ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești sub nr. 163/ P din 9 august 2004, petenta a solicitat începerea urmăririi penale împotriva judecătorilor I.C. și P.C., ambii magistrați la Judecătoria Pitești, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. A motivat că prin sentința penală nr. 1897 din 29 aprilie 2004, judecătorul I.C., președintele Judecătoriei Pitești a aprobat în mod abuziv, pe calea ordonanței președințiale, oprirea executării silite pornită în dosarul execuțional nr. 255/2004, pentru aducerea la îndeplinire a deciziei nr. 1255 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, irevocabilă, prin decizia penală nr. 1945/ R din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Referitor la judecătoarea P.C. aceasta a „admis pe bază de interese și corupție” contestația la executare formulată de H.V., pronunțând sentința civilă nr. 2570 din 4 iunie 2004 în dosarul nr. 4100/2004 al Judecătoriei Pitești, prin care a dispus în mod abuziv și nelegal anularea formelor de executare săvârșite în dosarul execuțional nr. 255/2004. Prin rezoluția din 31 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus, conform art. 228 alin. (7) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva celor doi magistrați, deoarece nu s-a constatat existența unor date sau indicii, în sensul că, cei doi judecători ar fi comis vreo faptă penală. Nemulțumită de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată M.M.

a făcut plângere în termenul prevăzut de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., la Curtea de Apel Pitești, instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Prin sentința nr. 99/ F din 2 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, plângerea a fost respinsă ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, s-a motivat că, prin sentința civilă nr. 2570 din 4 iunie 2004, pronunțată de judecătoarea P.C., a fost admisă contestația la executare formulată de H.V., în contradictoriu cu intimata M.M. și H.M. și s-a dispus anularea formelor de executare în dosarul nr. 255/2004. S-a avut în vedere că titlul executor, decizia nr. 1255/2003 a Curții de Apel Pitești și nu sentința civilă nr. 2297/2001 a Judecătoriei Pitești cum greșit se motivează, nu-i este opozabilă contestatoarei H.V., deoarece judecata s-a purtat numai între M.M.

și H.M. Tot astfel, suspendarea pe cale de ordonanță președințială a unei hotărâri judecătorești de către judecătorul I.C., în raport și de precizările făcute în considerentele sentinței civile nr. 2579/2004 privind caracterul de bun comun al terenului revendicat și că doar unul din proprietari a fost chemat în judecată nu poate constitui temei al tragerii la răspundere pentru săvârșirea vreunei infracțiuni. Împotriva sentinței a declarat recurs persoana vătămată M.M., care a susținut în esență, aceleași aspecte invocate în plângerile adresate procurorului și Curții de Apel Pitești. A susținut că, cei doi magistrați au făcut precizări nefondate și netemeinice asupra așa-zisului caracter de bun comun a terenului și asupra coproprietății cu numita H.V., care sunt simple afirmații nesusținute de acte.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 246 C. proc. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Din conținutul plângerii și a declarației persoanei vătămate nu rezultă indicii sau date în legătură cu săvârșirea vreunei fapte penale (interes personal, primirea de bani sau alte foloase, ură, dușmănie etc.). Hotărârile pronunțate de cei doi magistrați nefavorabile petentei, știut fiind că într-o procedură contencioasă una dintre părți pierde, iar cealaltă câștigă, sunt motivate și chiar dacă ar fi greșite.

Partea nemulțumită are la îndemână căile de atac prevăzute de lege. În lipsa unor date sau indicii că magistrații ar fi comis o faptă penală cu ocazia judecării proceselor la care se referă petenta, soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru neexistența faptei, menținută și prin hotărârea supusă recursului de față este legală și temeinică, iar recursul urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 258 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta M.M., împotriva sentinței penale nr. 99 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005 .