ÎCCJ, decizie (scj.ro #83957)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83957) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Pruncucidere. Stare de

tulburare pricinuită de naștere

Cuprins pe

materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității

corporale și sănătății. Omuciderea

Indice

alfabetic:

Drept penal

- pruncucidere

C.

pen

.,

art. 177

Potrivit art. 177 C.

pen

., constituie

infracțiunea de pruncucidere uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat

după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de

naștere. Prin „stare de tulburare pricinuită de naștere”, în sensul art. 177 C.

pen

., se înțelege acea formă de disoluție a

funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și intensitatea ei

tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de către majoritate mamelor,

instalându-se spontan ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în

procesul nașterii.

Tulburările pricinuite de naștere, avute

în vedere de legiuitor atunci când a

incriminat în art. 177 C.

pen

. pruncuciderea, ca

formă a omorului care atrage o răspundere penală atenuată, sunt tulburările de

natură

psiho-patologică

,

cum ar fi psihoza puerperală clasică, psihoza

maniaco-depresivă,

tulburările

schizofreniforme

. Nu pot fi considerate

tulburări pricinuite de naștere, în sensul art. 177 C.

pen

.,

tulburările specifice nașterii, care încetează odată cu

nașterea, și nici manifestările emoțional-afective, determinate de

stările

conflictuale în care se găsește mama care

nu-și dorește copilul.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 176 din 22 ianuarie 2009

Prin sentința nr. 45 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul

Arad, Secția penală,

în baza art. 177 C.

pen

., în urma schimbării încadrării juridice

dată

faptei prin rechizitoriu, din art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a),

c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen

., a

fost condamnată inculpata T.T.

la

4

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 C.

pen

.,

s-a

interzis inculpatei exercitarea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b)

C.

pen

., mai puțin dreptul de a alege.

În temeiul art. 86

1

și art. 86

2

C.

pen

., a fost suspendată executarea pedepsei, sub

supraveghere, pe perioada termenului de

încercare

de 6 ani și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen

., privind cazurile de revocare a suspendării.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la

instanță la data de 11 septembrie 2007, a fost pusă în mișcare acțiunea penală

și trimisă în judecată inculpata T.T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat și deosebit de grav, prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin.

(1) lit. a), c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen

.

Prin actul

de sesizare a instanței, în

sarcina inculpatei s-a reținut că aceasta este

căsătorită cu numitul

T.I., din anul 1998, iar cei doi soți au împreună doi copii.

În cursul anului

2006, T.T. a rămas

însărcinată, însă starea de graviditate nu a fost cunoscută de membrii familiei

sale.

Faptul că inculpata a ascuns starea de graviditate de soțul ei este

motivat de către aceasta prin împrejurarea că, în cursul anului 2006, ar fi

avut o relație extraconjugală cu numitul C.

În cursul zilei de 23 aprilie 2007, inculpata T.T. a dat naștere, la

domiciliu, unui nou-născut de sex feminin, nașterea având loc într-una din

curțile casei, după care a luat nou-născutul și l-a transportat în zona fermei

viticole aparținând societății comerciale M., acest loc nemaifiind, în prezent,

cultivat cu vie, iar zona nu este foarte circulată, probabilitatea de a întâlni

alți consăteni fiind, astfel, redusă. În acest loc, inculpata a așezat corpul

nou-născutului, pe care l-a învelit într-un pantalon, din material textil,

precum și

într-o plapumă, tot din material

textil, după care a dat

foc suprafeței respective de vegetație, focarul

de incendiu fiind localizat la aproximativ 15 metri de locul unde așezase

copilul. Din cauza faptului că vegetația era uscată, iar vântul bătea în

direcții variabile, flăcările s-au extins, astfel că o suprafață mai mare a

respectivei vii a fost incendiată, flăcările fiind observate de către o

persoană care a anunțat Inspectoratul pentru Situații de Urgență, în zonă

deplasându-se

It

. col. S.A. - comandantul Secției de

Pompieri, care, împreună cu alte persoane, a localizat și stins incendiul.

Din cuprinsul raportului de autopsie medico-legală

, rezultă că moartea nou-născutului

de sex feminin autopsiat a fost violentă, datorându-se

intoxicației acute cu monoxid de carbon, asociată cu leziuni de arsură

de

gradul II/

III

și

III

/IV, localizate pe cap, față, membrele superioare și

inferioare, pe aproximativ 30-35% din suprafața corpului. Așadar, în momentul

derulării incendiului, nou-născutul era viu, fapt dovedit de cauza medicală a

morții (intoxicația acută cu monoxid de carbon, asociată cu leziunile de

arsură).

