ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală, s-au dispus următoarele:

Î

n baza art. 177 C. pen., în urma schimbării încadrării juridice

dată faptei prin rechizitoriu, din art. 174 raportat la art. 175 alin. (1), lit. a), c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata T.T., la:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege.

În temeiul art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei, sub supraveghere, pe perioada termenului de

încercare de 6 ani și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

, privind cazurile de revocare a suspendării.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare s-au stabilit obligațiile de a se supune măsurilor de supraveghere.

Conform art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, dat în

dosarul cu nr. 96/P/2007, înregistrat la instanță la data de 11 septembrie 2007, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimisă în judecată inculpata T.T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, infracțiune prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Prin actul

de sesizare a instanței, în sarcina inculpatei s-a reținut că aceasta este

căsătorită cu numitul T.I., din anul 1998, iar cei doi soți au împreună doi copii, toți membrii familiei locuind în satul Satu Mic, comuna Șilindia, în imobilul cu numărul 32. Până în cursul lunii aprilie, inculpata a lucrat la fabrica D., din orașul Ineu. În cursul anului

2006, T.T. a rămas însărcinată, însă starea de graviditate nu a fost cunoscută de membrii familiei sale. Astfel, soțul inculpatei arată că

„nu am cunoscut faptul că soția mea a fost însărcinată,,. Faptul că inculpata a ascuns starea de graviditate de soțul ei este motivat de către aceasta prin împrejurarea că, în cursul anului 2006, ar fi avut o relație extraconjugală cu un oarecare C., cioban originar din lași, care ar fi lucrat pe raza localității unde domiciliază inculpata („bănuind că, în urma întreținerii de relații sexuale cu acesta, C. ar putea fi

tatăl copilului, am încercat să ascund starea de graviditate,,). În cursul

zilei de 23 aprilie 2007, inculpata T.T. a dat naștere, la domiciliu,

unui nou-născut de sex feminin, nașterea având loc într-una din curțile

casei, după care a luat nou-născutul și l-a transportat în zona fermei viticole cu numărul 4, aparținând de SC M. SA, acest loc nemaifiind, în prezent, cultivat cu vie, iar zona respectivă nu este foarte circulată, probabilitatea de a întâlni alți consăteni fiind, astfel, redusă. în acest loc, inculpata a așezat corpul nou-născutului, pe care l-a învelit într-un pantalon, din material textil, de culoare gri, precum și

într-o plapumă, tot din material textil, de culoare roșie, după care a dat

foc suprafeței respective de vegetație, focarul de incendiu fiind localizat la aproximativ 15 metri de locul unde așezase copilul. Din cauza faptului că vegetația era uscată, iar vântul bătea în direcții variabile, flăcările s-au extins, astfel că o suprafață mai mare a respectivei vii a fost incendiată, flăcările fiind observate de către o persoană care a anunțat Inspectoratul pentru Situații de Urgență, în zonă deplasându-se It. col. S.A., comandantul Secției de Pompieri Ineu, care, împreună cu alte persoane a localizat și stins incendiul respectiv.

Din cuprinsul raportului de autopsie medico-legală nr. 117/B/l din

24 aprilie 2007, întocmit de către S.J.M.L. Arad, rezultă că moartea nou-născutului de sex feminin autopsiat a fost violentă, datorându-se intoxicației acute cu monoxid de azot, asociată cu leziuni de arsură de gradul II/III și III/IV, localizate pe cap, față, membrele superioare și inferioare, pe aproximativ 30-35 de procente din suprafața corpului. Așadar, în momentul derulării incendiului, nou-născutul era viu, fapt dovedit de cauza medicală a morții (intoxicația acută cu monoxid de carbon, asociată cu leziunile de arsură).

Pentru a se stabili dacă inculpata a acționat cu discernământ în momentul comiterii faptei, aceasta a fost supusă unei expertize medico-legale psihiatrice. Din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 250/A/3 din 08 mai 2W, al S.J.M.L. Arad, rezultă că T.T. prezintă diagnosticul de „tulburare histrionică de personalitate. Stare depresivă reactivă. Intelect la limită,, astfel că discernământul acesteia a putut fi diminuat în momentul comiterii faptei pentru care este cercetată.

