ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2592/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2592/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 1098 din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Argeș, s-a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei.

A fost

condamnată inculpata P.G.I. la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a), c), art. 76 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., cu executare în

condițiile art. 57, art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a,

lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani.

A fost

obligată inculpata la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care 50 RON (25%) onorariu avocat oficiu B.A. conform împuternicirii

avocațiale din 17 septembrie 2012.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 101/P/2012 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Argeș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei P.G.I. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.

În actul de sesizare

al instanței s-a reținut în fapt în ziua de 13 februarie 2012, inculpata a născut

la domiciliul său un făt de sex feminin pe care l-a abandonat într-o cameră neîncălzită

în condiții de temperaturi scăzute, fapt ce a condus la decesul acestuia.

Din actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că la data de 15 februarie 2012,

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, s-a înregistrat sesizarea din data

de 13 februarie 2012 din partea cadrelor medicale din cadrul Spitalului Județean

Argeș cu privire la faptul că în Secția Ginecologie din cadrul acestei unități,

s-a prezentat numita P.G.I. care prezenta urmele unui avort recent fără a prezenta

produsul de concepție, la domiciliul acesteia fiind identificat ulterior, într-o

pungă din plastic cadavrul unui făt de sex feminin, din constatările preliminarii

efectuate de SML Argeș rezultând că: „moartea nou născutului a fost violentă. Ea

s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii, consecința expunerii la temperaturi

scăzute, prin neacordarea îngrijirilor necesare nou născutului imediat după naștere.

La necropsie nu s-au constatat leziuni de violență, fătul s-a născut la termen și

era viabil".

Prin ordonanța

din 20 februarie 2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul

Argeș constatându-se existența indiciilor privind săvârșirea infracțiunii de pruncucidere

prevăzută de art. 177 C. pen.

În legătură cu

împrejurările în care s-a comis fapta, s-a constatat că inculpata, căsătorită, având

în creștere o altă fetiță de circa 3 ani, soțul său fiind plecat la muncă în afara

țării, a întreținut o scurtă relație extraconjugală la locul de muncă, în urma căreia

a rămas gravidă, aceasta relatând că nu a spus nimănui de existența sarcinii, intenționând

ca în final să dea copilul în grija unei instituții de caritate.

A susținut inculpata

că la data de 13 februarie 2012, aflându-se singură la domiciliu, a avortat spontan,

că și-a pierdut cunoștința și revenindu-și, bănuind că nou născutul este mort, l-a

transportat într-o cameră neîncălzită dintr-un alt imobil deși temperaturile din

acea perioadă erau foarte scăzute.

Martorii P.F.

- cumnata inculpatei și P.I. - soacra inculpatei, au relatat că nu au știut de starea

de gravidie a acesteia, iar la momentul când aceasta a comis fapta nu se aflau în

domiciliu, însă la revenirea în locuință au găsit-o pe inculpată plină de sânge,

fapt ce Ie-a determinat să cheme ambulanța, aceasta fiind transportată la Spitalul

Județean Argeș.

Susținerea inculpatei

a fost parțial nesinceră, întrucât în declarația dată la urmărirea penală aceasta

recunoaște că imediat după naștere a auzit copilul țipând, a leșinat, iar când s-a

trezit apreciind că fătul era fără viață, l-a luat și l-a pus într-o pungă de plastic

și l-a dus într-un imobil din curte, de teamă să nu fie văzut de familia soțului

ei.

Din raportul medico-legal

de autopsie, a rezultat că „moartea nou născutului de sex feminin a fost violentă.

Ea s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii, consecința expunerii la

temperaturi scăzute, prin neacordarea îngrijirilor care se impun imediat după naștere

(ligaturarea cordonului ombilical, înfășarea). La necropsie nu s-au constatat leziuni

de violență. Ținând cont de parametrii biologici apreciem că nou născutul s-a născut

la termen, era viu și viabil. Durata de supraviețuire a acestuia a fost scurtă (câteva

ore) având în vedere împrejurările în care a fost găsit (imobil în construcție,

iarna cu temperaturi scăzute)".