Pentru a se stabili dacă inculpata a acționat cu discernământ în

momentul comiterii faptei, aceasta a fost supusă unei expertize medico-legale

psihiatrice. Din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică, rezultă că

T.T. prezintă diagnosticul de „tulburare histrionică de personalitate. Stare

depresivă reactivă. Intelect la limită”, astfel că discernământul acesteia a

putut fi diminuat în momentul comiterii faptei pentru care este cercetată.

Din probele administrate în faza urmăririi penale, precum și din probele

administrate în cursul judecății, prima instanță a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 23 aprilie 2007, fără a beneficia de asistentă

medicală și fără ca vreunul din membrii familiei să fie acasă, la domiciliul

ei, inculpata

a născut la termen un copil

viu, de sex feminin, pe care l-a abandonat

într-o fermă viticolă

. Corpul fără viață al noului-născut a fost

găsit în aceeași zi, cu vizibile leziuni produse prin ardere datorită faptului

că vegetația din

zonă fusese aprinsă, cauza

principală a morții fiind intoxicația acută cu

monoxid de carbon.

În opinia instanței de fond, inculpata nu a acționat cu premeditare în

momentul comiterii faptei, imediat după naștere,

discernământul acesteia fiind diminuat pe fondul unei stări

psiho-fizice

anormale pricinuită de împrejurări

adiacente procesului fiziologic al nașterii, explicabilă prin aceea că prezintă

tulburare histrionică de

personalitate

care, combinată cu un potențial intelectual slab - debilitate

mintală la

limita inferioară, toleranță scăzută la frustrare și indici de

depresie, a condus-o la comiterea faptei cu

scopul de

a-și menține, în fața familiei și a membrilor comunității din

care face parte, o imagine acceptabilă prin raportare numai la propria scară de

valori sociale și morale.

În final, prima instanță a concluzionat că fapta inculpatei de a suprima

viața noului-născut prin abandonarea acestuia în mediu toxic, pe fondul stării

psiho-fizice

produsă de împrejurări adiacente procesului

fiziologic al nașterii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

pruncucidere, prevăzută și pedepsită de art. 177 C.

pen

.

Împotriva hotărârii Tribunalului Arad a declarat apel procurorul,

solicitând desființarea acesteia și condamnarea inculpatei pentru

infracțiunea reținută în rechizitoriu, considerând

greșită schimbarea de

încadrare juridică dispusă de instanța de fond.

Prin decizia nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara,

Secția penală, apelul procurorului a fost respins.

Împotriva deciziei, procurorul a declarat prezentul recurs, prin care a

susținut că decizia penală nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel

Timișoara și sentința penală nr. 45 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Arad

sunt nelegale și netemeinice, ambele statuând o încadrare

juridică a faptei comise de către inculpată în

discordanță cu dispozițiile

normei de incriminare incidentă și cu actele

și lucrările dosarului cauzei.

Având în vedere incidența cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C.

proc

.

pen

.,

s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 45 din 1

februarie 2008 a Tribunalului Arad și a deciziei penale nr. 129/A din 8

septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara și, în urma rejudecării, condamnarea

inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de

grav, cu încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu, cu luarea în

considerare la individualizarea pedepsei a circumstanțelor favorabile

inculpatei.

Recursul procurorului este fondat.

Potrivit art. 177 C.

pen

., constituie

infracțiunea de pruncucidere, fapta constând în uciderea copilului nou-născut,

săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare

pricinuită de naștere.

Este unanim acceptat în doctrină și jurisprudență că prin „stare de

tulburare pricinuită de naștere”, în sensul art. 177 C.

pen

.,

se înțelege acea formă de disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește

prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală,

suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca

urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii.

Oricât de mare, de gravă ar fi starea de tulburare a mamei care și-a

ucis copilul, dacă această stare nu este prilejuită de naștere fapta va

constitui omor, iar nu pruncucidere.

Nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naștere, în sensul art.