Din probele administrate în faza urmăririi penale, necontestate de inculpată, și anume planșe fotografice cuprinzând aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei din data de 23 aprilie 2007, raport de expertiză medico-legală, raport de autopsie medico-legală însoțit de buletinul anatomopatologic nr. 88/2007 și de buletinul de analiză toxicologică nr. 6 din 24 aprilie 2007, planșă fotografică cuprinzând aspecte de la reconstituirea infracțiunii, precum și din probele administrate în cursul judecății, și anume: declarația inculpatei, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, declarația martorei T.A.M., declarația martorului T.I., prima instanță a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 23 aprilie 2007, fără a beneficia de asistentă medicală și fără ca vreunul din membrii familiei să fie acasă, la domiciliul ei din comuna Ș., jud. A. inculpata

a născut la termen, un copil viu, de sex feminin, pe care l-a abandonat

într-o fermă viticolă situată la 800 metri de ieșirea din localitatea Satu-Mic. Corpul fără viață al noului născut a fost găsit în aceeași zi, cu vizibile leziuni produse prin ardere datorită faptului că vegetația din

zonă fusese aprinsă, cauza principală a morții fiind intoxicația acută cu

monoxid de carbon.

În opinia instanței de fond, „inculpata nu a acționat cu premeditare în momentul comiterii faptei, imediat după naștere,

discernământul acesteia fiind diminuat pe fondul unei stări psiho-fizice

anormale pricinuită de împrejurări adiacente procesului fiziologic al nașterii, explicabilă prin aceea că prezintă tulburare histrionică de

personalitate care, combinată cu un potențial intelectual slab-debilitate

mintală la limita inferioară, toleranță scăzută la frustrare și indici de depresie, ceea ce a condus-o la comiterea faptei cu scopul evident de a-și menține, în fața familiei și a membrilor comunității din care face parte, o imagine acceptabilă prin raportare numai la propria scară de valori sociale și morale" (pag. 3-4 a sentinței). Mai reține instanța de fond că împrejurările rezultate din materialul probator, în sensul că

inculpata a ascuns sarcina, că are probleme în relația de cuplu datorită

propriului comportament față de soț, precum și greutăți de ordin

material, și că a dat foc vegetației pe suprafața căreia a așezat copilul,

nu sunt de natură să înlăture starea de tulburare în care s-a aflat

aceasta imediat după naștere, acesta fiind elementul determinant în ce

privește acțiunea pe care a exercitat-o asupra copilului nou născut și în ce privește încadrarea juridică a faptei. S-a mai apreciat că nu există elemente de fapt care să conducă la concluzia indubitabilă că, la momentul comiterii faptei, inculpata a avut discernământ integru și că nu a prezentat tulburări pricinuite de naștere.

În final, prima instanță a concluzionat că „fapta inculpatei de a suprima viața noului născut prin abandonarea acestuia în mediu toxic, pe fondul stării psiho-fizice produsă de împrejurări adiacente procesului fiziologic al nașterii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere, prevăzută și pedepsită de art. 177 C. pen." (pag. 4 a sentinței).

Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în

vedere „condițiile concrete în care a fost comisă fapta, persoana inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, concluziile

referatului de evaluare, întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă

Tribunalul Arad, privind factorii care influențează sau pot influența conduita generală a persoanei și perspectivele de reintegrare socială

pe care le prezintă aceasta, cât și faptul că, pentru această infracțiune,

tratamentul penal nu are rol de intimidare, ci de avertizare cu privire la

necesitatea eliminării contradicțiilor de natură psiho-socială care au

condus la săvârșirea faptei, scopul fiind întărirea forței de stăpânire de sine pentru ca pe viitor persoana în cauză să nu mai săvârșească acte

infracționale". In ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a reținut că, „deși inculpata are resurse puternice de revenire la viața socială și profesională prin responsabilitatea pe care

o simte față de copiii ei, de al căror suport moral a beneficiat încă de la

momentul descoperirii faptei, există un puternic factor de risc pentru antrenarea ei în alte situații de natură ilicită, chiar penală, în condițiile în care, în comunitatea locală, este supusă oprobriului public, iar gestionarea situațiilor conflictuale, în care s-ar putea înscrie și

aceasta, reprezintă o problemă pentru inculpată în condițiile în care ea

are obiceiul de a răspunde cu agresiuni verbale atunci când este provocată", sunt aplicabile dispozițiile art. 86

1

C. pen. (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere).

Împotriva hotărârii Tribunalului Arad a declarat apel procurorul, solicitând desființarea acesteia și condamnarea inculpatei pentru

infracțiunea reținută în rechizitoriu, considerând greșită schimbarea de

încadrare juridică dispusă de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 129/A din 08 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, apelul Ministerului Public a fost respins.

