ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 992/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, prin

sentința penală nr. 51/ P din 25 noiembrie 2003, condamnă pe inculpatul R.F.

la:

a) 9 luni de închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.;

b) 3 luni de închisoare, pentru

participare improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.

289, raportat la art. 31, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.;

c) 90 de zile de închisoare, pentru

infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

cele trei pedepse au fost contopite în cea mai grea, de 9 luni de închisoare, a

cărei executare a fost suspendată, condiționat, conform art. 81 – art. 82 din

același cod.

Instanța a reținut, în esență, că

inculpatul, inspector principal la Poliția de Frontieră este proprietarul unui

autoturism Opel Astra, asigurat la A. pentru perioada 24 noiembrie – 31

decembrie 2002.

În dimineața de 10 februarie 2003,

inculpatul se deplasează cu autoturismul la locul de muncă, V.N.V., împreună cu

martorul M.R., coleg de serviciu.

Pe drum, mașina părăsește

carosabilul, datorită poleiului, suferind unele avarii, pentru care nu era

asigurat.

În aceeași zi, de 10 februarie 2003,

inculpatul semnează polița de asigurare și achită taxele aferente tip C., dar,

potrivit legii, protecția de asigurare începea după 3 zile, adică la 13

februarie 2003, motiv pentru care inculpatul schimbă, abuziv, data producerii

accidentului, de la 10 la 15 februarie 2003, pentru a putea ridica, de la

asigurator, suma de 40.000.000 lei, despăgubiri.

Întrucât se declanșează cercetările,

inculpatul renunță la despăgubiri.

Inculpatul declară recurs, motivând

că:

a) tentativei de înșelăciune îi este

aplicabil art. 22 C. pen., privind desistarea;

b) greșit a fost condamnat pentru

participarea, improprie, la infracțiunea de fals intelectual.

c) fapta prevăzută de art. 292 C.

pen., nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Critica nu este întemeiată.

Prima instanță a reținut corect

situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just

pedepsele, ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a făcut, indubitabil, dovada că,

pentru a încasa despăgubiri necuvenite, inculpatul a declarat la poliția din

V.N.V. și la filiala U. din Mangalia că accidentul s-a produs la 15 februarie

2003, deși știa bine că el a avut loc la 10 februarie 2003. Astfel, polițistul

de la V.N.V. a eliberat, fără vinovăție, documente false.

De altfel, inculpatul știa că,

potrivit art. 223 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind

circulația pe drumurile publice, șoferul implicat într-un accident este obligat

să anunțe imediat poliția, ceea ce nu a făcut.

De asemenea, inculpatul a știut că

actul încheiat de poliția V.N.V., în baza declarației sale mincinoase, nu

trebuia prezentat la S.C. U. S.A., în vederea producerii de consecințe

juridice, încât uzul de fals este evident.

Prin prezentarea, ca adevărată, a

unei fapte mincinoase, în scopul obținerii celor 40 de milioane lei despăgubiri

necuvenite, inculpatul a încercat să înșele pe asigurător. S-a „desistat” după

ce s-au declanșat cercetările, ceea ce nu mai constituie desistare, în sensul

legii.

Falsul în declarații prezintă

pericolul unei infracțiuni, mai ales atunci când un asemenea fals este comis de

un polițist, cu pregătirea și funcția inculpatului.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, hotărârea atacată va fi

menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 51/ P din 25

noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 februarie 2004.