Din raportul de

expertiză medico-legală - examen ADN a rezultat că inculpata este mama biologică

a produsului de concepție de sex feminin găsit în locuința acesteia, probabilitatea

de maternitate fiind de 99,9943%.

Din actele medico-legaie

menționate a rezultat că, cadavrul nou născutului avea lungirea de 47 cm, o greutate

de 2.900 grame, durata de sarcină fiind de VI/VII luni.

Prin ordonanța

din 06 iulie 2012 organul de urmărire penală a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptei comisă de inculpată din infracțiunea de pruncucidere prevăzută de art.

177 C. pen. în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. c) C.

pen., faptă în raport de care s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția

din aceeași dată.

Cu ocazia dezbaterilor

pe fondul cauzei, inculpata prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice

a faptei din infracțiunea de omor calificat în cea de pruncucidere pentru argumentele

ce se regăsesc în practicaua hotărârii.

Tribunalul a reținut

că potrivit art. 177 C. pen. reprezintă infracțiunea de pruncucidere fapta constând

în uciderea copilului nou născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată

într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.

A fost unanim

acceptat de doctrină și jurisprudență că prin „stare de tulburare pricinuită de

naștere", în sensul art. 177 C. pen., se înțelege acea formă de disoluție a

funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și intensitatea ei, tulburarea

acceptabilă sau normală suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată

spontan, ca urmare a unor condiții de excepție, intervenite în procesul nașterii.

Oricât de mare,

de gravă ar fi starea de tulburare a mamei care și-a ucis copilul, dacă această

stare nu este prilejuită de naștere, fapta va constitui omor, iar nu pruncucidere.

S-a argumentat

că nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naștere, în sensul art. 177 C.

pen., tulburările specifice nașterii, care încetează odată cu nașterea și nici manifestările

emoțional-afective determinate de stările conflictuale, în care se găsește mama

care nu-și dorește copilul. Tulburările pricinuite de naștere pe care Ie-a avut

în vedere legiuitorul, care a încriminat fapta în art. 177 C. pen., ca o formă a

omorului ce atrage o răspundere penală „atenuată", sunt tulburări de natură

psiho-patologică, tulburările anormale, maladive, provocate de diverși factori nocivi

(psihoză puerperală clasică, psihoză maniaco-depresivă, tulburările schizo-freniforme,

etc).

Modul concret

de săvârșire a faptei ori circumstanțele anterioare, concomitente sau ulterioare

nașterii (ascunderea ori negarea sarcinii față de membrii familiei și în general,

față de persoanele apropiate, neprezentarea la medic pentru luarea în evidență și

supravegherea evoluției sarcinii, crearea condițiilor pentru nașterea în condiții

de singurătate, deplasarea în loturi izolate a nou născutului, locuri care oferă

condiții adecvate suprimării vieții copilului, procurarea sau pregătirea unor obiecte

necesare acțiunii, etc), au fost elemente de fapt care au putut releva intenția

de omor a nou născutului de către mamă, eventual premeditarea și au putut infirma

existența intenției spontane de omor, intenție specifică infracțiunii de pruncucidere,

deoarece aceasta s-a format sub imperiul stării de tulburare, acțiunea de ucidere

executându-se simultan sau în intervalul de timp cât persistă această stare.

Orice alte stări

conflictuale, chiar grave, manifestări emoțional afective determinate de situații

neconvenabile mamei, cum ar fi teama de părinți, soț, concepții retrograde privind

concepția nașterii, educația, ușurința iresponsabilității ori imaturitatea sau teama

de oprobriul public, deși sunt împrejurări care fără îndoială sunt de natură să

influențeze psihicul mamei, nu au putut fi luate în considerare în contextul elementelor

constitutive ale infracțiunii de pruncucidere și nu au putut conduce la admiterea

cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei.

În plus, din raportul

de expertiză medico-legale nr.

