ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 446/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din

31 mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

inadmisibilă, plângerea petentului D.O. împotriva rezoluției nr. 492/P/2004 din

11 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații T.M., R.F.

(judecători la Judecătoria Giurgiu), D.C. (grefier la aceeași instanță) și A.A.

(procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu), pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen.

Prin plângerea adresată

Curții de Apel București, petentul invocase că dosarul nr. 492/P/2004, în care

el solicitase cercetarea penală a sus-numiților pentru infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., nu a fost instrumentat în mod corect de către procuror,

care nu a întreprins și efectuat verificările care se impuneau, nu l-a chemat

pentru a-l asculta și că, în desfășurarea cercetărilor, ar fi fost comise acte

de corupție.

Pentru a respinge plângerea

ca inadmisibilă, instanța a reținut, în esență, că petiționarul nu a urmat mai

întâi calea plângerii la procurorul ierarhic superior, în condițiile art. 275 –

art. 278 C. proc. pen.

Recursul declarat de petent

este fondat.

Potrivit art. 278 alin. (3)

C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, se poate

face plângere la procurorul ierarhic superior sau, după caz, la procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în termen de 20 de zile, de

la înștiințarea persoanei interesate, potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

În aceeași materie, textul

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., prevede că, după respingerea

plângerii făcute, conform art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată sau orice altă persoană ale

cărei interese legitime au fost vătămate poate face plângere, în termen de 20

de zile, de la data comunicării de către procuror, a modului de rezolvare a

plângerii inițiale, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența

să judece cauza în primă instanță.

Alin. (2) al aceluiași text

de lege, prevede că, în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după

caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, procurorul

șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori

procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de

zile sus-menționat, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. (1) curge de la

data expirării termenului de 20 de zile.

Examinând lucrările

dosarului, Curtea constată următoarele:

La data de 12 martie 2004,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin adresa nr. 492/P/2004, i-a

comunicat petentului soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați.

La data de 22 martie 2004,

deci în termenul legal de 20 zile, prevăzut de art. 278

1

alin. (1)

C. proc. pen., petentul a formulat plângere la P.N.A., manifestându-și

nemulțumirea față de soluția de neîncepere a urmăririi penale, ceea ce rezultă

din conținutul celor 4 pagini ale plângerii sale.

La 25 mai 2004, P.N.A., prin

adresa nr. 35/2004, i-a comunicat petentului că plângerea a fost trimisă,

pentru competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

Neprimind răspuns la

plângerea sa, formulată în termen, la 22 martie, petentul s-a adresat la 3

martie 2004 instanței, în termenul legal prevăzut de art. 278

1

alin.

(2) C. proc. pen.

Așa fiind, urmează a se

constata că soluția Curții de Apel București, de respingere, ca inadmisibilă, a

plângerii petentului, este nelegală.

În consecință, se va admite

recursul petiționarului, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza

Curții de Apel București, pentru soluționarea plângerii petentului împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 492/P/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționarul D.O. împotriva sentinței penale nr. 56 din 31 mai 2004 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Casează hotărârea atacată și

trimite cauza la Curtea de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2005.