ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 398/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 353 din 5 septembrie 2005 a Tribunalului Brăila, în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., art. 34 lit. d) și art. 449 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus reunirea cauzei deduse judecății cu cele în care au fost pronunțate sentința penală nr. 450 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Brăila, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 655/2004 a Curții de Apel Galați și sentința penală nr. 14 din 11 ianuarie 2005 pronunțată de același tribunal, rămasă definitivă prin neapelare. Instanța a desființat cele două sentințe numai cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei și în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, deduse judecății, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul B.G. , la 10 ani închisoare, pentru comiterea unui număr de 9 acte materiale de tâlhărie, în perioada 9 iulie – 2 septembrie 2004. În baza art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 61 din același cod, a fost revocat restul de 842 zile închisoare, rămas neexecutat, din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 212 din 14 octombrie 1998 a Tribunalului Brăila, pe care l-a contopit cu sancțiunea de 10 ani închisoare, dispunându-se ca B.G.

să execute pedeapsa cea mai grea, care a fost sporită cu un an, în total 11 ani închisoare. Au fost anulate mandatele de executare a pedepselor nr. 603 din 7 ianuarie 2005 și 16 din 1 martie 2005 emise de Tribunalul Brăila și s-a dispus emiterea unui nou mandat, menținând restul dispozițiilor celor două sentințe penale. Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu 6 septembrie 2004 la 5 septembrie 2005. În temeiul art. 116 C. pen., i s-a aplicat inculpatului măsura interzicerii de a se afla în municipiul Brăila pe o perioadă de trei ani după executarea pedepsei închisorii.

În latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească, părții civile C.M.S., suma de 5.000.000 lei reprezentând contravaloarea lănțișorului de aur sustras. Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că partea vătămată C.M.S. a sesizat organele de poliție, că la data de 10 august 2004, în jurul orei 15,30, în timp ce se deplasa prin cartierul Hipodrom din Brăila, spre locuința sa, în dreptul unei centrale termice a fost acostată de un tânăr care i-a smuls de la gât lănțișorul din aur de 14 K, în valoare de 5.000.000 lei. În aceeași zi s-a efectuat o conducere în teren a părții vătămate, ocazie în care s-a întocmit o planșă foto, din care rezultă, printre altele, că aceasta a suferit leziuni la gât ca urmare a smulgerii lănțișorului din aur.

Prima instanță a mai constatat că victimei, C.M.S., i s-a prezentat un album foto cu persoanele suspecte, ocazie cu care aceasta l-a indicat pe inculpatul B.G., ca fiind autorul faptei. În cauză, s-a efectuat și o recunoaștere din grup, iar partea vătămată l-a indicat pe făptuitor ca fiind persoana care i-a smuls lănțișorul de la gât. Fiind audiat inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei. Deoarece B.G. a mai comis infracțiuni de tâlhărie concurente cu fapta dedusă judecății, instanța a dispus în baza art. 335 alin. (2) C. proc.

pen., reunirea cauzei dedusă judecății cu acelea în care au fost pronunțate sentințele penale nr. 450 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Brăila, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 655/2004 a Curții de Apel Galați și nr. 14 din 11 ianuarie 2005, pronunțată de același tribunal, astfel cum s-a arătat în considerentele hotărârii atacate, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., pentru comiterea unui număr de 9 acte materiale de tâlhărie, în perioada 9 iulie – 2 septembrie 2004. Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 399/ A din 6 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul B.G., care reiterând criticile formulate în apel, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., și a solicitat casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate și înlăturarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul Brăila pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au reținut o reală situație de fapt, ce nu a fost contestată de inculpat, în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică este legală.

Totodată, Înalta Curte apreciază că și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului B.G., în cauză a fost făcută o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, de împrejurarea că într-o perioadă scurtă, 9 iulie – 2 septembrie 2004 acesta a comis 9 fapte de tâlhărie, dar și de circumstanțele personale ale făptuitorului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, nu era încadrat în muncă, asigurându-și existența prin sustragerea de lănțișoare de la gâtul persoanelor întâlnite, în locuri publice. Pedeapsa aplicată este de natură a asigura prevenirea comiterii de noi infracțiuni și potrivit art. 52 C. pen., resocializarea viitoare a inculpatului.

Așadar, critica recurentului în sensul reducerii pedepsei aplicate nu poate fi primită deoarece în cauză au fost evaluate corect criteriile generale specifice individualizării pedepsei, atât față de gravitatea infracțiunii comise cât și de profilul moral al inculpatului, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Referitor la susținerea recurentului în sensul că în mod greșit s-a luat față de el măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul Brăila o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, este neîntemeiată.

Măsura de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen., a fost corect luată față de inculpat, chiar dacă acesta domiciliază în municipiul Brăila, deoarece a mai fost sancționat anterior pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie la pedeapsa închisorii, fiind recidivist, prin hotărârea atacată s-a pronunțat o condamnare de 11 ani închisoare, iar prezența lui în localitatea respectivă constituie un pericol grav pentru societate săvârșind 9 fapte de tâlhărie în intervalul de timp 9 iulie – 2 septembrie 2004. Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 88 C. pen., se va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 6 septembrie 2004 la 23 ianuarie 2006. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 399/ A din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 6 septembrie 2004 la 23 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2006.