44/A1 din 22 februarie 2012, al SML Argeș,

a rezultat că imediat după naștere, în timpul internării la ginecologie, inculpata

a fost examinată psihic, constatându-se „pacientă cooperantă, orientată auto și

allo-psihic, acuză irascibilitate, insomnie, depresie de intensitate psihotică Dg.-Ep.acut

psihotic. Tulburare afectivă recurentă", iar din foaia de observație emisă

după internarea la Secția de Psihiatrie a Spitalului Județean Argeș, în perioada

23 februarie

- 28

februarie 2012, diagnosticul a fost de „tulburări de conduită prin carențe afective

și socio - educaționale".

S-a concluzionat

în consecință, că la data examinării, inculpata nu prezenta tulburări psiho-patologice,

iar discernământul a fost păstrat atât în momentul comiterii faptei, cât și în momentul

actual.

Celelalte aspecte

- rezultate din probatoriul administrat - nu au relevat existența stării specifice

prevăzută în art. 177 C. pen.:

- uciderea copilului

nu a fost săvârșită imediat după naștere, din concluziile raportului de autopsie

medico-legală rezultând că acesta a trăit extrauterin câteva ore (plămân respirat);

- intenția de

a ucide nu a fost spontană, ci premeditată, rezultând din aceea că inculpata a pus

copilul într-o pungă din plastic și l-a ascuns într-o locuință aflată în aceeași

curte, după covoare, de teamă să nu fie văzut de familia soțului, a ascuns sarcina

fată de soțul său și de ceilalți membrii ai familiei, știind că aceasta este rezultatul

unor relații intime din afara căsătoriei.

Susținerea inculpatei

potrivit căreia „copilul s-a născut mort" a fost infirmată atât de recunoașterea

sa în timpul urmăririi penale, cât și de constatările raportului de autopsie, iar

eroarea în care pretinde că s-ar fi aflat cu privire la această situație, a venit

în contradicție și cu experiența anterioară, aceasta nefiind la prima naștere.

În consecință,

instanța de fond a constatat că probatoriul administrat infirmă existenta stării

de tulburare în sensul art. 177 C. pen., ceea ce nu justifică critica apărătorului

inculpatei cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpată.

La individualizarea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere fapta comisă, împrejurările în care

aceasta s-a săvârșit, persoana inculpatei, lipsa antecedentelor penale, vârsta acesteia

22 ani, precum și poziția procesuală adoptată pe parcursul derulării procesului

penal, concluziile raportului de expertiză psihiatrică care relevă personalitatea

acesteia, dar și faptul că are în întreținere un copil în vârstă de 4 ani ce are

nevoie de sprijinul său.

Elementele menționate

anterior au constituit circumstanțe atenuante ce s-au putut reține în favoarea inculpatei,

respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., ce a determinat reducerea

pedepsei sub minimul special prevăzut de legiuitor, până la limita maximă prevăzută

de art. 76 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., respectiv 10 ani închisoare,

a cărei executare a fost dispusă în condiții privative de libertate.

Împotriva sentinței

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpata P.G.I., care

au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

criticilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș susține că în mod greșit s-au

reținut circumstanțele atenuante în favoarea inculpatei, respectiv cele prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Apreciază că,

în raport de modalitatea concretă în care fapta a fost săvârșită și de pericolul

social al infracțiunii, nu se puteau reține circumstanțele atenuante în favoarea

inculpatei.

În ședință publică,

la data de 14 martie 2013, parchetul a arătat că fapta inculpatei se încadrează

în dispozițiile art. 175 lit. c) și d) C. pen., motiv pentru care se impune schimbarea

încadrării juridice. Totodată, susține că trebuia avută în vedere ca pedeapsă complementară

și interzicerea drepturilor părintești pe o perioadă cuprinsă între 1 an și 10 ani.

La rândul ei,

inculpata a criticat sentința pronunțată de instanța de fond atât sub aspectul greșitei

încadrări juridice, considerând că fapta săvârșită la data de 13 februarie 2012

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere, cât și în ceea

ce privește individualizarea pedepsei.

Consideră că din

probatoriul administrat nu rezultă că inculpata a avut intenția directă a omorî

copilul.

Prin decizia penală

nr. 31/A din 21 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile formulate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Argeș și de inculpata P.G.I.

S-a desființat

în parte sentința și, rejudecând: în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea

juridică din infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea

art. 175 lit. c) și d) C. pen.

