ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2454/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 19 martie 2008 a Tribunalului Arad, în baza art. 175 lit. c) raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 174 alin. (2) și art. 76 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.R.T., la 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 127 din 15 ianuarie 2007 a Judecătoriei Arad și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (exceptând dreptul de a alege), pe o durată de 4 ani. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata acesteia de la 01 octombrie 2007 la zi. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a dispus virarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Avocaților Arad.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 199/P/2007 înregistrat la 26 noiembrie 2007, a fost trimis în judecată inculpatul M.R.T., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat reținându-se următoarea stare de fapt: Pe fondul comportamentului violent al inculpatului față de mama sa S.E., în după amiaza zilei de 28 septembrie 2007, M.R.T. a agresat-o fizic pe mama sa, aplicându-i lovituri pe corp cu cârjele pe care victima le folosea pentru a se putea deplasa. După aceasta, inculpatul a sunat-o pe mătușa S.I., căreia i-a cerut să vină la domiciliul lor, întrucât mama sa ar fi „beată tun și căzută la podea”.

Urmare a acestei convorbiri, S.I. s-a deplasat la locuința surorii sale, găsind-o pe aceasta întinsă în pat. Victima i-a povestit că fusese bătută de fiul ei, care a lovit-o cu cârjele, arătându-i totodată urmele de violență de pe mâini și picioare. În dimineața zilei de 29 septembrie 2007, inculpatul le-a sunat pe mătușile sale (cele două surori locuind împreună), cărora le-a spus că mama sa a murit. Acestea s-au deplasat acasă la S.E., găsind-o întinsă în pat, în aceeași poziție în care era atunci când S.I. a lăsat-o în seara zilei de 28 septembrie 2007. Rudele victimei au anunțat medicul de familie al defunctei, căreia i-au solicitat să vină să constate decesul acesteia. Din raportul de autopsie medico-legală nr. 301/B/2007, întocmit de S.J.M.L.

Arad, a rezultat că moartea numitei S.E., a fost violentă, în determinismul morții intervenind șocul traumatic consecutiv, traumatisumul toraco-abdominal (cu fracturi costale, leziuni pleuro-pulmonare și leziuni contuzive splenice), asociat cu traumatism contuziv extern (echimoze și hematoame dispuse pe suprafețe întinse). Din probele administrate în cauză și anume: declarația inculpatului, declarațiile martorilor S.I., S.R., P.M., K.M., S.P. și S.E., coroborată cu probațiunea administrată în faza de urmărire penală, respectiv: declarațiile acelorași martori, declarația inculpatului, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, rapoarte de expertiză medico-legală, buletin de analiză biocriminalistică, raport de evaluarea al inculpatului, instanța a reținut că starea de fapt descrisă în rechizitoriu corespunde realității, iar inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, din anul 2000 până în prezent, inculpatul (în vârstă de 42 de ani, dar pensionat medical) a locuit împreună cu mama sa, într-un apartament aparținând acesteia din urmă. Între inculpat și mama sa izbucneau periodic conflicte fizice și verbale, de obicei pe fondul consumului de alcool al ambilor, culminând cu acte de violență la care era supusă mama inculpatului, de către fiul său. În după-amiaza zilei de 28 septembrie 2007, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, inculpatul a agresat-o pe mama sa, aplicându-i lovituri peste corp, cu cârjele folosite de victimă pentru deplasare. La solicitarea telefonică a inculpatului, la domiciliul celor doi a sosit numita S.I. (sora victimei), care a putut constata personal faptul că victima nu se afla sub influența alcoolului și prezenta pe corp multiple urme de leziuni, spunându-i că a fost agresată de inculpat.

După o vreme, fără a anunțat salvarea, martora S.I. a părăsit locuința celor doi, crezând că incidentul agresiv nu va avea urmări nefaste. În dimineața zilei de 29 septembrie 2007, inculpatul le-a sunat pe mătușile sale (S.I. și S.I.), comunicându-le că mama sa a murit peste noapte. După sosirea la locuința victimei, rudele acesteia au înștiințat medicul de familie (d-na K.M.), solicitându-i eliberarea certificatului de deces. Examinând victima, medicul menționat a constatat existența pe corpul acesteia multiple echimoze la nivelul feței și ale membrelor superioare și inferioare. Având suspiciuni cu privire la cauza morții defunctei, medicul a intenționat să sune poliția, dar, în acel moment inculpatul a devenit violent, încercând să o împiedice pe d-na K.M.

