ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5391/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 10 octombrie 2000, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pârâta Direcția Radio-Televiziune Timișoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să o oblige pe aceasta din urmă să încheie contract de schimb al unui teren situat în Timișoara, proprietatea acesteia, intabulat în C.F. nr. 36 nr.top 1723/2/1/1/2 și 1723/2/1/1/1, cu un teren proprietatea reclamantei situat în București. Prin sentința nr. 102 din 9 ianuarie 2001, Judecătoria Timișoara a declinat competența soluționării în fond a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. Tribunalul Timiș, prin decizia nr. 1619 din 30 mai 2001, a admis apelul declarat de reclamantă, a atacat hotărârea atacată și a trimis cauza la Judecătoria Timișoara, spre competentă soluționare.

Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei din urmă hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 2538 din 3 octombrie 2001. Prin sentința nr. 3502 din 25 februarie 2002, în rejudecare, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea precizată și completată, ca fiind prescrisă. Tribunalul Timiș, prin decizia nr. 1429 din 23 octombrie 2002, a admis apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe, a anulat sentința atacată și, rejudecând în fond cauza, a admis acțiunea și a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contract autentic de schimb imobiliar, reținând existența antecontractului de schimb imobiliar. Prin aceeași hotărâre, capătul de cerere precizat ulterior, privind dezmembrarea terenului, a fost respins.

Prin decizia nr. 691 din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de pârâtă, a modificat decizia atacată în sensul că a respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe. Prin aceeași hotărâre, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat. S-a reținut inexistența unui antecontract de schimb imobiliar și a unei acceptări de principiu, pe care pârâta era îndrituită a o revoca cât timp nu a fost comunicată reclamantei. La data de 15 aprilie 2003, reclamanta a formulat cerere de revizuire a acestei din urmă hotărâri, întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin sentința nr. 629 din 17 februarie 2004, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins cererea de revizuire ca nefondată.

S-a reținut că, în motivarea cererii de revizuire, reclamanta a arătat că ulterior soluționării recursului a intrat în posesia unui înscris din care rezultă că persoana desemnată de pârâtă la întocmirea documentației necesare schimbului de terenuri a numitului T.I. care, la vremea respectivă deținea o funcție de conducere. La soluționarea litigiului nu s-a ținut cont de acest aspect. Or, înscrisurile invocate de revizuentă nu îndeplinesc condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, aceste înscrisuri nu au fost reținute de partea potrivnică, nu intră în categoria celor care nu au putut fi înfățișate instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Totodată, acestea tind să probeze un fapt ce nu a constituit temei al hotărârii a cărei revizuire se cere.

Împotriva hotărârii primei instanțe revizuenta a declarat apel, susținând că sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2367 din 8 iulie 2004 a respins apelul ca nefondat, reținând că acțiunea a fost respinsă prin excepție, fără a se examina validitatea antecontractului de schimb imobiliar, așa încât în mod judicios prima instanță a statuat în sensul neîndeplinirii cerințelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă hotărâri revizuenta a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut că motivarea instanței de apel nu poate fi primită, în raport de împrejurarea intrării în posesia înscrisurilor după soluționarea înscrisului și relevanța acestuia asupra soluției date acțiunii.

În concluzie, revizuenta a solicitat admiterea recursului și, în rejudecare admiterea cererii de revizuire. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin înscrisuri noi se înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele ar fi putut fi reținute de partea potrivnică în cursul judecării procesului pe fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta. Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinat, ceea ce nu este cazul în speță, poate justifica cererea de revizuire. Astfel, admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterioară judecății a unor înscrisuri noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții.

Dat fiind faptul că prevederea cuprinsă în art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este de strictă interpretare, iar înscrisurile invocate de reclamantă nu îndeplineau cerințele acestui text, în mod judicios prima instanță a respins cererea de revizuire, ca nefondată. Drept urmare, respingând apelul declarat de revizuentă și menținând sentința atacată, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de SC R. SRL Timișoara prin administrator S.E. împotriva deciziei nr. 2367 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.