Instanța de prim control judiciar a apreciat apelul procurorului ca nefondat, invocând următoarele argumente: „Se reține din probele administrate că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor

administrate și pe baza cărora a făcut încadrare juridică legală a faptei

pentru care a fost trimisă în judecată dispunând schimbarea de

încadrare juridică din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută

de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d), C. pen., art.

176 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea de pruncucidere, prevăzută de

art. 177 C. pen. Potrivit prevederilor art. 177 C. pen., infracțiunea de pruncucidere constă în „uciderea copilului nou născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere". Expertiza psihiatrică, efectuată în cauză, stabilește că inculpata prezintă diagnosticul de „Tulburare histrionică de personalitate. Stare depresivă reactivă. Intelect de limită" și că, pe fondul acestei tulburări de personalitate, fără a se putea afirma cu

certitudine, actul nașterii a putut determina o stare de tulburare psihică

cu îngustarea câmpului conștiinței, astfel încât să fi acționat cu discernământ diminuat în momentul comiterii faptei imputate. Așadar

raportat la momentul săvârșirii faptei - imediat după naștere - pe fondul

aceste tulburări psihice, relevată de expertiza psihiatrică, încadrarea juridică corectă a faptei inculpatei este aceea de pruncucidere, și nu de omor deosebit de grav. De reținut, susține instanța de apel, că din nici o probă administrată nu rezultă că inculpata a premeditat fapta, mai degrabă fiind dovedit că a acționat spontan și, de asemenea, nu este dovedit nici că ea a aprins vegetația de pe terenul unde a fost găsită victima, iar împrejurarea că inculpata a ascuns familiei starea

de graviditate, în lipsa altor probe, nu poate fi interpretată ca un act de

premeditare. Faptul că inculpata a fost examinată de comisia de medici specialiști la un interval de peste două săptămâni de la comiterea faptei nu poate fi imputabilă acesteia, dar chiar și la acea dată, așa cum s-a menționat mai sus, a fost evidențiată o stare de tulburare psihică care ar fi putut fi cauza uciderii copilului nou născut" (pag. 5 a deciziei).

Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoare a declarat prezentul recurs.

În motivele scrise de recurs, susținute și cu ocazia dezbaterilor, cele 2 hotărâri judecătorești sunt criticate sub următoarele aspecte:

Decizia penală nr. 129/A din 08 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara și sentința penală nr. 45 din 01 februarie 2008 a Tribunalului Arad sunt nelegale și netemeinice, ambele statuând o încadrare juridică a faptei comise de către inculpată în discordanță cu dispozițiile normei de incriminare incidență și cu actele și lucrările dosarului cauzei.

Principalele repere privind conținutul legal și structura infracțiunii

de pruncucidere au fost astfel sintetizate: „Având în vedere locul unde

este incriminată, cât și conținutul normei de incriminare, pruncuciderea

nu este altceva decât o formă atenuată a omorului, în sensul că ea constă în aceiași activitate specifică omorului (uciderea) săvârșită în anumite circumstanțe cu caracter atenuat, cum sunt cele care privesc calitatea specială a subiectului activ nemijlocit („mama"), calitatea specială a subiectului pasiv (copilul nou născut), timpul comiterii (imediat după „naștere") și starea deosebită în care se găsește făptuitorul (tulburarea pricinuită de naștere). Aceasta înseamnă că lipsa acestor circumstanțe, uciderea constituie cel puțin una din celelalte modalități ale omorului calificat (fie cea prevăzută la art. 175 lit. c) C. pen., fie cea prevăzută la art. 175 lit. d) C. pen., sau ambele), deoarece copilul nou născut este întotdeauna o persoană în neputință de a se apăra, în sensul legii. Prin „tulburare pricinuită de naștere" se

