ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6035/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28/ F din 10 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești la data de 28 ianuarie 2005 în dosarul nr. 228/P/2004, pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 228/P/2004 din 28 ianuarie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza ce formează obiectul dosarului cu același număr, referitor la M.R.A.M., judecător la Judecătoria Pitești și M.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, ambii cercetați pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen., și art. 264 C. pen., întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni. Se arată, în motivarea acestei rezoluții, că din examinarea actelor de la dosar, cât și din verificările făcute, a rezultat că nu s-au constatat încălcări ale dispozițiilor legale în materie și, în consecință, nu pot fi făcute aprecieri în legătură cu hotărârea pronunțată și judecătorul cauzei.

Plângerea împotriva rezoluției parchetului, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, ca neîntemeiată, constatându-se că nemulțumirea petiționarului rezidă în faptul că soluția pronunțată de judecătorul cauzei îi este nefavorabilă, iar concluziile puse de procurorul de ședință ce a participat la soluționarea dosarului au fost în același sens, de respingere a plângerii. În adevăr, din conținutul plângerii penale depuse la parchet, la data de 2 noiembrie 2004, reiese că petentul solicită efectuarea de cercetări împotriva magistraților M.R.A.M. judecător la Judecătoria Pitești și M.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești care, în opinia sa, se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., și art. 264 C. pen.

Plângerea este motivată în sensul că judecătorul sus-numit, investit cu soluționarea cauzei penale nr. 144/2004, în care D.C. avea calitatea de petent, a pronunțat o soluție defavorabilă acestuia, respingând plângerea, soluție ce concordă cu concluziile puse de procuror pe fondul cauzei. Apreciază petiționarul că judecătorul avea obligația de a trimite cauza la parchet, în vederea începerii urmăririi penale. Din analiza practicalei sentinței penale pronunțate (sentința penală nr. 1082/2004) reiese că, după ce instanța a respins cererea petentului D.C., de a fi aduși intimații forțat la judecată, cu mandat de aducere, acesta a avut o conduită similară celei avute în cauza dedusă judecății, în sensul că a refuzat a pune concluzii pe fondul cauzei și, nemulțumit fiind de soluția pronunțată, în loc de a exercita împotriva hotărârii judecătorești calea de atac prevăzută de lege, a înțeles să formuleze împotriva judecătorului plângere penală.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul D.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul privării sale de dreptul la apărare, precum și a incompatibilității Curții de Apel Pitești de a se pronunța în cauză, în condițiile în care președintele curții a colaborat cu parchetul în adoptarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimați, în calitate de judecător și, respectiv, procuror de ședință care au participat la soluționarea dosarului penal nr. 144/2004 al Judecătoriei Pitești, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală.

Din probele administrate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către cei doi intimați – magistrați, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, simplul fapt că hotărârea sau concluziile procurorului au fost nefavorabile intereselor petentului neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimaților. Pe de altă parte, verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești se face de către instanța de control judiciar, iar nu pe calea plângerii penale împotriva magistraților; în speță, petentul nu a înțeles să uzeze de calea de atac a recursului, astfel că nu s-a putut efectua controlul de legalitate a hotărârii în legătură cu pronunțarea căreia a formulat plângerea penală.

În altă ordine de idei, relațiile furnizate de președintele Curții de Apel Pitești, la solicitarea parchetului, fac referire strictă la evoluția dosarului nr. 144/2004 al Judecătoriei Pitești, astfel că nu se poate afirma că, în acest mod, întreaga curte de apel, prin intermediul reprezentantului său, s-a antepronunțat și toții judecătorii sunt incompatibili. De asemenea, nici critica ce vizează încălcarea dreptului la apărare al petentului cu ocazia soluționării plângerii împotriva rezoluției procurorului nu este întemeiată, nefiind întrunite cerințele art. 173 alin. (3) C. proc. pen. Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 28/ F din 10 mai 2005 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurentul petiționar să plătească suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2005.