ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 736/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 378 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Brăila a fost condamnat inculpatul B.C. la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată cu privire la pedeapsa anterioară de 4 ani și 6 luni închisoare (sentința penală nr. 67/1999) și s-a dispus contopirea restului de 687 zile, neexecutat, în pedeapsa de 9 ani închisoare, care a fost sporită la 10 ani închisoare. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în ziua de 7 februarie 2003, inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice într-un local, rămânând fără bani, s-a dus la fratele său B.G.

care locuiește în apropiere. A găsit-o acasă doar pe cumnata sa, partea vătămată B.A., pe care prin violență și amenințare cu un cuțit, a obligat-o să-i dea verigheta de la mână. În aceeași zi a amanetat verigheta contra sumei de 440.000 lei. Apelul declarat în cauză de inculpat a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 670 din 20 noiembrie 2003. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs și a solicitat, în principal, achitarea sa susținând că victima i-a dat de bună voie verigheta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. Instanța de apel a reținut corect pe baza probelor administrate în cauză că la 7 februarie 2003, inculpatul prin violență și amenințare, a deposedat pe partea vătămată B.A.

de o verighetă. Săvârșirea faptei de către inculpat rezultă din declarațiile constante ale părții vătămate, din declarațiile martorei C.E. și raportul de constatare medico-legală în care se arată că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat îngrijiri medicale timp de 1-2 zile. Aceste probe se coroborează cu declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală, în prezența apărătorului său, unele scrise personal, în care acesta recunoaște în totalitate fapta de care este acuzat, declarații pe care nu le mai menține în fața instanței, în mod cu totul nejustificat. La aplicarea pedepsei se constată, de asemenea, că s-au respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de situația personală a inculpatului, de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, cât și al făptuitorului care a mai suferit anterior alte cinci condamnări pentru infracțiuni de furt și tâlhărie, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie.

În consecință, urmează ca recursul inculpatului să se respingă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 670/ A din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2003 la 6 februarie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2004.