ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1373/2025

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele dosarului nr. x/2021

În baza rezoluției din 18.11.20201 a președintelui secției a II-a civile a Judecătoriei Timișoara, s-a dispus repartizarea dosarului completului C4 din cadrul secției I civile a Judecătoriei Timișoara în vederea continuării etapei scrise, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2021*.

Prin sentința civilă nr. 1547/02.02.2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr. 249/PI din 02.03.2023, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. - Sucursala Timișoara.

Prin decizia nr. 36 din 14 februarie 2024 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 249/PI/02.03.2023, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2021.

A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Societatea Națională de Radiocomunicații Timișoara prin Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara împotriva încheierii interlocutorii pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 10.11.2022, cât și împotriva sentinței civile nr. 249/02.03.2023 pronunțate în dosarul nr. x/2021.

A schimbat sentința apelată după cum urmează:

A admis excepția autorității lucrului judecat invocată de către pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații Timișoara prin Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara cu privire la petitul principal având ca obiect - vânzarea terenului aferent clădirii deținute de reclamantă, teren înscris în CF nr. x Timișoara, nr. top./cad. x.

A admis excepția efectului pozitiv al lucrului judecat cu privire la petitul formulat în subsidiar având obiect constatarea întinderii și existenței în patrimoniul societății a unui drept de superficie gratuit asupra suprafeței de 455 mp din terenul intravilan înscris în CF nr. x Timișoara, nr. top./cad. x, teren aferent clădirii, încă de la data transferului în patrimoniul lor a dreptului de proprietate asupra clădirii înscrise în CF nr. x Timișoara, nr. top/cad. x-C3.

A înlocuit considerentele primei instanțe cu cele ale instanței de apel.

A păstrat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată.

A obligat apelanta-reclamantă A. S.R.L. la plata către Societatea Națională de Radiocomunicații Timișoara prin Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara, a sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru aferentă cererii de apel.

Prin decizia nr. 147 din 21 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins excepția nulității recursului și a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 36 din 14 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

În dezvoltarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că decizia a cărei revizuire este în contradicție cu aceste hotărâri menționate.

Susține că prin respingerea apelului instanța a refuzat să observe că există o hotărâre judecătorească prin care pârâta a fost obligată să îi vândă imobilul la un preț negociat, fără a stabili și prețul vânzării, ceea ce a condus la necesitatea unui nou litigiu care să statueze și cu privire la acest aspect.

Ulterior, prin deciziile ICCJ menționate s-a arătat că pârâta nu mai poate pretinde chirii asupra imobilului ulterior datei de 19.06.2003, tocmai datorită faptului că era obligată la negocierea prețului, urmată de vânzarea imobilului.

Arată că acesta este motivul demarării prezentului litigiu, respectiv pentru a se înfăptui ceea ce pârâta a fost obligată prin hotărârile anterioare.

Menționează că părțile, în raporturile contractuale dintre ele, au avut în vedere exact suprafața de teren pe care era realizată o construcție, care a fost utilizată în regim de asociere în participațiune, alături de terenul pe care este edificată, necesar exploatării acesteia.

Consideră că prin decizia a cărei revizuire o solicită nu a fost tranșată problema litigioasă, în acord cu deciziile menționate.

Intimata Societatea Națională de Radiocomunicații Timișoara prin Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara a formulat întâmpinare, în termenul legal, prin care a invocat nulitatea cererii de revizuire, pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ședința publică din 10 iunie 2025, Înalta Curte a respins excepția de nulitate a cererii de revizuire pentru nemotivare, instanța apreciind că criticile pot fi încadrate în motivele de revizuire prevăzute de lege.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul cererii de revizuire întemeiate pe aceste dispoziții legale este reprezentat de necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atât sub forma manifestării sale negative, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, care privesc aceeași pricină (având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți), situație în care remediul procedural constă în anularea celui din urmă act jurisdicțional, cât și din perspectiva manifestării sale pozitive (în privința acelor litigii născute ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018), când prin hotărârea ulterioară s-a nesocotit existența unei dezlegări anterioare, date într-o pricină anterioară, purtată între aceleași părți, care are legătură cu soluționarea celui din urmă litigiu, ipoteză în care instanța de revizuire poate dispune anularea ultimei hotărâri judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Așadar, în analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune să se verifice existența unei contrarietăți între dezlegările înzestrate cu autoritate de lucru de judecat din cuprinsul hotărârilor pretins a fi opuse, atât din perspectiva efectului pozitiv, cât și a celui negativ.

