ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2454/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2454/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului se rețin următoarele:

Prin sentința penală nr. 98

din 19 martie 2008 a Tribunalului Arad, în baza art. 175 lit. c) raportat la art.

174 C. pen., cu aplicarea art. 174 alin. (2) și art. 76 lit. a) și art. 37 lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.R.T., la 10 (zece) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 83 C. pen., a

fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 127 din 15 ianuarie 2007 a

Judecătoriei Arad și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată

prin prezenta.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (exceptând dreptul de a

alege), pe o durată de 4 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus

din pedeapsă durata acesteia de la 01 octombrie 2007 la zi.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 2.400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a dispus

virarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul

Avocaților Arad.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 199/P/2007 înregistrat la 26

noiembrie           2007, a fost trimis în judecată inculpatul M.R.T., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat reținându-se următoarea stare de

fapt:

Pe fondul comportamentului

violent al inculpatului față de mama sa S.E., în după amiaza zilei de 28

septembrie 2007, M.R.T. a agresat-o fizic pe mama sa, aplicându-i lovituri pe

corp cu cârjele pe care victima le folosea pentru a se putea deplasa. După

aceasta, inculpatul a sunat-o pe mătușa S.I., căreia i-a cerut să vină la

domiciliul lor, întrucât mama sa ar fi „beată tun și căzută la podea”. Urmare a

acestei convorbiri, S.I. s-a deplasat la locuința surorii sale, găsind-o pe

aceasta întinsă în pat. Victima i-a povestit că fusese bătută de fiul ei, care

a lovit-o cu cârjele, arătându-i totodată urmele de violență de pe mâini și

picioare.

În dimineața zilei de 29

septembrie 2007, inculpatul le-a sunat pe mătușile sale (cele două surori

locuind împreună), cărora le-a spus că mama sa a murit. Acestea s-au deplasat

acasă la S.E., găsind-o întinsă în pat, în aceeași poziție în care era atunci

când S.I. a lăsat-o în seara zilei de 28 septembrie 2007. Rudele victimei au

anunțat medicul de familie al defunctei, căreia i-au solicitat să vină să

constate decesul acesteia.

Din raportul de autopsie

medico-legală nr. 301/B/2007, întocmit de S.J.M.L. Arad, a rezultat că moartea

numitei S.E., a fost violentă, în determinismul morții intervenind șocul

traumatic consecutiv, traumatisumul toraco-abdominal (cu fracturi costale,

leziuni pleuro-pulmonare și leziuni contuzive splenice), asociat cu traumatism

contuziv extern (echimoze și hematoame dispuse pe suprafețe întinse).

Din probele administrate în

cauză și anume: declarația inculpatului, declarațiile martorilor S.I., S.R., P.M.,

K.M., S.P. și S.E., coroborată cu probațiunea administrată în faza de urmărire

penală, respectiv: declarațiile acelorași martori, declarația inculpatului,

proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, rapoarte de

expertiză medico-legală, buletin de analiză biocriminalistică, raport de

evaluarea al inculpatului, instanța a reținut că starea de fapt descrisă în

rechizitoriu corespunde realității, iar inculpatul se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, pentru cele ce vor fi expuse în

continuare.

Astfel, din anul 2000 până

în prezent, inculpatul (în vârstă de 42 de ani, dar pensionat medical) a locuit

împreună cu mama sa, într-un apartament aparținând acesteia din urmă. Între

inculpat și mama sa izbucneau periodic conflicte fizice și verbale, de obicei

pe fondul consumului de alcool al ambilor, culminând cu acte de violență la care

era supusă mama inculpatului, de către fiul său.

În după-amiaza zilei de 28

septembrie 2007, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, inculpatul a

agresat-o pe mama sa, aplicându-i lovituri peste corp, cu cârjele folosite de

victimă pentru deplasare. La solicitarea telefonică a inculpatului, la

domiciliul celor doi a sosit numita S.I. (sora victimei), care a putut constata

personal faptul că victima nu se afla sub influența alcoolului și prezenta pe

corp multiple urme de leziuni, spunându-i că a fost agresată de inculpat. După

o vreme, fără a anunțat salvarea, martora S.I. a părăsit locuința celor doi,

crezând că incidentul agresiv nu va avea urmări nefaste.

În dimineața zilei de 29

septembrie 2007, inculpatul le-a sunat pe mătușile sale (S.I. și S.I.),

comunicându-le că mama sa a murit peste noapte. După sosirea la locuința

victimei, rudele acesteia au înștiințat medicul de familie (d-na K.M.),

solicitându-i eliberarea certificatului de deces. Examinând victima, medicul

menționat a constatat existența pe corpul acesteia multiple echimoze la nivelul

feței și ale membrelor superioare și inferioare.

Având suspiciuni cu privire

la cauza morții defunctei, medicul a intenționat să sune poliția, dar, în acel

moment inculpatul a devenit violent, încercând să o împiedice pe d-na K.M. să

telefoneze poliției.