În baza art. 175

lit. c) și d) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. a)

C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata P.G.I. la 6 ani

închisoare.

Examinând actele

și lucrările dosarului, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate

aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371 și următoarele C.

proc. pen., curtea a constatat că judicios instanța de fond a reținut situația de

fapt în urma analizării materialului probatoriu administrat în cauză. Astfel, la

data de 13 februarie 2012 inculpata P.G.I. a născut la domiciliul său un copil viu

și viabil, de sex feminin, pe care l-a pus într-o pungă de plastic și l-a transportat

într-o cameră neîncălzită a unui imobil aflat în construcție. Moartea nou-născutului

s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii prin expunerea la temperaturi

scăzute și neacordarea îngrijirilor imediat după naștere, elementul subiectiv fiind

intenția directă în accepțiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

În mod corect,

instanța de fond a analizat distincția dintre infracțiunea de pruncucidere și infracțiunea

de omor calificat.

Pentru ca suprimarea

vieții copilului de către mamă să poată fi considerată infracțiune de pruncucidere

în sensul art. 177 C. pen., trebuie să rezulte că uciderea pruncului imediat după

naștere a fost săvârșită de inculpată aflată într-o stare de tulburare pricinuită

de naștere.

În dovedirea împrejurării

că suprimarea vieții copilului a avut loc „imediat după naștere", precum și

a faptului că mama și-a ucis copilul în timp ce se afla într-o stare de tulburare

pricinuită de naștere este absolut necesară efectuarea unei expertize medico-legale,

care să ateste că, în împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, inculpata

a acționat în condițiile menționate.

În cauză, în faza

urmăririi penale, la data de 15 februarie 2012 s-a autopsiat cadavrul nou-născutului,

găsit decedat într-o cameră dintr-un imobil aflat în faza de construcție. Din concluziile

raportului de constatare medico-legală a rezultat că moartea nou-născutului de sex

feminin a fost violentă și s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii,

consecință a expunerii la temperaturi scăzute, prin neacordarea îngrijirilor care

se impun imediat după naștere (ligaturarea cordonului ombilical, înfășarea).

S-a apreciat că,

în raport de parametrii biologici, copilul s-a născut viu și viabil, la termen,

iar durata de supraviețuire a acestuia a fost scurtă (câteva ore, având în vedere

împrejurările în care a fost găsit, într-un imobil în construcție, iarna cu temperaturi

scăzute).

Printr-un alt

raport de constatare medico-legală s-a stabilit diagnosticul inculpatei după efectuarea

investigațiilor de specialitate, din care a rezultat că aceasta prezenta semne specifice

stării de graviditate și ale unei nașteri recente.

La data de 22

februarie 2012 inculpata a fost examinată într-o comisie formată din medici psihiatrii

și legiști.

Această comisie

a înaintat ulterior raportul de expertiză medico-legală, la care s-a adăugat suplimentul,

din care a rezultat că, la data examinării, inculpata P.G.I. nu prezenta tulburări

psiho-patologice, având discernământ atât în momentul comiterii faptei, cât și la

momentul expertizării.

De asemenea, s-a

arătat că la data de 13 februarie 2012, când a născut neasistată la domiciliu, inculpata

nu s-a aflat într-o stare psihică pricinuită de naștere.

În cauză s-a efectuat

și un raport de expertiză medico-legală - examen ADN, din care a rezultat că inculpata

este mama biologică a nou-născutului de sex feminin găsit în locuința acesteia.

Apărarea inculpatei

bazată pe biletul de trimitere întocmit la data de 23 februarie 2012 (după data

examinării acesteia în comisia de medici psihiatrii și legiști) va fi respinsă ca

neîntemeiată de curte.

Din acest bilet

de trimitere pentru servicii medicale clinice nu rezultă un diagnostic precis pus

inculpatei. Dimpotrivă, medicul specialist a avut în vedere un diagnostic prezumtiv,

punând semne de întrebare în dreptul mențiunilor pe care le-a făcut. De altfel,

cu o zi înainte inculpata fusese examinată, așa cum am arătat, de o comisie medicală.