înțelege acea formă de disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește,

prin gravitatea și intensitatea ei, tulburarea acceptată sau normală, suportată de marea majoritate a oamenilor, instalându-se, totodată, spontan ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii. în practica judiciară s-a decis, în mod corect, că nu orice tulburare este de natură să facă parte din conținutul constitutiv al pruncucidere, ci numai tulburarea care a intervenit în chiar procesul nașterii sau imediat după aceasta, datorită nașterii. Constituie „tulburări pricinuite de naștere", la care se referă legea, acele tulburări de natură psiho-patologică, anormale sau maladive, provocate de naștere sau de alți factori cu caracter nocivi și care pot interveni în procesul nașterii, ca de exemplu, febra puerperală sau psihoza puerperală, șocul hemoragie, bolile psihice generale care limitează etc. Stabilirea stării subiective speciale în care trebuie să se afle

făptuitoarea în momentul săvârșirii infracțiunii de pruncucidere se face

numai printr-o expertiză medico-legală având ca obiect constatarea dacă, în condițiile concrete de săvârșire a faptei, mama copilului nou născut se afla sau nu într-o stare de tulburare pricinuită de naștere. In doctrina penală s-a subliniat, pe bună dreptate, că instanța are posibilitatea să aprecieze dacă această stare se include sau nu în conținutul pruncuciderii, în raport cu ansamblul probelor administrate, pentru că altfel s-ar produce o subordonare al soluției juridice celei

medicale, în funcție doar de concluziile raportului de expertiză medico-

legală, ceea ce este de neacceptat". (A se vedea I. Pascu, M.

Gorunescu, Drept penal, Partea specială, Editura Hamangiu, București, 2008, pag. 114-117, cu literatura juridică și practica

judiciară acolo indicată).

În lumina reperelor evocate, datele cauzei nu justifică încadrarea faptei comise de inculpată în infracțiunea de pruncucidere, ci în cea de

omor deosebit de grav, astfel cum aceasta a fost reținută în rechizitoriu.

Următoarele argumente întemeiază, în opinia procurorului, această apreciere:

1)

uciderea copilului nou născut nu a fost săvârșită imediat după naștere.

În concluziile actului medico-legal s-a reținut: „1. - Cadavrul autopsiat aparține unui nou născut de sex femeiesc, viabil, născut viu la termen; nou născutul a trăit extrauterin aproximativ 24 ore", iar în

diagnosticul anatomopatologic s-a consemnat: „1. - Plămân respirat cu

focare de emfizem pulmonar acut. Staza pulmonară acută. Minimă cantitate de lichid amniotic în cavitățile alveolare".

Deci, copilul a trăit aproape o zi după naștere, iar susținerea inculpatei că l-a născut mort se dovedește a fi nesinceră.

2)

U

ciderea copilului nou născut a fost săvârșită de inculpată fără

a se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.

Concluziile raportului de expertiză medico-legală nu justifică reținerea acestei stări a inculpatei. De altfel, însuși judecătorul fondului, conștientizând aceasta, a efectuat demersuri la Serviciul Județean de Medicină Legală Arad pentru a obține fundamentarea schimbării încadrării juridice a faptei, rezultatul fiind negativ. S-a ignorat împrejurarea că, încă în faza de urmărire penală, în completarea raportului de expertiză medico-legală s-au făcut următoarele precizări: „Cu ocazia internării și examinărilor medico-legale psihiatrice din perioada 02 mai 2007 - 07 mai 2007 nu s-au evidențiat semnele unei tulburări psihice pricinuite de naștere, ci s-a evidențiat tulburarea psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate) și o tulburare psihică acută (stare depresivă reactivă), cel mai probabil declanșată de contextul conflictual ulterior nașterii (anchetă, mediatizarea cazului, reacția familială, conștientizarea faptei), tulburare care s-a remis semnificativ pe parcursul spitalizării".

Cu toate acestea, deși era stabilit în mod neechivoc că „nu s-au evidențiat semnele unei tulburări pricinuite de naștere", schimbarea de

încadrare juridică a fost operată prin introducerea sintagmei

„împrejurări adiacente procesului fiziologic al nașterii" (fila 25 verso, 35

dosar instanță), neconsacrată normativ.