să telefoneze poliției. Din raportul de autopsie medico-legală nr. 301 din 01 octombrie 2007 a rezultat că moartea victimei a fost violentă, factorul determinant constituindu-l șocul traumatic consecutiv traumatismului toraco-abdominal, asociat cu traumatism contuziv extern (echimoze și hematoame dispuse pe suprafețe întinse); factorii favorizanți decesului l-au reprezentat vârsta (65 ani) și multiplele tare organice, preexistente. De asemenea, s-a constatat că leziunile traumatice descrise în raportul de autopsie au putut fi produse prin loviri multiple, repetate, cu și de corpuri dure, inclusiv corp dur alungit. Totodată, din buletinul de alcoolemie nr. 1165/2007 a rezultat că valoarea alcoolemiei victimei la momentul decesului era 0 gr.

%o. Pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză medico-legal nr. 622/ A/3 din 26 octombrie 2007, întocmit de S.J.M.L. Arad, inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare organică a personalității, sindrom de dependență etanolică, iar, raportat la fapta de care e acuzat, discernământul său a fost păstrat. Audiat fiind, pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că într-adevăr, în noaptea de 28 septembrie 2007 s-a aflat într-o stare avansată de ebrietate, dar nu a agresat-o pe mama sa, ci în realitate, leziunile pe care aceasta le-a avut la momentul decesului (echimoze, hematoame) s-au datorat căderii victimei pe scări sau prin curtea blocului; în ce privește traumatismul toraco-abdominal, inculpatul a susținut că acesta a fost cauzat după decesul mamei sale, ca urmare a manevrelor de resuscitare pe care el i le-a aplicat.

Apărările inculpatului în sensul nevinovăției sale, nu au putut fi reținute de către instanță ca veridice, având în vedere ansamblul probațiunii administrate în cauză; astfel spus, instanța nu a putut reține faptul că leziunile victimei se datorează căderii acesteia, câtă vreme, s-a stabilit cu certitudine faptul că, la momentul decesului, nivelul alcoolemiei era inexistent; așadar, anterior decesului, victima nu consumase alcool, iar pe de altă parte, din depozițiile martorilor a rezultat că, doar pe fondul consumului de alcool, se întâmpla ca victima să nu-și mai poată păstra echilibrul și să cadă, cauzându-și astfel singură leziuni.

De altfel, martora S.I., a declarat în mod constant faptul că vizitând-o pe sora sa, în seara zilei de 28 septembrie 2007, aceasta nu se afla sub influența alcoolului (nu degaja halenă alcoolică) fapt constatat personal de martoră; cu acea ocazie, victima i-a relatat surorii sale că a fost bătută de inculpat, arătându-i pe corp urmele leziunilor produse ca urmare a loviturilor aplicate cu cârjele; același fapt l-a relatat și martora S.I. care, de asemenea a văzut vânătăile pe care decedata le avea la mâini și picioare, „fiind vizibil faptul că fusese lovită cu o bâtă, posibil cârjă”. Depozițiile celor două martore anterior menționate, au fost coroborate și cu concluziile raportului de autopsie, raport potrivit căruia leziunile victimei au fost produse prin loviri repetate cu și de corpuri dure, inclusiv corp dur, alungit.

În plus, în sprijinul vinovăției inculpatului, au fost și depozițiile celorlalți martori audiați în cauză (S.P., S.E., P.M.), aceștia relatând despre numeroasele conflicte violente survenite de-a lungul timpului între inculpat și mama sa, martorii neavând nici un dubiu asupra faptului că inculpatul obișnuia să o agreseze fizic pe mama sa. Pentru argumentele expuse anterior, instanța a apreciat ca indubitabilă vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei penale de care a fost acuzat. În drept, fapta inculpatului de a-i aplica victimei S.E. (mama sa), în ziua de 28 septembrie 2007, mai multe lovituri, inclusiv cu corpuri contondente, care i-au provocat victimei leziuni traumatice ce au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Din fișa de cazier judiciar, a rezultat că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 127/2007 a Judecătoriei Arad, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 79 art. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv pedepsei (15-25 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, atitudinea procesuală avută, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu referire la aceste împrejurări, s-a subliniat faptul că inculpatul, la momentul comiterii faptei, se afla într-o avansată stare de ebrietate, motiv pentru care, nu și-a mai putut aminti, în concret, întâmplările din noaptea morții mamei sale, exprimându-se „la un moment dat nu am mai știut ce s-a întâmplat, fiind năuc”; așadar, inculpatul a săvârșit fapta în stare de beție voluntară completă (fapt ce a determinat diminuarea capacității sale psiho-fizice intelective), motiv pentru care, instanța a reținut în favoarea sa acest fapt ca circumstanță atenuantă, având în vedere dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen. Împotriva sentinței penale nr. 98 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad a declarat apel inculpatul M.R.T., solicitându-se prin avocat ales, desființarea hotărârii și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. proc. pen. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 82/ A din 12 mai 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.R.T., împotriva sentinței penale nr. 98 din 19 martie 2008 a Tribunalului Arad. S-a dedus arestul preventiv pentru inculpat de la 19 martie 2008 la zi și s-a menținut această măsură. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recursul de față, reluând motivele invocate prin apel și în plus a mai solicitat a fi casate hotărârile și trimisă cauza spre rejudecare la fond pentru a se reface expertiza medico-psihiatrică, în condițiile art. 117 alin. (2) C. proc.