177 C.

pen

., tulburările specifice nașterii, care

încetează odată cu

nașterea, și nici

manifestările emoțional-afective determinate de stările

conflictuale ori

potențial conflictuale, în care se găsește mama care

nu-și dorește copilul. Tulburările pricinuite de naștere pe care Ie-a

avut

în vedere legiuitorul, când a incriminat fapta în art. 177 C.

pen

. ca o formă a omorului ce atrage o răspundere penală

„atenuată”, sunt tulburările de natură

psiho-patologică

,

tulburările anormale, maladive,

provocate

de diverși factori nocivi (psihoza puerperală clasică, psihoza

maniaco-depresivă,

tulburările

schizofreniforme

etc.).

Modul concret de săvârșire a faptei ori

circumstanțele anterioare,

concomitente sau ulterioare nașterii (ascunderea ori negarea sarcinii

față de membrii familiei și, în general, față de persoanele apropiate,

neprezentarea la medic pentru luarea în evidență și supravegherea evoluției

sarcinii, crearea condițiilor pentru nașterea în condiții de singurătate, fără

a apela la ajutorul celorlalți membri ai familiei ori la ajutorul cadrelor medicale,

retragerea în locuri izolate pentru a naște, deplasarea în locuri izolate cu

nou-născutul, locuri care oferă condiții adecvate suprimării vieții copilului,

procurarea sau pregătirea unor obiecte necesare acțiunii etc.) sunt elemente de

fapt care pot releva intenția de omor a nou-născutului de către mamă, eventual

premeditarea, și pot infirma existența intenției spontane de omor, intenție

specifică infracțiunii de pruncucidere, deoarece aceasta se formează sub

imperiul stării de tulburare, acțiunea de ucidere executându-se simultan sau în

intervalul de timp cât persistă această stare.

Într-o decizie de îndrumare a fostului Tribunal Suprem, care își menține

actualitatea, se arată că nu orice tulburare este de natură să justifice

încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de pruncucidere, ci numai

tulburarea ivită în procesul nașterii sau consecutivă acesteia. Manifestările

emoțional-afective determinate de situații neconvenabile

mamei, cum ar fi părăsirea de către bărbatul cu

care a întreținut relații intime,

teama de părinți, concepții retrograde

privind concepția nașterii, nu pot fi luate în considerare (decizia de

îndrumare nr. 2 din 1976).

Din raportul de expertiză medico-legală

și completarea la acest raport nu

rezultă că inculpata, în momentul comiterii faptei, se afla într-o

stare de tulburare pricinuită de naștere, în

sensul art. 177 C.

pen

., adică

aceea stare

care, în accepțiunea doctrinei și jurisprudenței, reprezintă o formă de

disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și

intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea

majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiții

de excepție intervenite în procesul nașterii.

În concluziile celor două acte medico-legale, existente la dosar, se

arată că există „posibilitatea, pe

tulburarea

psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate), actul

nașterii

să fi determinat o stare de tulburare psihică (în sensul unei tulburări

pricinuite de naștere) cu îngustarea câmpului conștiinței, astfel încât

sus-numita să fi acționat cu discernământ diminuat în momentul comiterii

faptei.”

Uciderea copilului nou-născut cu discernământ diminuat nu echivalează cu

uciderea copilului nou-născut, imediat după naștere, de către mama aflată într-o

stare de tulburare pricinuită de naștere.

De altfel, în completarea raportului de expertiză

medico-legală se

menționează:

„cu ocazia internării și examinărilor medico-legale psihiatrice din perioada 2

mai 2007 - 7 mai 2007 nu s-au evidențiat semnele unei tulburări psihice

pricinuite de naștere, ci s-a evidențiat tulburarea psihică de fond (tulburare

histrionică de personalitate) și o tulburare psihică acută (stare depresivă

reactivă), cel mai probabil declanșată de contextul conflictual ulterior nașterii

(anchetă, mediatizarea cazului, reacția familială, conștientizarea faptei),

tulburare care s-a remis semnificativ pe parcursul spitalizării.”

Înalta Curte de Casație și Justiție mai reține că, la data de 23 mai

2007, inculpata - fără a avea dificultăți în rememorarea împrejurărilor

săvârșirii faptelor - a condus echipa de cercetare penală pe tot parcursul

urmat de la locul nașterii până la locul abandonării copilului

și, în prezența celor doi martori asistenți, a

menționat organelor judiciare

că a incendiat miriștea din preajmă.