Având în vedere

că inculpata a fost diagnosticată în fața comisiei de medici la un interval de 9

zile de la naștere, experții medico-legali au ținut seama și de toate datele ce

rezultau din documentele medicale întocmite anterior, respectiv foaia de observație

și examenul psihic din 17 februarie 2012.

Or, din toate

probele medico-legale rezultă că lipsesc elementele circumstanțiale care să justifice

încadrarea faptei ca infracțiune de pruncucidere.

Critica formulată

de inculpată privind greșita încadrare juridică a faptei va fi respinsă ca neîntemeiată

de curte. Astfel, activitatea inculpatei de a fi suprimat viața nou-născutului de

sex feminin, profitând de starea de neputință a acestuia, la data de 13

februarie 2012 se încadrează în dispozițiile art. 175 lit. c) și d) C. pen., elementul

subiectiv fiind intenția directă în accepțiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit.

a) C. pen.

Față de aceste

argumente, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea art. 175

lit. c) și d) C. pen.

În ce privește

individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere că, pe de o parte parchetul a criticat

greșita reținere a circumstanțelor atenuante, iar pe de altă parte, inculpata a

criticat sentința prin prisma cuantumului prea mare al pedepsei aplicate.

În mod corect

instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor legale ce reglementează circumstanțele

atenuante, ce pot fi reținute în favoarea inculpatei.

În ceea ce privește

aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., curtea retine că acordarea de circumstanțe

atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată, putând fi aplicate

în mod facultativ, în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor

aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare

prevăzute de art. 52 și respectiv 72 C. pen.

Spre deosebire

de stările, situațiile și împrejurările arătate de art. 73 C. pen. care, odată reținute,

se impun judecătorului ca circumstanțe atenuante legale, celelalte situații și împrejurări

enumerate exemplificativ de art. 74 C. pen., pot constitui circumstanțe atenuante

judiciare numai atunci când judecătorul constată că atitudinea infractorului reflectă

efectiv un grad de periculozitate scăzută a acestuia.

Potrivit art.

74 C. pen., acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru

instanțele de judecată, decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare

a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare

prevăzute de art. 52 și respectiv art. 72 C. pen.

În mod corect

s-au avut în vedere, în principal, împrejurările anterioare, concomitente și ulterioare

în care s-a săvârșit fapta, inculpata fără antecedente penale, în vârstă de 22 ani,

rămânând însărcinată în urma unei relații extraconjugale, în timp ce soțul său muncea

în străinătate.

În ceea ce privește

poziția procesuală a inculpatei, curtea reține că atitudinea sa după săvârșirea

infracțiunii, modalitatea în care aceasta a înțeles să dea declarații atât în faza

de urmărire penală, cât și în faza de judecată, au reprezentat tot atâtea împrejurări

care au determinat instanța de fond să recunoască în favoarea sa circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

Astfel, împrejurările

enumerate în art. 74 C. pen., printre care și cele de la lit. c), au doar o aptitudine

potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele pot fi recunoscute ca atare

numai dacă alte date, stări, situații nu le anulează valoarea atenuantă, numai dacă

raportate la fapta săvârșită, în contextul conținutului ei concret și a circumstanțelor

care o conturează, precum și la persoana inculpatului, se învederează suficient

de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.

Or, așa cum am

arătat, în raport de toate coordonatele personale și reale, astfel cum au fost argumentate

atât de tribunal cât și de curte, în mod corect în favoarea inculpatei au fost reținute

dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., iar ca efect al aplicării acestora s-au

avut în vedere atât prevederile art. 76 lit. a) C. pen. (care indică limita maximă

a pedepsei după reducerea sub minimul special) cât și prevederile art. 76 alin.

(2) C. pen. (care reglementează limita minimă a pedepsei după reducere - o treime

din minimul special).

Astfel, critica

parchetului privind greșita reținere a circumstanțelor atenuante a fost respinsă

de curte.

În schimb, critica

inculpatei privind greșita individualizare a pedepsei a fost găsită întemeiată.

