ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5391/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

La data de 10 octombrie 2000, reclamanta

SC R. SRL a chemat în judecată pârâta Direcția Radio-Televiziune Timișoara,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să o

oblige pe aceasta din urmă să încheie contract de schimb al unui teren situat

în Timișoara, proprietatea acesteia, intabulat în C.F. nr. 36 nr.top

1723/2/1/1/2 și 1723/2/1/1/1, cu un teren proprietatea reclamantei situat în

București.

Prin sentința nr. 102 din 9 ianuarie

2001, Judecătoria Timișoara a declinat competența soluționării în fond a cauzei

în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Tribunalul Timiș, prin decizia nr. 1619

din 30 mai 2001, a admis apelul declarat de reclamantă, a atacat hotărârea

atacată și a trimis cauza la Judecătoria Timișoara, spre competentă

soluționare.

Recursul declarat de pârâtă împotriva

acestei din urmă hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia nr. 2538 din 3 octombrie 2001.

Prin sentința nr. 3502 din 25 februarie

2002, în rejudecare, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea precizată și

completată, ca fiind prescrisă.

Tribunalul Timiș, prin decizia nr. 1429

din 23 octombrie 2002, a admis apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii

primei instanțe, a anulat sentința atacată și, rejudecând în fond cauza, a

admis acțiunea și a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contract autentic

de schimb imobiliar, reținând existența antecontractului de schimb imobiliar.

Prin aceeași hotărâre, capătul de cerere

precizat ulterior, privind dezmembrarea terenului, a fost respins.

Prin decizia nr. 691 din 2 aprilie 2003,

Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de pârâtă, a modificat

decizia atacată în sensul că a respins apelul declarat de reclamantă împotriva

hotărârii primei instanțe.

Prin aceeași hotărâre, recursul declarat

de reclamantă a fost respins ca nefondat.

S-a reținut inexistența unui antecontract

de schimb imobiliar și a unei acceptări de principiu, pe care pârâta era

îndrituită a o revoca cât timp nu a fost comunicată reclamantei.

La data de 15 aprilie 2003, reclamanta a

formulat cerere de revizuire a acestei din urmă hotărâri, întemeiat pe art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 629 din 17 februarie

2004, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins cererea de revizuire ca

nefondată.

S-a reținut că, în motivarea cererii de

revizuire, reclamanta a arătat că ulterior soluționării recursului a intrat în

posesia unui înscris din care rezultă că persoana desemnată de pârâtă la

întocmirea documentației necesare schimbului de terenuri a numitului T.I. care,

la vremea respectivă deținea o funcție de conducere.

La soluționarea litigiului nu s-a ținut

cont de acest aspect.

Or, înscrisurile invocate de revizuentă

nu îndeplinesc condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, aceste înscrisuri nu au fost

reținute de partea potrivnică, nu intră în categoria celor care nu au putut fi

înfățișate instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Totodată,

acestea tind să probeze un fapt ce nu a constituit temei al hotărârii a cărei

revizuire se cere.

Împotriva hotărârii primei instanțe

revizuenta a declarat apel, susținând că sunt îndeplinite cerințele art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 2367 din 8 iulie 2004 a respins apelul ca nefondat, reținând

că acțiunea a fost respinsă prin excepție, fără a se examina validitatea

antecontractului de schimb imobiliar, așa încât în mod judicios prima instanță

a statuat în sensul neîndeplinirii cerințelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

revizuenta a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut că motivarea instanței de

apel nu poate fi primită, în raport de împrejurarea intrării în posesia

înscrisurilor după soluționarea înscrisului și relevanța acestuia asupra

soluției date acțiunii.

În concluzie, revizuenta a solicitat

admiterea recursului și, în rejudecare admiterea cererii de revizuire.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., prin înscrisuri noi se înțeleg acele înscrisuri care existau la

data judecății, deoarece numai în această situație ele ar fi putut fi reținute

de partea potrivnică în cursul judecării procesului pe fond, cealaltă parte

fiind în imposibilitate de a le prezenta.

Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar

determinat, ceea ce nu este cazul în speță, poate justifica cererea de

revizuire. Astfel, admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu

numai de descoperirea ulterioară judecății a unor înscrisuri noi, dar și de

imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai

presus de voința părții.

Dat fiind faptul că prevederea cuprinsă

în art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este de strictă interpretare, iar înscrisurile

invocate de reclamantă nu îndeplineau cerințele acestui text, în mod judicios

prima instanță a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Drept urmare, respingând apelul declarat

de revizuentă și menținând sentința atacată, instanța de control judiciar a

pronunțat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă.

În consecință, pentru considerentele ce

preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

SC R. SRL Timișoara prin administrator S.E. împotriva deciziei nr. 2367 din 8

iulie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

iunie 2005.