ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2771/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 447 din 28

noiembrie 2005 pronunțată în dosar nr. 4981/2005, Tribunalul Arad, alături de

coinculpatul R.A., a condamnat și pe inculpatul

A.C.P.,

la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea în participație, în calitate de coautor la infracțiunea de tâlhărie

calificată, prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; în baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiționate pentru condamnarea anterioară la

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2191 din 5

noiembrie 2003 a Judecătoriei Arad și s-a dispus executarea sa alături de

pedeapsa în cauză, în final inculpatul având de executat în regim de detenție

pedeapsa de 10 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen., cu fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost computată din pedeapsa aplicată timpul reținerii/arestării preventive în cauză a

inculpatului perioada 11 noiembrie 2003 – 16 noiembrie 2003.

Potrivit art. 118 lit. d) C. pen., a

fost obligat inculpatul către stat, cu titlu de confiscare specială la suma de

300.000 ROL.

A fost obligat inculpatul la suma de

3.000.000 ROL cheltuieli judiciare statului.

(Prin aceiași sentință coinculpatul

R.A., participant la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie sus-menționate a fost

condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 C. pen.).

În fapt, s-a reținut că, în noaptea

de 15 aprilie 2005, în jurul orelor 23,30, partea vătămată I.I.L. în vârstă de

21 ani se deplasa spre casă trecând prin apropierea Blocului din cartierul

Aurel Vlaicu al municipiului Arad. Cei doi inculpați aflați sub influența

băuturilor alcoolice, au lovit-o cu pumnii în față și au determinat-o astfel

să-i urmeze pe scara blocului amintit, unde, prin aplicarea altor violențe

fizice ce i-au cazat leziuni ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale,

i-au sustras din portmoneu suma de 600.000 lei (prejudiciu rămas nerecuperat

pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal).

La individualizarea pedepsei al

cărei cuantum a fost stabilit la minimul legal special prevăzut de lege.

Instanța a avut în vedere pericolul social al infracțiunii, în raport de

împrejurările în care a fost comisă și urmările acestora, vârsta tânără și

comportarea sinceră a inculpaților în legătură cu fapta penală comisă.

Pentru inculpatul A.C.P. s-a reținut

starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art. 37 lit. a) C. pen., în

raport de condamnarea anterioară cu suspendare la pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2191 din 5 noiembrie 2003 a Judecătoriei Arad, referitor la care s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel

ambii inculpați, cu motivarea că au exercitat doar acte de violență fără

legătură cu acea de remitere a sumei de bani care a avut loc la un moment ulterior

din inițiativa părții vătămate. Inculpatul A.C.P. a mai susținut că nu a participat

la primirea sumei de bani, fiind nevinovat și a cerut achitarea în baza art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 87/ A din 27

februarie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca

nefondate, apelurile inculpaților, obligându-i la câte 100 RON fiecare

cheltuieli judiciare statului.

S-a motivat că din probele administrate

în cursul procesului penal, declarațiile părții vătămate și ale martorilor F.L.O.,

M.R.D., G.D., D.G.V., care au asistat la incident și chiar au intervenit pentru

a curma agresiunea împotriva victimei, ultimii fiind locatari ai blocului G, a

rezultat că violențele și amenințarea au fost exercitate de ambii inculpați ca

mijloc în vederea realizării actului scop, deposedarea.

În consecință, s-a reținut că fiecare

dintre inculpați au comis acte de coautorat la infracțiunea de tâlhărie, fiind

justificată condamnarea acestora în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen.

Prin recursul de față, în termen,

declarat de către inculpatul A.C.P. se solicită achitarea în baza art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., pentru motivele de nelegalitate invocate în apel,

circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

În raport de dispozițiile art. 211 C. pen., tâlhăria este o infracțiune complexă. În conținutul său intră două acțiuni care

constituie prin ele însăle, fapte prevăzute de legea penală. Aceste două

acțiuni absorbite în infracțiunea complexă de tâlhărie sunt specifice, una din

ele infracțiunii de furt, simplu sau calificat, iar cealaltă unei infracțiuni

contra persoanei, caracterizate prin violențe sau alte forme de constrângere.

Există coautorat la infracțiunea de

tâlhărie atunci când coinculpații au acționat împreună, lovind concomitent

victima, în cadrul unei activități individualizate și cu realizarea intenției de

a sustrage bunul, fiind conștienți de urmările fapte lor și dorind producerea

acestora.

În speță este stabilit, cu

argumentele probatorii arătate implicit în sentință și în mod expres în

decizie, că ambii inculpați aflați sub influența băuturilor alcoolice și având

nevoie de bani pentru aprovizionarea în continuare cu alcool, au acostat

victima sub pretextul că are o atitudine lipsită de respect față de aceștia și

au lovit-o cu pumnii după care au condus-o în scara blocului G, unde au

continuat violențele sub imperiul cărora victima le-a remis inițial suma de

60.000 ROL, iar aceștia i-au reținut portmoneul din care și-au însușit și

diferența de 540.000 ROL (în total 600.000 ROL). Fiind anunțate organele de

poliție inculpații au fost găsiți la locul faptei consumând bere cumpărată din

suma de bani sustrasă de la partea vătămată, alături de martorul F.L.O. care a asistat

nemijlocit și confirmat ca atare activitatea ilicită a acestora.

În consecință, instanțele anterioare

au reținut corect vinovăția ambilor inculpați, în calitate de coautori, în ceea

ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută în art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Examinând cauza din oficiu în

limitele cazurilor de casare indicate în art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se reține că starea de recidivă postcondamnatorie și măsura de

revocare a beneficiului suspendării condiționate sunt justificate legal

potrivit dispozițiilor art. 37 lit. a) și art. 83 C. pen., iar pedeapsa aplicată, stabilită anterior la minimul legal special prevăzut de lege, este

în concordanță cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen.

Ca atare, recursul declarat de inculpat

se va respinge, ca nefundat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat inculpatul recurent la suma de 220 RON, din care 100 RON

reprezintă onorariu pentru apărătorul oficiu avansat din fondul Ministerului

Justiție, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.C.P. împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 27

februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei RON, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în

sumă de 100 lei RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

mai 2006.