ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 645/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 227 din 19 august 2003, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul S.Șt. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor la care fusese condamnat prin sentința penală nr. 202 din 22 aprilie 2002 Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 797 din 18 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivele invocate de petent, respectiv că are doi copii minori, care locuiesc într-un imobil degradat, că aceștia sunt întreținuți de mamă, care dispune de venituri modice pentru creșterea și educarea lor și că au nevoie de ajutorul său, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 347/ P din 28 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, însușindu-și argumentația instanței de fond. Împotriva menționatelor hotărâri, condamnatul S.Șt. a declarat recurs, reiterând motivele din cererea inițială și din apel, susținând în plus că fosta sa soție a devenit consumatoare de droguri. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., „executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă” când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat în cauză a rezultat că petentul nu a contribuit material la întreținerea minorilor, avea un comportament violent datorat consumului excesiv de băuturi alcoolice asociat cu tulburări psihice.

S-a mai arătat că numita S.A. (fosta soție), cât și cei doi copii și-au exprimat temerea că, dacă recurentul ar reveni la domiciliu, ar putea avea o conduită necorespunzătoare. Pe baza datelor menționate, instanțele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei. Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.Șt. împotriva deciziei penale nr. 347/ P din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2004.