pen., deoarece nu a fost consultat și medicul său personal. Recursul este nefondat. Curtea, examinând probatoriul cauzei și hotărârile atacate în raport de criticile aduse precum și din oficiu, reține că acesta a fost corect evaluat iar încadrarea juridică este corespunzătoare activității infracționale efectiv întreprinsă de inculpat. Potrivit acestor elemente, apărarea sau obiecțiunea, cu privire la efectuarea expertizei neuro-psihiatrice a inculpatului, în alte condiții decât cele prevăzute de art. 117 alin. (2) C. proc. pen., se va înlătura ca fără temei și de fapt dar și în drept. Astfel, după cum de altfel o recunoaște și inculpatul, acest act medico-legal s-a efectuat după internarea acestuia, pe timpul necesar, potrivit art. 117 alin. (2) C. proc.

pen., text care nu prevede însă și obligația consultării eventualului medic personal al făptuitorului. Textul art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prevede doar „obligativitatea” pentru instanță de a efectua o expertiză psihisiatrică și în condiții „de internare în instituții sanitare de specialitate” ori de câte ori „are îndoială asupra stării psihice a inculpatului”. Cum, aceste cerințe ale textului de lege, au fost întocmai respectate de instanță, pretențiile inculpatului de a fi consultat și de medicul său personal, reprezintă un adaos la lege și care în mod legal au fost respinse. Se mai reține că tot recurentul este cel care, a recunoscut că în mod voit a consumat băuturi alcoolice deși se afla sub tratament psihiatric și în această stare, în mod repetat își lovea mama suferindă, cu propriile ei cârje, ce o ajutau la deplasare, precum s-au petrecut faptele și la data infracțiunii de față.

Astfel, se explică actele de agresare foarte puternică asupra victimei, din ziua comiterii faptei de către inculpat și care au dus la lezarea organelor interne prin „acțiuni de lovire repetate” și nu datorită unei căderi accidentale, după cum se apără făptuitorul. Tot astfel, se explică și opoziția inculpatului recurent, din dimineața zilei următoare faptei și anume 29 septembrie 2007, față de medicul de familie al victimei decedate, de a sesiza poliția, cu privire la suspiciunile ce i s-au ivit, datorită numărului mare de hematoame și echimoze constatate pe corpul părții vătămate. Desigur inculpatul, avea temerea că va fi descoperit pentru deosebita agresiune, la care o supusese pe mama sa și în consecință și apărarea privitoare la lipsa intenției sale de a o omorî, pe deplin fondat, a fost respinsă, ca fiind infirmată de probele cauzei.

Toate cele analizate demonstrează, fără putință de tăgadă că, omorul calificat s-a comis cu vinovăție de către recurent (având păstrat discernământul faptei, comițând-o sub forma intenției indirecte și în stare voluntară de ebrietate și, că deci, încadrarea juridică este cea corectă și prevăzută de art. 174 –art. 175 lit. c) C. pen. Rezultă că, nici un moment, nu poate fi vorba de încadrarea juridică prevăzută de art. 183 C. pen., ce pretinde recurentul și care presupune praeterintenție, adică moartea s-ar fi produs din culpă iar făptuitorul nu a prevăzut acest rezultat, deși trebuia să-l prevadă, în contextul tuturor acțiunilor sale infracționale. Apoi, față de statutul de recidivist al inculpatului în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., dar și în raport de starea de beție voluntară completă în care s-a aflat recurentul, împrejurări în care i s-au acordat și circumstanțe atenuante potrivit art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. proc.

pen., pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare, nu poate a fi socotită prea severă, orientată fiind sub limita minimă a textelor de incriminare. Pentru cele examinate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.T. împotriva deciziei penale nr. 82/ A din 12 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 octombrie 2007 la 23 iulie 2008. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iulie 2008.