ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1056/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1056/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând în cauză pe baza lucrărilor

și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

Harghita, secția penală, prin sentința penală nr. 342 din 27 octombrie 2008 în

baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.G., la

pedeapsa de:

- 24

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe durata de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de

grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și în consecință; a fost dispusă revocarea suspendării

condiționate, conform art. 83 C. pen., pentru condamnarea anterioară la

pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 461, din 21

decembrie 2006 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și alăturarea acesteia în cumul

aritmetic condamnării în cauză, în final inculpatul urmând să execute, în regim

de detenție, prin aplicarea și a unui spor de 2 luni închisoare, pedeapsa

totală principală de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) C. pen., pe durata de 8 ani (pedeapsa complementară).

În

baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului pe durata

executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform

art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă în cauză a

inculpatului iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa principală

aplicată timpul reținerii/arestării preventive de la 15 iulie 2008 la zi.

S-a

constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.

A

fost obligat inculpatul, potrivit art. 191 C. proc. pen., la plata sumei de

3970 lei din care suma de 500 lei a reprezentat onorariu pentru apărătorul din

oficiu către Baroul de Avocați Harghita, avansat din fondul Ministerului

Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

În

fapt, s-a reținut că, în după-amiaza zilei de 6 iulie 2008, în jurul orelor 14,30,

inculpatul a trecut pe strada prin fața locuinței victimelor S.V. și S.M. din

comuna Gorund, județul Harghita, la care a lucrat anterior ca zilier, fiind invitat

de S.M., soțul acesteia nefiind de față,

să servească o cafea și un pahar de

apă minerală. În timp ce inculpatul a servit din sărățelele puse pe masă,

victima S.V. a ieșit din camera învecinată, a intrat în bucătărie și l-a

întrebat pe inculpat cine este, inculpatul i-a reproșat faptul că a uitat că în

urmă cu trei zile a

lucrat în

gospodăria sa, la care victima a luat un vătrai de fier cu ajutorul căruia a

încercat să-l lovească pe inculpat, care a parat lovitura cu mâna dreaptă.

Inculpatul a ripostat în mod violent, ridicând un taburet

din lemn masiv cu care a lovit-o în zona capului pe S.V., care a căzut în stare

de inconștiență, a lovit-o apoi în cap pe victima S.M. cu același taburet, care

a intervenit în apărarea soțului, strigând după ajutor.

Văzând că cele două victime dau semne de viață, inculpatul le-a

aplicat în continuare alte lovituri cu o toporișcă, iar în final cu un cuțit de

bucătărie până când au decedat [arme care le-a ascuns ulterior, cuțitul în

patul în care era căzută victima S.M., iar toporișca în bucătărie, sub un dulap].

La plecarea din locuința victimelor, inculpatul a sustras o verighetă din aur

de pe mâna victimei S.M., verighetă pe care a predat-o mamei sale V.E., fără să

spună nimic în legătură cu proveniența ei.

După săvârșirea faptei inculpatul a stat ascuns în raza

comunei Atid, până în ziua de 15 iulie 2008 când a fost depistat și reținut de

organele de poliție.

Situația de fapt amintită a fost stabilită pe baza probelor

strânse/ administrate pe parcursul întregului proces penal respectiv declarația

părții vătămate S.S., declarațiile de inculpatului V.G., declarațiile martorilor

J.M., B.I., S.I., F.G., F.A., V.I. și V.E.

Inculpatul audiat la cercetarea judecătorească a recunoscut

săvârșirea infracțiunii în condițiile arătate în actul de sesizare arătând că

nu poate explica mobilul faptei deoarece nu era în dușmănie cu victimele, nu a

urmărit niciun folos material sau alte scopuri dinainte premeditate.

