ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6234/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85

din 10 mai 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

inadmisibilă, plângerea petentului D.C. împotriva rezoluției penale nr. 725/P/2005

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.D. pentru in fracțiunea de abuz în

serviciu, fals intelectual și favorizarea infractorului.

În esență, petentul a

contestat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de lucrătorul de

poliție C.D. susținând că nu este temeinică și legală întrucât acesta nu și-a

îndeplinit corect atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului nr.

1330749/2004 în care a efectuat acte premergătoare față de grefierele G.S., P.A.

și D.P. pentru infracțiunile prevăzute de art. 249 și 264 C. pen., iar prin

referatul întocmit cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, le-a

favorizat pe cele 2 grefiere.

Pentru a respinge plângerea

ca inadmisibilă, instanța a reținut că petiționarul, a nesocotit dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., care impuneau ca înainte de a se adresa

instanței, trebuia să aștepte comunicarea răspunsului la plângerea pe care o

formulase la procurorul ierarhic superior conform art. 278 alin. (1) și (3) C.

proc. pen.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere

în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit

legii, competența să judece cauza în primă instanță.

La data de 10 martie 2006

petiționarul în loc să se conformeze dispozițiilor textului de lege sus-menționat

în sensul de a formula plângere împotriva rezoluției nr. 1725/P/2005 la

procurorul ierarhic superior și să aștepte în termenul legal răspunsul, s-a

adresat cu o plângere direct instanței solicitând desființarea rezoluției nr. 1725/P/2005.

Așa fiind, în cauză,

petiționarul nu a respectat dispozițiile textul de lege sus-menționat, din care

rezultă că plângerea se adresează instanței urmând după respingerea plângerii

de către procurorul ierarhic superior, astfel că instanța a procedat acestuia

instanței numai după respingerea plângerii de către procurorul ierarhic

superior, astfel că instanța a procedat corect respingând ca inadmisibilă

plângerea petentului adresată direct instanței la 10 martie 2005 împotriva

rezoluției sus-menționate.

Drept urmare, sentința

atacată fiind legală și temeinică recursul petentului va fi respins ca nefondat

cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar D.C. împotriva sentinței penale nr. 85

din 10 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 octombrie 2006.