ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6035/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28/ F din

10 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, s-a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.C. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești la data de 28 ianuarie 2005 în dosarul nr. 228/P/2004, pe care a

menținut-o.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 228/P/2004 din 28

ianuarie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus neînceperea

urmăririi penale în cauza ce formează obiectul dosarului cu același număr,

referitor la M.R.A.M., judecător la Judecătoria Pitești și M.A., procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, ambii cercetați pentru comiterea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de

art. 246 C. pen., și art. 264 C. pen., întrucât faptele nu întrunesc elementele

constitutive ale acestor infracțiuni.

Se arată, în motivarea acestei

rezoluții, că din examinarea actelor de la dosar, cât și din verificările

făcute, a rezultat că nu s-au constatat încălcări ale dispozițiilor legale în

materie și, în consecință, nu pot fi făcute aprecieri în legătură cu hotărârea

pronunțată și judecătorul cauzei.

Plângerea împotriva rezoluției

parchetului, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, ca

neîntemeiată, constatându-se că nemulțumirea petiționarului rezidă în faptul că

soluția pronunțată de judecătorul cauzei îi este nefavorabilă, iar concluziile

puse de procurorul de ședință ce a participat la soluționarea dosarului au fost

în același sens, de respingere a plângerii.

În adevăr, din conținutul plângerii

penale depuse la parchet, la data de 2 noiembrie 2004, reiese că petentul

solicită efectuarea de cercetări împotriva magistraților M.R.A.M. judecător la

Judecătoria Pitești și M.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Pitești care, în opinia sa, se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., și art. 264 C. pen.

Plângerea este motivată în sensul că

judecătorul sus-numit, investit cu soluționarea cauzei penale nr. 144/2004, în

care D.C. avea calitatea de petent, a pronunțat o soluție defavorabilă

acestuia, respingând plângerea, soluție ce concordă cu concluziile puse de

procuror pe fondul cauzei.

Apreciază petiționarul că

judecătorul avea obligația de a trimite cauza la parchet, în vederea începerii

urmăririi penale.

Din analiza practicalei sentinței

penale pronunțate (sentința penală nr. 1082/2004) reiese că, după ce instanța a

respins cererea petentului D.C., de a fi aduși intimații forțat la judecată, cu

mandat de aducere, acesta a avut o conduită similară celei avute în cauza

dedusă judecății, în sensul că a refuzat a pune concluzii pe fondul cauzei și,

nemulțumit fiind de soluția pronunțată, în loc de a exercita împotriva

hotărârii judecătorești calea de atac prevăzută de lege, a înțeles să formuleze

împotriva judecătorului plângere penală.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petentul D.C., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, sub aspectul privării sale de dreptul la apărare, precum și a

incompatibilității Curții de Apel Pitești de a se pronunța în cauză, în

condițiile în care președintele curții a colaborat cu parchetul în adoptarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Examinând recursul declarat de

petent sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în baza

materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că

activitățile desfășurate de intimați, în calitate de judecător și, respectiv,

procuror de ședință care au participat la soluționarea dosarului penal nr. 144/2004

al Judecătoriei Pitești, nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Din probele administrate nu

rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de

serviciu de către cei doi intimați – magistrați, în scopul prejudicierii

intereselor procesuale ale petentului, simplul fapt că hotărârea sau

concluziile procurorului au fost nefavorabile intereselor petentului neputând

constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimaților. Pe de altă

parte, verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești se face

de către instanța de control judiciar, iar nu pe calea plângerii penale

împotriva magistraților; în speță, petentul nu a înțeles să uzeze de calea de

atac a recursului, astfel că nu s-a putut efectua controlul de legalitate a

hotărârii în legătură cu pronunțarea căreia a formulat plângerea penală.

În altă ordine de idei, relațiile

furnizate de președintele Curții de Apel Pitești, la solicitarea parchetului,

fac referire strictă la evoluția dosarului nr. 144/2004 al Judecătoriei

Pitești, astfel că nu se poate afirma că, în acest mod, întreaga curte de apel,

prin intermediul reprezentantului său, s-a antepronunțat și toții judecătorii

sunt incompatibili.

De asemenea, nici critica ce vizează

încălcarea dreptului la apărare al petentului cu ocazia soluționării plângerii

împotriva rezoluției procurorului nu este întemeiată, nefiind întrunite

cerințele art. 173 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru toate aceste considerente,

văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din

același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 28/ F din 10 mai

2005 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul petiționar să

plătească suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2005.