Comportamentul curent al inculpatei, relevat în referatul de evaluare, nu denotă nici pe de parte un psihic labil al acesteia. Se consemnează: „Referitor la comportamentul în comunitatea locală,

atât reprezentanții postului de poliție Șilindia cât și vecinul inculpatei dl.

M.I. afirmă că T.T. este angrenată într-o serie de conflicte, constând în injurii și interpelări nepotrivite la adresa vecinilor

sau a altor membrii ai comunității, printre care, uneori, chiar și propriile

sale surori. Vecinii afirmă că inculpata nu-i mai vorbește și că a legat cu sârmă ușa dintre curțile lor „pentru că ea crede că eu am ajutat procuratura s-o descopere ". Inculpata neagă, însă, că ar fi în conflict cu acest vecin și invocă faptul că ar fi în conflict cu alți vecini, care, spunea ea „sunt răi și nu își văd de treburile lor". Reprezentanții poliției afirmă că inculpata a fost sancționată contravențional, în trecut, în baza Legii nr. 61/2001, cu avertismente și amenzi, pentru injurii și certuri cu alte persoane din comunitatea locală, întrucât, afirmă ei, „este cam rea de gură", (fila 21 dosar de cercetare judecătorească).

Aceste aspecte nu au fost observate de instanțe.

3) Uciderea copilului nou născut de către inculpată nu a fost spontană, ci premeditată.

Următoarele elemente conduc la această concluzie:

a) - fiind ascultată la Tribunalul Arad, inculpata a declarat. „Soțul

meu a știut că eu sunt însărcinată, el nu a fost de acord să încredințez copilul surorii mele care nu are copii", (fila 10 verso dosar de cercetare

judecătorească).

b) - aspectul de mai sus se coroborează perfect cu cele inserate în raportul de evaluare. în acesta se arată: „Spre deosebire de

rechizitoriu, în care se reține că „inculpata a ascuns starea de gravitate

de soțul ei, întrucât, în cursul anului 2006, ar fi avut o relație extraconjugală cu numitul „C.", pe parcursul interviului derulat pentru întocmirea prezentului referat, inculpata relatează că, de fapt,

soțul ei știa că este însărcinată și că ea ar fi vrut să păstreze copilul și

să-l dea spre înfiere, sorei sale stabilită în Italia, care nu are copii, însă, soțul ei nu ar fi fost de acord cu acea înfiere. Întrebată despre eventuale sarcini anterioare nedorite și modalitatea de gestionare a situației, inculpata susține că, între fiica și fiul său, a mai avut o sarcină, pe care întrerupt-o, cu acordul soțului său, la spital și despre care a discutat, de asemenea, cu soțul său, ca și despre aceasta. Analizând, pe de o parte, dorința de înavuțire a inculpatului și

disponibilitatea ei de a nu precupeți orice efort pentru optimizarea stării

materiale a familiei sale, iar pe de altă parte, refuzul soțului său de a da viitorul copilul spre înfiere sorei din Italia a inculpatei (gest ce ar fi adus, probabil, în timp, și anumite beneficii materiale familiei T.),

apreciem că există posibilitatea că acest cumul de factori contradictorii

să fi stat la baza perturbării echilibrului decizional al femeii și să o fi condus spre actul de a-și abandona copilul imediat după naștere în niște condiții vitrege de mediu." (fila 21 dosar de cercetare judecătorească). Rezultă cu claritate că nu tulburarea pricinuită de naștere a determinat săvârșirea faptei, ci stări și situații străine de naștere.

c) - inculpata a dus copilul la o distanță mare de casă (circa 800 m), într-un loc izolat, trecând prin grădini și curți cu porți, acțiuni

necesitând timp și perseverență ideatică și de acțiune, ceea ce infirmă

reacția spontană.

d) - cu prilejul reconstituirii inculpata a arătat traseul parcurs și, mai ales, a relatat că „a incendiat miriștea din preajmă" (fila 53 dosar de urmărire penală). Prima instanță a eschivat împrejurarea în care a fost ucis copilul, reținând că fapta inculpatei de a suprima viața noului născut prin abandonarea acestuia în mediu toxic (?!), pe fondul stării psiho-fizice produsă de împrejurări adiacente procesului fiziologic al nașterii, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de pruncucidere, prevăzută și pedepsită de art. 177 C. pen." (fila 35 verso - dosar instanță).