În cauză a fost efectuată expertiza medico-legală a

inculpatului, întocmit de către I.N.M.L. Mina Minovici București, concluzionându-se

că deși inculpatul V.G. prezintă tulburare de personalitate de tip instabil

impulsiv păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și

consecințelor faptelor sale, având discernământ în raport cu fapta pentru care

a fost cercetat.

Raportul medico-legal, întocmit de către S.J.M.L. Harghita,

a stabilit, de asemenea, în coroborare cu celelalte probe în acuzare sus-menționate,

că leziunile de violență constatate la necropsie s-au putut produce prin loviri

repetate cu un instrument tăietor-înțepător, toate leziunile constatate la

necropsie au caracter vital.

Reținerea săvârșirii infracțiunii în sarcina inculpatului,

atrage pe cale de consecință, răspunderea penală a acestuia și necesitatea

aplicării unei pedepse în vederea apărării valorilor sociale amenințate, în

conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, în conformitate

cu dispozițiile art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere, pericolul social concret

ridicat al infracțiunii împrejurările/modalitatea în care a fost comisă,

persoana inculpatului și antecedentele sale penale, corespunzătoare recidivei

post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. [a fost definitiv condamnat

anterior la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat

prin sentința penală nr. 461 din 21 decembrie 2006, a Judecătoriei Odorheiu

Secuiesc].

sentința pentru nelegalitate/netemeinicie sub aspect procedural, primele

declarații i-au fost luate prin constrângere și fără interpret, și substanțial

pentru nereținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare

(recunoașterea faptei) și pedeapsa greșit individualizată prea mare în raport

cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Sub aspectul încălcării dreptului material s-a cerut și

înlăturarea calculului aritmetic ca efect al aplicării în cauză a dispozițiilor

art. 83 C. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub

aspectul motivelor de apel invocate cât și din oficiu sub celelalte chestiuni

de fapt/drept deduse judecății în conformitate cu dispozițiile art. 378

raportat la art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Situația de fapt, a fost corect reținută de către prima

instanță concordantă cu probele administrate în cauză, (procesul verbal de

cercetare la fața locului, planșele criminalistice, rapoarte medico-legale,

declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor) atestând în mod indubitabil

că, în ziua de 06 iulie 2008, în jurul orelor 14,30, trecând prin fața

locuinței victimelor, inculpatul s-a gândit să le facă o

vizită, fiind primit în casă de către victima S.M. care l-a servit cu

sărațele,

cafea și apă minerală. Cealaltă victimă S.V.,

aflată într-o încăpere alăturată s-a trezit din somn, a intrat în bucătărie, l-a

interpelat pe inculpatul cine este. Deranjat de atitudinea victimei care nu l-a

cunoscut, astfel cum a arătat ulterior, inculpatul a acționat violent, lovind

ambele victime cu un taburet de lemn. Văzând că victimele sunt încă în viață,

inculpatul a luat o toporișca de bătut carnea și le-a aplicat mai multe

lovituri, iar în final folosind un cuțit de bucătărie a aplicat alte 3 - 4

lovituri fiecărei victime, toată activitatea infracțională a inculpatului, ce a

avut ca urmare decesul celor două victime, având o durată de aproximativ 45

minute.

Inculpatul audiat în cursul urmăririi penale și la

cercetare judecătorească, în apel a invocat dreptul la tăcere în conformitate

cu dispozițiile art. 70 alin. (1) C. proc. pen., a recunoscut fără rezerve uciderea

celor două victime la data și împrejurările descrise anterior.

Încadrarea juridică corespunzătoare infracțiunii de omor

deosebit de grav prevăzută de art. 174 și 176 alin. (1) lit. b) C. pen., este

justificată avându-se în vedere că au fost ucise în aceiași împrejurare 2

persoane, prin cruzimi.

Susținerile inculpatului în sensul că declarațiile date în

cursul urmăririi penale i-au fost luate prin constrângere și că nu a avut asigurat

interpret, având etnie maghiară nu cunoaște limba oficială română, sunt

neîntemeiate.

