ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 736/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 378 din 27

octombrie 2003 a Tribunalului Brăila a fost condamnat inculpatul B.C. la 9 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2

1

) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată cu privire la

pedeapsa anterioară de 4 ani și 6 luni închisoare (sentința penală nr. 67/1999)

și s-a dispus contopirea restului de 687 zile, neexecutat, în pedeapsa de 9 ani

închisoare, care a fost sporită la 10 ani închisoare.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că în ziua de 7 februarie 2003, inculpatul, după ce a

consumat băuturi alcoolice într-un local, rămânând fără bani, s-a dus la

fratele său B.G. care locuiește în apropiere. A găsit-o acasă doar pe cumnata

sa, partea vătămată B.A., pe care prin violență și amenințare cu un cuțit, a

obligat-o să-i dea verigheta de la mână.

În aceeași zi a amanetat verigheta

contra sumei de 440.000 lei.

Apelul declarat în cauză de inculpat

a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr.

670 din 20 noiembrie 2003.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs și a solicitat, în principal, achitarea sa susținând că

victima i-a dat de bună voie verigheta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul nu este fondat.

Instanța de apel a reținut corect pe

baza probelor administrate în cauză că la 7 februarie 2003, inculpatul prin

violență și amenințare, a deposedat pe partea vătămată B.A. de o verighetă.

Săvârșirea faptei de către inculpat

rezultă din declarațiile constante ale părții vătămate, din declarațiile

martorei C.E. și raportul de constatare medico-legală în care se arată că

partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat îngrijiri medicale timp de

1-2 zile. Aceste probe se coroborează cu declarațiile date de inculpat în faza

de urmărire penală, în prezența apărătorului său, unele scrise personal, în

care acesta recunoaște în totalitate fapta de care este acuzat, declarații pe

care nu le mai menține în fața instanței, în mod cu totul nejustificat.

La aplicarea pedepsei se constată,

de asemenea, că s-au respectat criteriile de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., ținându-se seama de situația personală a inculpatului, de gradul

ridicat de pericol social al faptei comise, cât și al făptuitorului care a mai

suferit anterior alte cinci condamnări pentru infracțiuni de furt și tâlhărie,

fiind în stare de recidivă postcondamnatorie.

În consecință, urmează ca recursul

inculpatului să se respingă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 670/ A din 20

noiembrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2003 la 6

februarie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2004.