ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4766/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Arad, prin sentința penală nr. 123 din 5 mai 2003, a condamnat pe inculpatul U.A.G. la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 644 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 2417 din 17 noiembrie 1997 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 673 din 22 mai 1998 a Curții de Apel Timișoara și a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând din 25 martie 2003 până la zi. A confiscat de la inculpat în favoarea statului suma de 1.600.000 lei. A obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul B.A. Arad a sumei de 300.000 lei reprezentând onorar avocat din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În seara zilei de 24 februarie 2003, inculpatul se afla în imobilul surorii sale U.S.

din Arad, unde se afla și tatăl acestuia U.G. În vizită la inculpat se afla și martorul M.D. care era coleg de muncă cu acesta. În jurul orelor 21,00, inculpatul împreună cu martorul M.D. au plecat spre stația C.F.R. din cartierul Bujac din Arad. Pe drum inculpatul i-a propus martorului să o tâlhărească pe partea vătămată S.M., propunere cu care martorul nu a fost de acord. Cei doi și-au continuat deplasarea și ajungând în dreptul imobilului din Arad, aparținând părții vătămate S.M., inculpatul i-a cerut din nou martorului să plece acasă. După care, inculpatul a pătruns în curtea imobilului părții vătămate și apoi a urcat pe acoperiș, a dizlocat 3 țigle și a pătruns în pod. De aici a coborât pe scară în cameră și a intrat în camera în care partea vătămată dormea.

Inculpatul a pus mâna la gura părții vătămate, amenințând-o cu moartea și cerându-i să-i arate unde sunt banii. Apoi a început să aplice lovituri cu pumnul peste brațele și capul părții vătămate și i-a legat mâinile la spate, punându-i un căluș în gură. Dintr-o cutie metalică inculpatul a sustras suma de 11.250.000 lei și un ceas de mână cu curea metalică. În continuare inculpatul s-a deplasat acasă unde a povestit martorilor M.D. și U.D. cele întâmplate, iar martorul M.D. i-a dat suma de 400.000 lei pentru a păstra tăcerea. Cei doi s-au deplasat la Stația C.F.R. Arad unde au consumat băuturi alcoolice și au jucat la aparatele de jocuri mecanice. Pe drum inculpatul a ascuns ceasul sustras într-o cutie metalică pentru gaz metan.

Din raportul medico-legal nr. 134/3 din 27 februarie 2003 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad se reține că partea vătămată S.M. a prezentat ambii pomeți echimozați violoceu-roșiatic, ambele buze echimozate roșiatic, ambele coaste tumefiate și echimozate, fața dorsală a ambelor mâini echimozate violaceu, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale. Apărarea inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei a fost înlăturată de probe ce au fost ulterior administrate care a înlăturat și alibiul invocat de acesta. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a solicitat desființarea acesteia, rejudecarea cauzei și, în principal, achitarea pe considerentul că nu se face vinovat de fapta imputată, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 214/ A din 2 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că probele administrate în cauză dovedesc că acesta este autorul faptei, iar apărarea făcută și mai ales alibiul formulat s-au dovedit a fi nereale, în condițiile administrării de probe la cererea acestuia. Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel a declarat recurs inculpatul pe care o critică pentru aceleași motive invocate și la instanța de apel, respectiv că materialul probator de la dosar nu este în măsură să dovedească că el este autorul faptei, iar în subsidiar, dacă se va aprecia, în sensul că este vinovat, a cerut reducerea pedepsei. Recursul este nefondat.

Analizând materialul probator de la dosar în raport cu criticile formulate de inculpat, se constată că acestea nu sunt întemeiate. Atât organul de urmărire penală, cât și instanța de fond au dispus administrarea de probe din conținutul cărora rezultă că autorul tâlhăriei asupra părții vătămate S.M. este inculpatul. Astfel, partea vătămată, în declarațiile date a relatat că agresorul era mascat, astfel că nu l-a văzut la față, dar, în cursul agresiunii care a durat între 15-30 minute, acesta i s-a adresat de mai multe ori, amenințând-o.

Totodată, partea vătămată, în prezența martorului asistent L.V., l-a recunoscut după voce pe inculpat ca fiind persoana care a agresat-o în noaptea de 24 februarie 2003. Relevante sunt și declarațiile date de martorul M.D., care cu ocazia audierii de către organul de urmărire penală și de instanță, dar și cu ocazia confruntării cu inculpatul, a declarat, constant faptul că după ce a respins cererea inculpatului de a tâlhări o persoană în vârstă, a fost de față când inculpatul a pătruns în domiciliul părții vătămate, iar apoi tot numitul a fost acela care i-a povestit activitatea sa agresivă și i-a arătat bunurile sustrase, respectiv un ceas de mână și suma de 1.200.000 lei. În legătură cu acest aspect, martorul a relatat că inculpatul a ascuns ceasul sustras într-o cutie metalică pentru gaz metan.

În ce privește apărarea inculpatului ea se rezumă la a nega comiterea faptei, iar probele pe care le-a administrat în apărare pe lângă faptul că sunt contradictorii nu sunt nici în măsură să confirme albiul pe care și le-a făcut, ba, mai mult, s-au dovedit a nu corespunde adevărului, fiind de circumstanță. De altfel, instanțele de judecată corect și motivat au înlăturat apărarea inculpatului, arătând în concret de ce nu poate fi primită, și care sunt dovezile care contrazic acele susțineri. În consecință, se constată că starea de fapt reținută de cele două instanțe este corectă, probele administrate dovedind vinovăția acestuia, așa încât, cererea de a se dispune achitarea lui este nejustificată.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica vizând individualizarea pedepsei, fiind de reținut că aceasta este corespunzătoare pericolului social concret determinat de modalitatea și împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse, precum și elementele care circumstanțiază persoana inculpatului, recidivist și cu o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal . Așa fiind și având în vedere că nu s-au constatat nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează să fie respins recursul ca nefondat și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.A.G. împotriva deciziei penale nr. 214/ A din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 martie 2003, la 24 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.