Din lucrările dosarului rezultă că inculpatul a recunoscut

necondiționat săvârșirea infracțiunii declarațiile fiind legale cu respectarea

garanțiilor procesuale/procedurale prevăzut de art. 670 și 171 C. proc. pen.,

mai ales că aceste susțineri cu caracter singular au fost făcute pentru prima

dată la judecata în apel.

Din actele dosarului nu rezultă că inculpatul a solicitat interpret

în cursul urmăririi penale, declarațiile sale în fața procurorului fiind luate

în prezența unui avocat, fără ca inculpatul să fi acuzat necunoașterea limbii

oficiale române în calitate de etnic maghiar cu cetățenie română [la judecata

în fond/apel s-a asigurat traducerea dezbaterilor de către un interpret autorizat

de către Ministerul Justiției].

Având în vedere că inculpatul este recidivist, a ucis cele

două victime fără niciun motiv, prin cruzimi, după care a fugit și s-a ascuns,

instanța de control judiciar a apreciat că pedeapsa de 24 de ani închisoare

aplicată de către prima instanță este corect individualizată și nu se impune a

fi redusă, fiind respectate în integritate dispozițiile art. 72 C. pen.

Curtea, a admis după apelul inculpatului pentru alte

considerente, din oficiu.

Potrivit art. 83 alin. (1) și (4) C. pen., „dacă în cursul

termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru

care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen,

instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a

pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă

a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut pentru recidivă”.

Așadar, instanța de fond în mod corect a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare la care

inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 461 din 21 decembrie 2006

de către Judecătoria Ordoheiu Secuiesc și a dispus executarea acesteia alături

de pedeapsa de 24 de ani aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav,

însă a greșit când a aplicat sporul de 2 luni închisoarea deoarece, potrivit art.

83 alin. (3) C. pen., acest spor nu se poate aplica, astfel că instanța de

control judiciar l-a înlăturat.

În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, prin decizia penală nr. 17/ A

din 6 februarie 2009, a admis apelul inculpatului, a casat sentința și

rejudecând a înlăturat ca nelegal aplicat sporul de 2 luni închisoare,

dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 24 ani și 10

luni închisoare și interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară (fiind menținute ca legale

și temeinice celelalte rezolvări juridice adoptate în primă instanță prin

sentința atacată).

Conform art. 383 alin. (1

1

) raportat la art. 350

C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului,

iar în baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., s-a computat din pedeapsă timpul

arestării preventive în continuare cu începere de la 27 octombrie 2008 la zi.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

în cauză s-a dispus a rămâne în sarcina statului onorariul apărătorului din

oficiu în sumă de 200 lei către Baroul de Avocați Tg. Mureș fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

recurs de către inculpatul V.G., cale de atac nemotivată în condițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., susținută oral prin apărător pentru netemeinicie și

nelegalitate în sensul reducerii pedepsei prin reținere de circumstanțe

atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. a) sau b) C. pen., corespunzător

cazului de casare conform art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Verificând hotărârea atacată pe baza materialului probator

administrat pe parcursul întregului proces penal în limitele caracterului

devolutiv și căii de atac de față, în raport cu motivele invocate cât și din

oficiu potrivit art. 385

14

alin. (2) raportat la art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:

Conform art. 73 C. pen., următoarele împrejurări constituie

circumstanțe atenuante:

- depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de

necesitate și;

- săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,

produsă prin violență printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin

altă acțiune ilicită gravă.

Pentru a se putea pretinde că fapta s-a săvârșit în

condițiile legitimei apărări depășite [(art. 44 alin. (3) C. pen.)], în mod

necesar trebuie să fie îndeplinite elementele legitimei apărări prevăzute de art.