Din raportul de autopsie

medico-legală nr. 301 din 01 octombrie 2007 a rezultat că moartea victimei a

fost violentă, factorul determinant constituindu-l șocul traumatic consecutiv

traumatismului toraco-abdominal, asociat cu traumatism contuziv extern

(echimoze și hematoame dispuse pe suprafețe întinse); factorii favorizanți

decesului l-au reprezentat vârsta (65 ani) și multiplele tare organice,

preexistente.

De asemenea, s-a constatat

că leziunile traumatice descrise în raportul de autopsie au putut fi produse

prin loviri multiple, repetate, cu și de corpuri dure, inclusiv corp dur

alungit.

Totodată, din buletinul de

alcoolemie nr. 1165/2007 a rezultat că valoarea alcoolemiei victimei la

momentul decesului era 0 gr. %o.

Pe de altă parte, potrivit

raportului de expertiză medico-legal nr. 622/ A/3 din 26 octombrie 2007,

întocmit de S.J.M.L. Arad, inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare

organică a personalității, sindrom de dependență etanolică, iar, raportat la

fapta de care e acuzat, discernământul său a fost păstrat.

Audiat fiind, pe parcursul

procesului penal, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că

într-adevăr, în noaptea de 28 septembrie 2007 s-a aflat într-o stare avansată

de ebrietate, dar nu a agresat-o pe mama sa, ci în realitate, leziunile pe care

aceasta le-a avut la momentul decesului (echimoze, hematoame) s-au datorat

căderii victimei pe scări sau prin curtea blocului; în ce privește traumatismul

toraco-abdominal, inculpatul a susținut că acesta a fost cauzat după decesul

mamei sale, ca urmare a manevrelor de resuscitare pe care el i le-a aplicat.

Apărările inculpatului în

sensul nevinovăției sale, nu au putut fi reținute de către instanță ca

veridice, având în vedere ansamblul probațiunii administrate în cauză; astfel

spus, instanța nu a putut reține faptul că leziunile victimei se datorează

căderii acesteia, câtă vreme, s-a stabilit cu certitudine faptul că, la

momentul decesului, nivelul alcoolemiei era inexistent; așadar, anterior

decesului, victima nu consumase alcool, iar pe de altă parte, din depozițiile martorilor

a rezultat că, doar pe fondul consumului de alcool, se întâmpla ca victima să

nu-și mai poată păstra echilibrul și să cadă, cauzându-și astfel singură

leziuni.

De altfel, martora S.I., a

declarat în mod constant faptul că vizitând-o pe sora sa, în seara zilei de 28

septembrie 2007, aceasta nu se afla sub influența alcoolului (nu degaja halenă

alcoolică) fapt constatat personal de martoră; cu acea ocazie, victima i-a

relatat surorii sale că a fost bătută de inculpat, arătându-i pe corp urmele

leziunilor produse ca urmare a loviturilor aplicate cu cârjele; același fapt

l-a relatat și martora S.I. care, de asemenea a văzut vânătăile pe care

decedata le avea la mâini și picioare, „fiind vizibil faptul că fusese lovită

cu o bâtă, posibil cârjă”.

Depozițiile celor două

martore anterior menționate, au fost coroborate și cu concluziile raportului de

autopsie, raport potrivit căruia leziunile victimei au fost produse prin loviri

repetate cu și de corpuri dure, inclusiv corp dur, alungit.

În plus, în sprijinul

vinovăției inculpatului, au fost și depozițiile celorlalți martori audiați în

cauză (S.P., S.E., P.M.), aceștia relatând despre numeroasele conflicte

violente survenite de-a lungul timpului între inculpat și mama sa, martorii

neavând nici un dubiu asupra faptului că inculpatul obișnuia să o agreseze

fizic pe mama sa.

Pentru argumentele expuse

anterior, instanța a apreciat ca indubitabilă vinovăția inculpatului în

săvârșirea faptei penale de care a fost acuzat.

În drept, fapta inculpatului

de a-i aplica victimei S.E. (mama sa), în ziua de 28 septembrie 2007, mai multe

lovituri, inclusiv cu corpuri contondente, care i-au provocat victimei leziuni

traumatice ce au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen.

Din fișa de cazier judiciar,

a rezultat că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută

de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 127/2007 a Judecătoriei Arad,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 79 art. 1 din O.U.G. nr.

195/2002.

La stabilirea pedepsei,

instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., privitor la criteriile

generale de individualizare a pedepsei, respectiv pedepsei (15-25 ani

închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana

inculpatului, atitudinea procesuală avută, împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală. Cu referire la aceste împrejurări, s-a subliniat

faptul că inculpatul, la momentul comiterii faptei, se afla într-o avansată

stare de ebrietate, motiv pentru care, nu și-a mai putut aminti, în concret,

întâmplările din noaptea morții mamei sale, exprimându-se „la un moment dat nu

am mai știut ce s-a întâmplat, fiind năuc”; așadar, inculpatul a săvârșit fapta

în stare de beție voluntară completă (fapt ce a determinat diminuarea

capacității sale psiho-fizice intelective), motiv pentru care, instanța a

reținut în favoarea sa acest fapt ca circumstanță atenuantă, având în vedere

dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 lit.

a) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr.