În speță, se reține că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată în dosarul nr. x/2021, ce a avut ca obiect cererea reclamantei A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A., prin care a solicitat instanței: să dispună obligarea pârâtei să vândă reclamantei la prețul stabilit prin expertiză judiciară evaluatorie, în termen de cel mult 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, terenul intravilan în suprafață de 455 m.p. aferent clădirii deținute de reclamantă, teren înscris în CF nr. x Timișoara, nr. top./cad. x, iar în caz de neconformare, hotărârea pronunțată să țină loc de contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest teren; să dispună obligarea pârâtei ca în termenul de 6 luni menționat să facă și să avizeze OCPI Timiș lucrările de dezmembrare asupra terenului intravilan menționat la primul petit, în vederea constituirii unei noi cărți funciare pentru terenul supus transferului de proprietate/realizării vânzării, cu încuviințarea ca, în caz de conformare, lucrările de dezmembrare și avizare să poată fi efectuate de reclamantă; să constate întinderea și existența în patrimoniul societății a unui drept de superficie gratuită asupra suprafeței de 455 m.p. din terenul intravilan înscris în CF nr. x Timișoara, nr. top./cad. x, teren aferent clădirii reclamantei, încă de la data transferului în patrimoniul acesteia a dreptului de proprietate asupra clădirii înscrise în CF nr. x Timișoara, nr. top./cad. x-C3 și până la consolidarea acestuia în dreptul deplin de proprietate asupra terenului ori pe toată durata existenței construcției/clădirii; cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1531/19 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr. x/2002, pretins contradictorie deciziei a cărei revizuire se solicită, s-a admis recursul declarat de S.N. Radiocomunicații S.A. Direcția Radio Televiziune Timișoara împotriva deciziei civile nr. 345/A/13.03.2002 pronunțate în apel de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2001 cu consecința modificării în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării pârâtei "SN Radiocomunicații S.A. să încheie cu reclamanta S.C. A. S.R.L. contract de vânzare - cumpărare pentru imobilul situat în Timișoara, Calea x A, în prezent str. x, la preț negociat, pornind de la prețul stabilit de expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză în sumă de 426.601.056 RON".

Înalta Curte constată că această decizie invocată de către revizuentă nu are autoritate de lucru judecat în cauza de față - care privește terenul intravilan în suprafață de 455 m.p. aferent clădirii deținute de S.C. A. S.R.L., întrucât dosarul nr. x/2002 a avut ca obiect vânzarea clădirii, aspect ce rezultă implicit din cele reținute prin hotărârile pronunțate în acel litigiu, în sensul că între părți asocierea în participațiune și închirierea au privit spațiul din Timișoara, Calea x A, în prezent str. x.

De altfel, în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, instanța a menționat decizia nr. 1531/19 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr. x/2002, reținând că, "prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/2004, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în esență obligarea pârâtei B. S.A. - Sucursala Timișoara la vânzarea activelor compuse din clădire și terenul aferent, acțiunea fiindu-i admisă inițial, prin sentința civilă nr. 649/PI/11.04.2005. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut autoritatea lucrului judecat din decizia civilă nr. 1531/19.06.2003, în ceea ce privește vânzarea clădirii, dar și că activul ar cuprinde atât clădirea cât și terenul aferent, prin raportare la dispozițiile art. 12 și 13 din legea 133/1999, invocată de reclamantă și în prezentul litigiu.

După mai multe cicluri procesuale sentința a fost desființată/anulată cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare secției Comerciale a Tribunalului Timiș, formându-se dosarul cu nr. x/2007 Prin sentința civilă cu nr. 1458/11.12.2007, tribunalul a admis acțiunea reclamantei doar pentru clădire, excluzând în mod expres terenul aferent, pe considerentul că nu s-ar fi formulat și o cerere privind vânzarea terenului instanța nefiind sesizată cu un așa petit. Prin decizia civilă nr. 118/A/9.06.2008, Curtea de Apel a admis apelul reclamantei și a obligat pârâta să vândă și terenul aferent, necesar desfășurării activității, în întindere cantitativă de 1453 m.p., întemeindu-se pe aceleași dispoziții ale legii cu nr. 133/1999, apreciind că acesta este un element component al activului disponibil. Această hotărâre a fost reformată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 1226/8.04.2009, prin care s-a admis recursul pârâtei și, în rejudecare, s-a respins apelul reclamantei".

În litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 103/19.012012, a fost supus judecății instanței supreme recursul declarat de intimata de față împotriva deciziei nr. 172/19.10.2010 pronuntate în apel de Curtea de Apel Timișoara, secția Comercială, în cauza având ca obiect pretenții constând în chirii și penalități de întârziere ale SN Radiocomunicații S.A. împotriva societății A. S.R.L., contravaloarea lipsei de folosință a mansardei și evacuarea pârâtei ca urmare a expirării contractului de închiriere.

Prin urmare, nici decizia civilă nr. 103/19.012012 a instanței supreme nu are autoritate de lucru judecat în raport cu decizia a cărei anulare se solicită, întrucât litigiul în care a fost pronunțată a privit raporturile contractuale dintre părți (facturi pentru chirie, utilități) și despăgubiri rezultând din folosirea mansardei construcției, în motivarea hotărârii făcându-se trimitere la limitarea creanței până la momentul obligării SN Radiocomunicații S.A. la vânzarea spațiului, în raport cu decizia nr. 1531/19 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr. x/2002.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 1492/15.03.2012, pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a respins ca nefondat recursul formulat de revizuenta SN Radiocomunicații S.A. împotriva deciziei civile a secției comerciale a Curții de Apel Timișoara nr. 147 din 30 mai 2011, prin care se respinsese cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 172 din 19 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, cauza având ca obiect pretenții constând în chirii și penalități de întârziere în legătură cu imobilul din Timișoara, str. x A.