De asemenea, din primul proces-verbal de cercetare la fața locului

rezultă că „potrivit constatărilor făcute de către pompieri, incendiul a avut

ca sursă probabilă de

aprindere o flacără,

produsă de un chibrit sau o brichetă, conducând la

arderea vegetației

uscate pe o parcelă de aproximativ 300 de metri pătrați, împrejurarea

determinantă a incendiului fiind acțiunea intenționată a unei persoane”,

planșele foto anexate oferind informații inclusiv despre focarul de incendiu.

Celelalte aspecte - rezultate din probele

administrate - nu relevă

existența

stării specifice prevăzută în art. 177 C.

pen

.:

- uciderea copilului nu a fost „săvârșită imediat după

naștere”, din concluziile raportului de autopsie medico-legală rezultând că

acesta (născut viabil, viu, la termen) a trăit extrauterin aproximativ 24 de

ore;

- intenția de ucidere nu a fost

spontană, ci premeditată, rezultând

din aceea că inculpata a dus copilul la o distanță

apreciabilă de casă (circa 800 metri), într-o zonă izolată; a înfășurat copilul

în obiecte de îmbrăcăminte și apoi într-o plapumă, obiecte ușor inflamabile

(combustibile); a ascuns față de soțul său și

ceilalți membri ai familiei,

existența sarcinii, știind că aceasta poate

fi rezultatul unor relații intime din afara căsătoriei;

- ulterior, inculpata a susținut că i-a spus soțului că este însărcinată

și că ar vrea să dea copilul spre adopție surorii sale care nu avea copii,

aceste susțineri fiind însă infirmate de soțul său în cursul urmăririi penale

și în cursul judecății.

Susținerea inculpatei potrivit căreia „copilul s-a

născut mort” este

infirmată

de raportul de autopsie medico-legal și buletinul anatomopatologic, iar eroarea

în care pretinde că s-ar fi aflat cu privire la această situație vine în

contradicție cu experiența anterioară, aceasta nefiind la prima naștere.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

probatoriul administrat infirmă existența stării de tulburare în sensul art.

177 C.

pen

., ceea ce justifică critica procurorului

cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpată.

Dată fiind fragilitatea copilului nou-născut și dependența lui aproape

totală de persoana care l-a născut, mijloacele de violență ce

se pot folosi împotriva lui pentru a realiza

uciderea sunt, de regulă, de

minimă intensitate.

Pe de altă parte, doctrinar și jurisprudențial, se

admite că copilul

nou-născut este, prin natura situației lui, în neputință

de a se apăra, iar

cel care-i suprimă viața profită, implicit, de această

stare.

Aceste aspecte juridice, coroborate cu fapta și împrejurările

săvârșirii acesteia de către inculpată, astfel cum

rezultă din probatoriul

administrat, relevă elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, în modalitatea normativă

menționată în rechizitoriu (art. 174 raportat la art. 175 alin. 1 lit. a, c și

d combinat cu art. 176 alin. 1 lit. a C.

pen

.),

elementul subiectiv fiind intenția directă în accepțiunea art. 19 alin. (1)

pct. 1 lit. a) C.

pen

.

Astfel, fapta inculpatei T.T., constând în aceea

că la data

de 23 aprilie 2007, după ce a născut la termen un copil viu și viabil,

de sex

feminin, l-a

înfășurat în obiecte de îmbrăcăminte și cu o plapumă și, deplasându-se într-un

loc izolat aparținând unei ferme viticole, l-a

abandonat într-o zonă cu vegetație uscată și apoi a incendiat vegetația

respectivă,

moartea copilului nou-născut fiind violentă și datorându-se intoxicației acute

cu monoxid de carbon, asociată cu leziuni de arsură de gradul II/

III

și

III

/IV, localizate pe cap, față, membre

superioare și inferioare, pe aproximativ 30-35% din suprafața corporală,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și

deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a),

c) și d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen

.

Având în vedere cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C.

proc

.

pen

., Înalta Curte de

Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror

împotriva deciziei nr. 129/A din 8 septembrie

2008 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, a casat decizia penală

recurată

și sentința nr. 45 din 1 februarie 2008 a

Tribunalului Arad, Secția penală și, rejudecând, a condamnat pe inculpata T.T.

la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav,

prevăzută în

art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) combinat cu art. 176

alin. (1) lit. a) C.

pen

., cu reținerea circumstanței

atenuante prevăzute în art. 74 alin. (2) C.

pen

., iar

în baza art. 71 C.

pen

. a interzis inculpatei

drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.