44 alin. (2) C. pen., adică să fi existat un atac material direct, imediat și

injust, un pericol grav prin atacul dezlănțuit, pentru persoana sau drepturile

celui atacat, precum și necesitatea de a înlătura atacul; depășirea legitimei

apărări presupune existența tuturor acestor elemente, ea referindu-se doar, la

împrejurarea că riposta celui atacat este mai gravă decât agresiunea victimei;

riposta care a depășit atacul trebuie să fi fost produsă însă din cauza

tulburării sau temerii ca efect al atacului victimei [prevederile art. 45 C.

pen., referitoare la starea de necesitate au în vedere situația în care

pericolul iminent pentru valorile enumerate în cuprinsul textului, pericol a

cărui înlăturare se urmărește prin săvârșirea faptei, este generat de un

eveniment accidental, iar nu de o activitate deliberată a unei persoane].

În ceea ce privește ultima circumstanță atenuantă legală

deși art. 73 lit. b) C. pen., nu cere în mod expres ca între actul provocator

și infracțiunea săvârșită de către cel provocat să existe o anumită proporție sub

aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții, rezultă

implicit din conținutul său pentru că numai activitatea ilicită de o anumită

gravitate poate fi de natură să genereze în psihicul infractorului o tulburare

sau o emoție atât de intensă încât să explice săvârșirea infracțiunii, pe care,

altfel, în condiții normale, făptuitorul nu ar fi comis-o.

Materialul probator administrat în cauză (proces-verbal de

cercetare la fața locului fotografii judiciar, operative, rapoarte

medico-legale, declarațiile martorilor în coroborare cu recunoașterea

inculpatului) atestă în mod indubitabil, astfel cum s-a reținut în mod corect în

cuprinsul deciziei atacate prin care a fost examinată/soluționată cererea similară

cu caracter generic formulată în apel, că la data de 6 iulie 2008 în jurul

orelor 14,30 trecând prin fața locuinței victimelor inculpatul

s-a gândit să le facă o

vizită, iar după ce a fost primit în casă de către victima S.M. și l-a servit

cu sărațele, cafea și apă minerală, victima S.V., care se afla într-o cameră

alăturată și dormea, a intrat în bucătărie, l-a întrebat pe inculpatul cine

este și în aceste condiții inculpatul a acționat violent, lovindu-le pe ambele victime

cu un taburet de lemn. Văzând că victimele sunt în viață, inculpatul a luat o

toporișca de bătut carnea și le-a aplicat victimelor mai multe lovituri, după

care a luat un cuțit de bucătărie și a aplicat 3 - 4 lovituri fiecărei victime,

toată activitatea infracțională a inculpatului durând aproximativ 45 de minute.

În acest context factual ce atestă inexistența elementelor

legitimei apărări/stării de necesitate depășite ori ale provocării (lipsa unui

atac material direct, imediat și injust, respectiv a unei activități ilicite de

o anumită gravitate din partea victimei S.V. vârstă de peste 70 ani, aptă să

producă o tulburare puternică inculpatului în vârstă tânără de 20 ani) motivul

de recurs privind aplicarea în cauză a prevederilor art. 73 lit. a) și b) C.

pen., este neîntemeiat.

Uciderea în aceeași împrejurare a celor două victime în

vârstă de peste 70 ani, în condițiile și modalitatea anterior descrise

realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav

prevăzută de art. 174 și 176 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. [„prin cruzimi” și

„asupra a două persoane”] prin aplicarea art. 37 lit. a) și art. 83 C. pen., în

raport cu care pedeapsa aplicată de 24 ani și 8 luni închisoare și interzicerea

pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

este legală și temeinică, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 și 35 C.

pen.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului fiind obligat

acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 400 lei

cheltuieli judiciare, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul interpretului de

limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

potrivit art. 190 alin. (4) și (6) C. proc. pen.

Conform art. 385

16

alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., se deduce din pedeapsă timpul reținerii și

arestării preventive de la 15 iulie 2008 la 24 martie 2009.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 6

februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2008 la

24 martie 2009.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul pentru interpretul

de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2009.