Așadar, prin decizia nr. 1492/2012 a instanței supreme s-a soluționat un recurs declarat împotriva unei decizii prin care o cerere de revizuire a fost respinsă, nefiind tranșată astfel existența vreunor drepturi asupra terenului.

Prin urmare, toate cele trei hotărâri invocate de către revizuentă, pretins contradictorii deciziei a cărei anulare se solicită, privesc imobilul-clădire, care se află în patrimoniul acesteia în baza deciziei civile nr. 118/A/15.05.2012, pronunțate în apel de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2008 - hotărâre rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 289/2013 a ICCJ, pronunțată în recurs, litigiu în care s-a stabilit că pretenția privitoare la teren "excede cadrului juridic obligațional impus de hotărârea judecătorească prin care s-a determinat expres obiectul obligației de vânzare impus pârâtei".

De altfel, prin decizia nr. 147 din 21 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 36 din 14 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă - obiect al cererii de revizuire pendinte, instanța supremă a constatat că în mod just Curtea de Apel a reținut autoritatea de lucru judecat în raport de dosarul nr. x/2007, ce a avut ca obiect cererea A. S.R.L. de vânzare a activelor Societății Naționale de Radiocomunicații S.A., precum și în raport de dosarul nr. x/2016 (ulterior 5910/30/2016**), ce a avut ca obiect cererea Societății Naționale de Radiocomunicații S.A. de obligare a societății A. S.R.L. la plata unei sume de bani pentru lipsa de folosință a terenului de 659 m.p. ocupat de aceasta din urmă.

Sunt relevante în direcția cercetată, argumentele instanței supreme în sensul că, prin considerentele deciziei nr. 1226/8.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. x/2007 ce viza o suprafață de teren mai mare, de 659 m.p. (din care însă face parte suprafața de teren de 455 m.p. solicitată în acțiunea pendinte), "s-a statuat cu titlu irevocabil între părți că nici contractul de asociere în participațiune și nici cel de închiriere nu reglementează situația terenului pe care se află clădirea. Totodată, s-a dezlegat că noțiunea de activ disponibil nu poate fi interpretată extensiv, după cum procedase instanța de apel, și nu poate cuprinde alte elemente decât cel pe care prevederile legale le-au avut în vedere - lucrul închiriat sau adus în asociere", iar "problema existenței unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției deținute de către reclamanta din prezenta cauză, fără a reprezenta un capăt de cerere al litigiului preexistent, a fost dezbătută în dosarul nr. x/2016".

Ca atare, se constată că actele jurisdicționale anterioare (decizia nr. 1531/19 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr. x/2002, decizia nr. 103/2012 a ICCJ, pronunțată în dosar nr. x/2011 și decizia nr. 1492/2012 la ICCJ, pronunțată în dosar nr. x/2011) nu sunt în măsură să opună deciziei a cărei revizuire se solicită o autoritate de lucru judecat în privința terenului aferent construcției deținute de către revizuentă, pentru ca, în această manieră, să poată fi incidentă o eventuală contrarietate în raport cu dezlegările anterioare, intrate în sfera puterii de lucru judecat și care, astfel, nu ar mai putea fi contrazise.

Soluția este una firească, din moment ce acest aspect rezultă inclusiv din observarea obiectelor și a soluțiilor pronunțate în pricinile anterioare, cu referire la deciziile invocate de către revizuentă.

Prin urmare, cum nu pot fi decelate dezlegări date în cele trei pricini anterioare, care să aibă legătură cu soluționarea celui din urmă litigiu, deciziile pronunțate în acele dosare continuă să producă depline efecte juridice, nefiind anihilate ori contrazise, cu aceeași valoare a autorității de lucru judecat, de judecata ulterioară, finalizată cu decizia a cărei revizuire se solicită; astfel, Înalta Curte constată că lipsește în cauză situația premisă ori rațiunea promovării căii extraordinare de atac a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, respectiv aceea a nevoii de restabilire a ordinii și stabilității juridice (prin ipoteză afectate ca urmare a presupusei existențe, în circuitul civil, a unor hotărâri judecătorești ce ar cuprinde dezlegări contrare și care s-ar impune părților, deopotrivă, cu autoritate de lucru judecat).

În concluzie, din moment ce nu se verifică existența unei contrarietăți între actele jurisdicționale deduse judecății, în acord cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 36 din 14 februarie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 36 din 14 februarie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea Națională de Radiocumunicații S.A. prin Sucursala Direcția Radiocomunicații Timișoara.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2025.