Este deficitar aspectul că intervenția pompierilor nu a fost

valorificată de organele judiciare, deși existau datele necesare pentru

realizarea acestui demers, (a se vedea fila 2 dosar de urmărire penală).

În final, aducându-se și un argument jurisprudențial, se arată că,

într-o speță similară, instanța supremă a decis: „Uciderea de către mamă, imediat după naștere, în condițiile premeditării, a copilului constituie infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) și c) C. pen." (Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția studii - documentare, setul 1/2003, Decizii prin care au fost soluționate probleme de drept în materie penală, speța 2).

Fată de cele arătate, având în vedere incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 45 din 01 februarie 2008 a Tribunalului Arad și a deciziei penale nr. 129/A din 08 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, și, în urma rejudecării, condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav cu încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu, cu luarea în considerație la individualizarea pedepsei a circumstanțelor favorabile inculpatei.

Recursul Ministerului Public este fondat.

Cu acordul său, inculpata a fost ascultată în cursul urmăririi penale, al judecății în primă instanță și în apel (fil. 18, fil. 10 și fil. 10), iar

în fața instanței de recurs s-a prevalat de „dreptul la tăcere", nefiind de

acord să dea o declarație.

Inculpata, fără a contesta situația de fapt și probele administrate, a negat unele aspecte de natură să angreneze sau să agraveze răspunderea sa penală (a susținut că copilul s-ar fi născut mort și că nu ea este cea care a fi dat foc miriștei din locul unde a abandonat copilul).

Potrivit art. 177 C. pen., constituie infracțiunea de pruncucidere, fapta constând în uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.

Este unanim acceptat în doctrină și jurisprudență că prin „stare de tulburare pricinuită de naștere", în sensul art. 177 C. pen., se înțelege acea formă de disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii.

Oricât de mare, de gravă ar fi starea de tulburare a mamei care și-a ucis copilul, dacă această stare nu este prilejuită de naștere fapta va constitui omor, iar nu pruncucidere.

Nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naștere, în sensul art. 177 C. pen., tulburările specifice nașterii, care încetează odată cu

nașterea, și nici manifestările emoțional-afective determinate de stările

conflictuale, ori potențial conflictuale, în care se găsește mama care

nu-și dorește copilul. Tulburările pricinuite de naștere pe care Ie-a avut

în vedere legiuitorul, când a incriminat fapta în art. 177 C. pen. ca o formă a omorului ce atrage o răspundere penală „atenuată", sunt tulburările de natură psiho-patologică, tulburările anormale, maladive,

provocate de diverși factori nocivi (psihoza puerperală clasică, psihoza

maniaco-depresivă, tulburările schizofreniforme etc).

Modul concret de săvârșire a faptei ori circumstanțele anterioare,

concomitente sau ulterioare nașterii (ascunderea ori negarea sarcinii față de membrii familiei și, în general, față de persoanele apropiate, neprezentarea la medic pentru luarea în evidență și supravegherea evoluției sarcinii, crearea condițiilor pentru nașterea în condiții de singurătate, fără a apela la ajutorul celorlalți membrii ai familiei ori la ajutorul cadrelor medicale, retragerea în locuri izolate pentru a naște, deplasarea în locuri izolate cu nou-născutul, locuri care oferă condiții adecvate suprimării vieții copilului, procurarea sau pregătirea unor obiecte necesare acțiunii, etc.) sunt elemente de fapt care pot releva intenția de omor a nou-născutului de către mamă, eventual premeditarea, și pot infirma existența intenției spontane de omor, intenție specifică infracțiunii de pruncucidere deoarece aceasta se formează sub imperiul stării de tulburare, acțiunea de ucidere executându-se simultan sau în intervalul de timp cât persistă această stare.

Într-o decizie de îndrumare a fostului Tribunal Suprem, care își menține actualitatea, se arată că nu orice tulburare este de natură să justifice încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de pruncucidere, ci numai tulburarea ivită în procesul nașterii sau consecutivă acesteia.

