a plângerii ca

inadmisibilă este legală și temeinică.

Față de cele ce preced,

recursul petiționarului R.A. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul

R.A.

împotriva sentinței penale nr. 136 din 10 decembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2005.