ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6673/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 268/P/2004 din 28 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus, neînceperea urmăririi penale împotriva judecătoarei I.L. de la Tribunalul Vâlcea, cercetată pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., la plângerea petiționarului T.I. Această rezoluție a fost menținută, prin respingerea plângerii petiționarului formulată în baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen., de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin rezoluția din 14 martie 2005. Așa fiind, și văzând că s-a consumat și calea de atac la procurorul ierarhic superior, petiționarul s-a adresat la instanță, împotriva rezoluțiilor procurorului, potrivit art. 278 1 C. proc.

pen., nemulțumit fiind că, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătoarei sus-menționate, deoarece în această calitate la Tribunalul Vâlcea, și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, consemnând date nereale într-o hotărâre judecătorească, el fiind prin acest fapt prejudiciat. Curtea de Apel Pitești, prin sentința penală nr. 50/ F din 7 iulie 2005, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului și a menținut ca temeinică și legală rezoluția din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, dată în dosarul nr. 268/P/2004. Petiționarul nemulțumit și de sentința pronunțată, în termenul legal, a declarat recursul de față, solicitând și judecarea în lipsă.

Examinându-se actele dosarului și din oficiu, Curtea reține că acestea au fost evaluate corect, iar hotărârea atacată va fi menținută, iar recursul respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Actele premergătoare și cele de cercetare din dosarul nr. 268/P/2004, întocmite cu privire la infracțiunile reclamate de petiționar, împotriva judecătoarei I.L. de la Tribunalul Vâlcea relevă următoarele: Petiționarul T.I. a fost implicat în multe litigii civile aflate pe rolul Tribunalului Vâlcea și în această calitate a formulat și cereri de recuzare împotriva unor magistrați de la Tribunalul Vâlcea, fie împotriva întregului colectiv de magistrați. Aceste cereri repetate de recuzare precum și amenințările petiționarului au determinat un sentiment de teamă în rândul magistraților și astfel unii s-au obținut de la judecarea unor litigii în care a fost implicat petentul T.I.

În acest context de date și fapte, președintele Tribunalului Vâlcea prin încheierea din 11 noiembrie 2004 a respins o cerere de recuzare a unor judecători și a aplicat o amendă judiciară, petiționarului, de 5 milioane lei, apreciind că acesta a formulat cererea, cu rea-credință și că împiedică celeritatea soluționării dosarului. Nemulțumit de amenda aplicată de 5 milioane lei, petiționarul T.I., a formulat o cerere de reexaminare și judecătoarea I.L. prin încheierea nr. 140 din 19 noiembrie 2004 (dos. nr. 2254/2004) a soluționat-o, apreciind-o, ca neîntemeiată, a respins-o. De data aceasta, petiționarul nemulțumit că judecătoarea I.L. i-a respins cererea de reexaminare, s-a adresat împotriva ei, cu plângerea penală, adresată procuraturii, cerând a fi cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual.

În dovedirea infracțiunilor sesizate petiționarul a propus a fi examinat dosarul cauzei, respectiv dosarul nr. 2254/2004 a Tribunalului Vâlcea, nemaiavând alte probe. Parchetul examinând acest dosar, a stabilit că prin încheierea nr. 140 din 19 noiembrie 2004 pronunțată de judecătoarea I.L., aceasta respectând dispozițiile legale și în îndeplinirea obligațiilor de serviciu, temeinic, a respins cererea de reexaminare formulată de petiționarul T.I. Totodată s-a mai constatat că, intimata nu a soluționat cauza cu rea-credință și nici nu a săvârșit nici un fals intelectual. Acestea fiind probele, Curtea apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, iar recursul nefondat și ca atare va fi respins, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.I. împotriva sentinței penale nr. 50/ F din 7 iulie 2005 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurentul petiționar să plătească suma de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2005.