Manifestările emoțional afective determinate de situații neconvenabile

mamei cum ar fi părăsirea de bărbatul cu care a întreținut relații intime,

teama de părinți, concepții retrograde privind concepția nașterii, nu pot fi luate în considerare (decizia de îndrumare nr. 2 din 1976).

Din raportul de expertiză medico-legală (fil. 36-37 dosar urmărire

penală) și completarea la acest raport (fil. 39 dosar urmărire penală) nu rezultă că inculpata, în momentul comiterii faptei, se afla într-o

stare de tulburare pricinuită de naștere, în sensul art. 177 C. pen., adică

aceea stare care, în accepțiunea doctrinei și jurisprudenței, reprezintă o formă de disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii.

Expertiza s-a făcut în condiții de internare a inculpatei în secția de psihiatrie din cadrul Spitalului Clinic Județean Arad (fil. 36 verso dosar urmărire penală), avându-se în vedere că „numita T.T.

este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

...." (fil. 36 dosar urmărire penală ). În concluziile celor două acte medico-legale, existente la dosar, se arată că există „posibilitatea pe

tulburarea psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate) actul

nașterii să fi determinat o stare de tulburare psihică (în sensul unei tulburări pricinuite de naștere) cu îngustarea câmpului conștiinței, astfel încât susnumita să fi acționat cu discernământ diminuat în momentul comiterii faptei".

În cursul judecării cauzei în primă instanță, la cererea apărării, s-au făcut demersuri pentru suplimentarea raportului medico-legal (fil. 25 verso dosar instanță), însă instituția competentă a răspuns în sensul că „obiectivul precizat de Dvs. a fost soluționat cu ocazia expertizării medico-legale psihiatrice a numitei T.T." (fil. 30 dosar instanță).

Uciderea copilului nou-născut cu discernământ diminuat nu echivalează cu uciderea copilului nou-născut, imediat după naștere, de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, adică în aceea stare caracterizată prin disoluția funcțiilor conștiinței

care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă

sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii.

De altfel, în completarea raportului de expertiză medico-legală se

menționează: „cu ocazia internării și examinărilor medico-legale psihiatrice din perioada 02 mai 2007 - 07 mai 2007 nu s-au evidențiat semnele unei tulburări psihice pricinuite de naștere, ci s-a evidențiat tulburarea psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate) și o tulburare psihică acută (stare depresivă reactivă), cel mai probabil declanșată de contextul conflictual ulterior nașterii (anchetă, mediatizarea cazului, reacția familială, conștientizarea faptei), tulburare care s-a remis semnificativ pe parcursul spitalizării" (fil. 39 dosar urmărire penală).

Înalta Curte mai reține că, pe data de 23 mai 2007, inculpata, fără a avea dificultăți în rememorarea împrejurărilor săvârșirii faptelor, a condus echipa de cercetare penală (formată din procuror criminalist, 2 comisari de poliție, agent șef poliție criminalist) pe tot parcursul urmat de la locul nașterii până la locul abandonării copilului

și, în prezența celor 2 martori asistenți, a menționat organelor judiciare

că a incendiat miriștea din preajmă (proces verbal de reconstituire, fil. 53 dosar urmărire penală).

De asemenea, din primul proces-verbal de cercetare la fața locului (fil. 1-2 dosar urmărire penală) rezultă că „potrivit constatărilor făcute de către pompieri, incendiul a avut ca sursă probabilă de

aprindere o flacără, produsă de un chibrit sau o brichetă, conducând la

arderea vegetației uscate pe o parcelă de aproximativ 300 mp, împrejurarea determinantă a incendiului fiind acțiunea intenționată a unei persoane", planșele foto anexate (fil. 3-14 dosar urmărire penală) oferind informații inclusiv despre focarul de incendiu (fil. 5 dosar urmărire penală).