98 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad a declarat apel inculpatul M.R.T.,

solicitându-se prin avocat ales, desființarea hotărârii și achitarea

inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, s-a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor

calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută

de art. 183 C. proc. pen.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia penală nr. 82/ A din 12 mai 2008, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul M.R.T., împotriva sentinței penale nr. 98 din 19 martie 2008

a Tribunalului Arad.

S-a dedus arestul preventiv

pentru inculpat de la 19 martie 2008 la zi și s-a menținut această măsură.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recursul de față, reluând

motivele invocate prin apel și în plus a mai solicitat a fi casate hotărârile

și trimisă cauza spre rejudecare la fond pentru a se reface expertiza

medico-psihiatrică, în condițiile art. 117 alin. (2) C. proc. pen., deoarece nu

a fost consultat și medicul său personal.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând

probatoriul cauzei și hotărârile atacate în raport de criticile aduse precum și

din oficiu, reține că acesta a fost corect evaluat iar încadrarea juridică este

corespunzătoare activității infracționale efectiv întreprinsă de inculpat.

Potrivit acestor elemente,

apărarea sau obiecțiunea, cu privire la efectuarea expertizei neuro-psihiatrice

a inculpatului, în alte condiții decât cele prevăzute de art. 117 alin. (2) C.

proc. pen., se va înlătura ca fără temei și de fapt dar și în drept.

Astfel, după cum de altfel o

recunoaște și inculpatul, acest act medico-legal s-a efectuat după internarea

acestuia, pe timpul necesar, potrivit art. 117 alin. (2) C. proc. pen., text

care nu prevede însă și obligația consultării eventualului medic personal al

făptuitorului.

Textul art. 117 alin. (1) și

(2) C. proc. pen., prevede doar „obligativitatea” pentru instanță de a efectua

o expertiză psihisiatrică și în condiții „de internare în instituții sanitare

de specialitate” ori de câte ori „are îndoială asupra stării psihice a

inculpatului”.

Cum, aceste cerințe ale

textului de lege, au fost întocmai respectate de instanță, pretențiile

inculpatului de a fi consultat și de medicul său personal, reprezintă un adaos

la lege și care în mod legal au fost respinse.

Se mai reține că tot

recurentul este cel care, a recunoscut că în mod voit a consumat băuturi

alcoolice deși se afla sub tratament psihiatric și în această stare, în mod

repetat își lovea mama suferindă, cu propriile ei cârje, ce o ajutau la

deplasare, precum s-au petrecut faptele și la data infracțiunii de față.

Astfel, se explică actele de

agresare foarte puternică asupra victimei, din ziua comiterii faptei de către

inculpat și care au dus la lezarea organelor interne prin „acțiuni de lovire

repetate” și nu datorită unei căderi accidentale, după cum se apără

făptuitorul.

Tot astfel, se explică și

opoziția inculpatului recurent, din dimineața zilei următoare faptei și anume

29 septembrie 2007, față de medicul de familie al victimei decedate, de a

sesiza poliția, cu privire la suspiciunile ce i s-au ivit, datorită numărului

mare de hematoame și echimoze constatate pe corpul părții vătămate. Desigur

inculpatul, avea temerea că va fi descoperit pentru deosebita agresiune, la

care o supusese pe mama sa și în consecință și apărarea privitoare la lipsa

intenției sale de a o omorî, pe deplin fondat, a fost respinsă, ca fiind

infirmată de probele cauzei.

Toate cele analizate

demonstrează, fără putință de tăgadă că, omorul calificat s-a comis cu

vinovăție de către recurent (având păstrat discernământul faptei, comițând-o

sub forma intenției indirecte și în stare voluntară de ebrietate și, că deci,

încadrarea juridică este cea corectă și prevăzută de art. 174 –art. 175 lit. c)

C. pen.

Rezultă că, nici un moment,

nu poate fi vorba de încadrarea juridică prevăzută de art. 183 C. pen., ce

pretinde recurentul și care presupune praeterintenție, adică moartea s-ar fi

produs din culpă iar făptuitorul nu a prevăzut acest rezultat, deși trebuia

să-l prevadă, în contextul tuturor acțiunilor sale infracționale.

Apoi, față de statutul de

recidivist al inculpatului în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., dar și în

raport de starea de beție voluntară completă în care s-a aflat recurentul, împrejurări

în care i s-au acordat și circumstanțe atenuante potrivit art. 74 alin. (2) și art.

76 lit. a) C. proc. pen., pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare, nu poate a fi

socotită prea severă, orientată fiind sub limita minimă a textelor de

incriminare.

Pentru cele examinate,

recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.R.T. împotriva deciziei penale nr. 82/ A din

12 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 octombrie 2007  la

23 iulie 2008.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iulie 2008.