ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 162/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 50/ F bis din 1

septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

607/P/2005, a fost scoasă cauza de pe rol și trimis dosarul penal nr. 607/P/2005

al acestei instanțe, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru

soluționarea plângerii formulată de petenții I.G. și I.E., împotriva rezoluției

nr. 74/P/2005 din 29 martie 2005, potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (1) C.

proc. pen., de către procurorul general.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că, la data de 24 iunie 2005, a fost înregistrată plângerea

formulată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., de petenții I.G. și

I.E., împotriva rezoluției din data de 29 martie 2005, dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul penal nr. 74/P/2005, cu motivarea că

soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații A.G. și C.C. este

netemeinică și nelegală, din probele administrate în cursul urmăririi penale

rezultând că au comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Examinând plângerea formulată,

instanța de fond a constatat că prin rezoluția din 29 martie 2005 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul penal nr. 74/P/2005,

procurorul a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art.

10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

magistrații A.G. și C.C., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

S-a motivat, în considerentele

rezoluției, că cei doi magistrați au respectat normele procedurale și nu au

abuzat de funcțiile lor în soluționarea dosarelor penale nr. 9132/2003 și nr. 11097/2003

ale Judecătoriei Pitești, dosare în care petenții u fost părți.

Potrivit prevederilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., prevederi legale ce au stat la baza formulării de

către petenți a plângerii, obiect al dosarului din prezenta cauză, după

respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278, împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după, caz, a rezoluției

de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi

penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale

căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de

zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.

277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

A rezultat din interpretarea

dispozițiilor legale menționate că introducerea plângerii la procurorul

ierarhic superior, constituie o condiție prealabilă obligatorie de exercitare a

procedurii reglementate în art. 278

1

C. proc. pen., care, în alin.

(1) prevede expres că, sesizarea instanței de judecată este admisibilă numai

după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva

rezoluției sau ordonanței date de procuror.

Întrucât în cauza dedusă judecății,

petenții s-au adresat cu plângere direct instanței, fără a urma procedura

legală prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., s-a dispus scoaterea

cauzei de pe rol și s-a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești pentru soluționarea plângerii formulate de petenți împotriva rezoluției

procurorului din data de 29 martie 2005, potrivit dispozițiilor art. 278 alin.

(1) C. proc. pen., de către procurorul general al acestei unități de parchet,

iar în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei încheieri au

declarat, în termen legal, recurs petiționarii I.G. și I.E. care au arătat, în

scris că potrivit art. 304 C. proc. civ., hotărârea s-a dat de alți judecători

decât cei care au luat parte la dezbaterea fondului pricinii, s-a dat cu

încălcarea competenței altei instanțe, că au solicitat amânarea pentru lipsă de

procedură, au solicitat reluarea anchetei la parchet, deoarece magistrații G.A.

și C.C. nu s-au pronunțat pe nulitatea procesului-verbal din 4 decembrie 1992

semnat de primarul comunei Bascov, S.G., apreciindu-l ca fiind fals, întrucât

nu a existat nici un dosar care s-a judecat cu ei, instanța nu s-a pronunțat

asupra unei dovezi administrate.

La dosarul cauzei a mai fost depus

un memoriu, în care recurenții petiționari au arătat că deși instanța de

judecată era obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de

probe, nu le-a admis nici o probă. Petiționarii menționează că au solicitat

reluarea cercetărilor la parchet conform art. 273 C. proc. pen., în baza

raportului de expertiză dat de către organul de cercetare penală, că le-au

cerut recuzarea timp de un an de zile și nu au vrut să se abțină de la judecata

acestor dosare, că au cerut să se pronunțe pe nulitatea procesului-verbal din 4

decembrie 1992, solicitând pronunțarea pe nulitatea acestui proces-verbal sau

admiterea probei cu martori S.I., P.C., pedepsirea primarului comunei Bascov și

salariatele de la aceeași primărie conform art. 289, art. 288, art. 291 și art.

246 C. pen., că au fost greșit obligați la cheltuieli judiciare. Totodată au

fost anexate mai multe fotocopii ale unor înscrisuri.

La termenul de astăzi au lipsit

recurenții petiționari, învederându-se că au fost depuse la dosar note scrise

de către recurenți pentru termenul din 12 ianuarie 2006, la care au fost

anexate fotocopiile unor înscrisuri.

În notele scrise depuse la dosar,

recurenții petiționari au solicitat trimiterea cauzei pe fond în vederea

reluării cercetărilor, respectiv redeschiderii urmăririi penale fiindu-le dată

o soluție necorespunzătoare față de motivele arătate, apreciind că magistrații

au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., neținând cont de

raportul de expertiză efectuat, nu le-a fost încuviințată proba cu martori,

urmând a se avea în vedere și motivele de recurs, menționând imposibilitatea de

prezentare pentru că sunt bolnavi, au o vârstă înaintată.

Examinând recursul declarat de

petiționarii I.G. și I.E. împotriva încheierii pronunțată de instanța de fond

în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu potrivit art. 385

6

C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prima

instanță a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru soluționarea plângerii

formulată de petenții I.G. și I.E., potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (1) C.

proc. pen., de către procurorul general, apreciind că introducerea plângerii la

procurorul ierarhic superior constituie o condiție prealabilă obligatorie de

exercitare a procedurii reglementate în art. 278

1

C. proc. pen.,

care în alin. (1) prevede expres că, sesizarea instanței de judecată este

admisibilă numai după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278

împotriva rezoluției sau ordonanței date de procuror.

Astfel, prima instanță s-a

dezinvestit prin invocarea unei condiții procedurale, considerată necesară

pentru admisibilitatea plângerii și nu a judecat fondul plângerii în raport cu

motivele formulate de petiționari.

Înalta Curte consideră că, deși

nerespectarea unei condiții prealabile, obligatorie de exercitare a procedurii

reglementate de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., esențială în

aprecierea legalei sesizări a instanței de judecată atrage inadmisibilitatea

plângerii adresată direct instanței de judecată, soluție ce s-ar fi impus a fi

pronunțată de prima instanță și nu dezinvestirea instanței prin trimiterea

cauzei la parchet, aceasta nu poate fi examinată în recursul declarat de

petiționari, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 385

8

C. proc.

pen., referitoare la neagravarea situației în propriul recurs.

Totodată, Înalta Curte nu poate

verifica motivele de recurs invocate, criticile recurenților petiționari referindu-se

la aspecte privind fondul plângerii, atâta timp cât prima instanță a pronunțat

doar o soluție de dezinvestire a instanței și trimiterea cauzei la parchet.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarii I.G. și I.E. împotriva

încheierii nr. 50/ F/ bis din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția

penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se vor obliga recurenții petiționari, fiecare, la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarii I.G. și I.E. împotriva încheierii nr. 50/ F/ bis din 1

septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Obligă recurenții petiționari la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 60 lei (câte 600.000

lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

ianuarie 2006.