Celelalte aspecte - rezultate din probele administrate - nu relevă

existența stării specifice prevăzută de art. 177 C. pen.:

-

uciderea copilului nu a fost „săvârșită imediat după naștere", din concluziile raportului de autopsie medico-legală rezultând că acesta (născut viabil, viu, la termen) a trăit extrauterin aproximativ 24 de ore (fil. 47-48 dosar urmărire penală );

-

intenția de ucidere nu a fost spontană, ci premeditată, rezultând

din aceea că inculpata a dus copilul la o distanță apreciabilă de casă (circa 800 metri), într-o zonă izolată; a înfășurat copilul în obiecte de îmbrăcăminte și apoi într-o plapumă, obiecte ușor inflamabile

(combustibile); a ascuns față de soțul său, și ceilalți membri ai familiei,

existența sarcinii știind că aceasta poate fi rezultatul unor relații intime din afara căsătoriei (fil. 18 verso dosar urmărire penală);

-

ulterior, inculpata a susținut că i-a spus soțului că este însărcinată, și că ar vrea să dea copilul spre adopție surorii sale care nu avea copii (fil. 10 dosar instanță), aceste susțineri fiind însă infirmate de soțul său în cursul urmăririi penale (fil. 25 dosar urmărire penală ) și în cursul judecății (fil. 24 dosar instanță);

Susținerea inculpatei potrivit căreia „copilul s-a născut mort" este

infirmată de raportul de autopsie medico-legal și buletinul anatomopatologic (fil. 47-48, fil. 49-50 dosar urmărire penală), iar eroarea în care pretinde că s-ar fi aflat cu privire la această situație vine în contradicție cu experiența anterioară, aceasta nefiind la prima naștere.

În consecință, Înalta Curte constată că probatoriul administrat infirmă existența stării de tulburare în sensul art. 177 C. pen., ceea ce justifică critica Ministerului Public cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpată.

Dat fiind fragilitatea copilului nou-născut și dependența lui aproape totală de persoana care l-a născut, mijloacele de violență ce

se pot folosi împotriva lui pentru a realiza uciderea sunt, de regulă, de

minimă intensitate.

Pe de altă parte, doctrinar și jurisprudențial, se admite că copilul nou născut este, prin natura situației lui, în neputință de a se apăra, iar

cel care-i suprimă viața profită, implicit, de această stare.

Aceste aspecte juridice, coroborate cu fapta și împrejurările

săvârșirii acesteia de către inculpată, astfel cum rezultă din probatoriul

administrat, relevă elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, în modalitatea normativă menționată în rechizitoriu [art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.], elementul subiectiv fiind intenția directă în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

Astfel, fapta inculpatei T.T. constând în aceea că la data

de 23 aprilie 2007, după ce a născut la termen un copil viu și viabil, de sex

feminin, l-a înfășurat în obiecte de îmbrăcăminte și cu o plapumă și, deplasându-se într-un loc izolat aparținând unei ferme viticole, l-a

abandonat într-o zonă cu vegetație uscată și apoi a incendiat vegetația

respectivă, moartea copilului nou-născut fiind violentă și datorându-se

intoxicației acute cu monoxid de carbon, asociată cu leziuni de arsură de gradul II/III și III/IV, localizate pe cap, față, membre superioare și inferioare, pe aproximativ 30-35% din suprafața corporală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Cu privire la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei, Î

nalta Curte retine următoarele:

Infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav săvârșită de inculpată [art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.] este pedepsită cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Având în vedere, pe de o parte, că inculpata este la prima încălcare a legii, iar pe de altă parte, că în expertiza medico-legală

psihiatrică, și completarea la acest raport, este indicată posibilitatea ca

inculpata să fi acționat cu discernământ diminuat în momentul comiterii

faptei, Înalta Curte va alege pedeapsa închisorii pe durată determinată

și, respectiv, va reține în favoarea acesteia circumstanțe atenuate în sensul art. 74 alin. (2) C. pen. (discernământ diminuat), circumstanțe atenuante solicitate - de altfel - și de Ministerul Public (pag. 6 a motivelor scrise de recurs).

În aceste condiții (ale reținerii circumstanței atenuante), și observând criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte va reține și că, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special al textului incriminator al faptei.

Pedeapsa de 5 ani închisoare, ce se va aplica inculpatei, și care se va executa prin privare de libertate, este de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen. și, totodată, răspunde principiului proporționalității pedepsei în raport cu gravitatea faptei și cu datele personale ale făptuitorului.

Având în vedere cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul Ministerului Public, va casa cele două hotărâri, și rejudecând cauza în sensul celor arătate, va dispune condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 191 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 45 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Arad, secția penală și rejudecând:

Condamnă pe inculpata T.T.

la pedeapsa 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la

art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Obligă inculpata la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.