Pe de o parte,

potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social ai faptei săvârșite, de persoana inculpatei

și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea inculpatei de a comite alte

încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari

ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât

scopul imediat, cât și scopul mediat al pedepsei.

Reeducarea sau

îndreptarea inculpatei constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri

și deprinderi ale acesteia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță

cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Or, în raport

de fapta săvârșită, în contextul conținutului ei concret și al circumstanțelor care

o conturează, precum și cu privire în special la persoana inculpatei P.G.I., pentru

a se da eficiență circumstanțelor atenuante, curtea a condamnat-o în baza art. 175

lit. c) și d) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. a)

C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., la 6 ani închisoare.

De asemenea, critica

parchetului privind necesitatea aplicării pedepsei complementare prevăzută de

art. 64 lit. d) C. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată de curte.

Ținând cont de

natura faptei săvârșite, de persoana inculpatei și de necesitatea ca aceasta să

nu se afle într-o situație discriminatorie precum și ținând cont de principiile

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța

de control nu înțelege să limiteze exercitarea drepturilor părintești de către inculpată.

Din adresa din 19 noiembrie 2012 emisă de Primăria C. rezultă că inculpata are un

comportament bun în familie și societate, fiind o persoană liniștită și pașnică.

Curtea nu va aplica

o astfel de pedeapsă complementară alături de pedeapsa principală, având în vedere

că interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) C. pen., se dispune, ținând

seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de

persoana inculpatei și în special de interesele majore ale copilului aflat în îngrijirea

mamei.

Fapta săvârșită

de inculpată în contextul socio-economic arătat nu poate duce la concluzia, că P.G.I.

nu poate fi un bun părinte pentru fiica sa în vârstă de 4 ani.

Interdicția totală

și absolută impusă inculpatei de a-și exercita drepturile părintești ar constitui

o ingerință gravă în dreptul său la respectarea vieții familiale având în vedere

că împrejurările de fapt în care a fost săvârșită infracțiunea care a determinat

condamnarea ei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpata P.G.I.

În motivarea scrisă

a recursului, depusă în termenul prev. de art. 385

10

alin. (2) C.

proc. pen., s-a criticat încadrarea juridică date faptei comise de inculpată, solicitându-se

schimbarea acesteia din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de pruncucidere

și reindividualizarea pedepsei, cu reținerea de circumstanțe atenuante judiciare

și stabilirea unei forme neprivative de libertate de executarea pedepsei.

S-a susținut astfel

că decesul victimei s-a produs prin expunerea la frig, fără a exista vreo manoperă

din partea inculpatei care să fi dus la un asemenea deznodământ.

Deși cazul de

casare prin prisma căruia o asemenea critică ar putea fi analizată (art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.) a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, hotărârea atacată fiind

pronunțată ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, Curtea apreciază

că problema încadrării în drept a unei situații de fapt necontestate este o chestiune

de legalitate, care poate fi și în prezent cenzurată prin prisma cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17/2 C. proc. pen., dacă acesta a fost invocat

în termenul prevăzut de lege.

Examinând în aceste

condiții critica formulată de către inculpată, Curtea constată că recursul este

nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că la data de 13 februarie 2012 inculpata a născut la

domiciliu un copil viu și viabil, de sex feminin, pe care l-a pus într-o pungă din

plastic și l-a transportat într-o cameră neîncălzită dintr-un imobil aflat în construcție,

copilul decedând din cauza expunerii prelungite la temperature scăzute și a neacodării

unor îngrijiri medicale imediat după naștere.

Actele medico-legale

aflate la dosar confirmă împrejurările în care copilul a decedat, dar și faptul

că acesta s-a născut viu, la termen și era viabil (47 cm. și 2900 gr.)

Pe de altă parte,

expertiza medico-legală psihiatrică a concluzionat că inculpata a avut discernământul

păstrat la momentul comiterii faptei și că nu a existat o tulburare pricinuită de

naștere la data de 13 februarie 2012 când aceasta a născut la domiciliu.

În declarațiile

date în cauză, inculpata a susținut o altă situație de fapt, respectiv că decesul

copilului a avut loc în alte împrejurări, în sensul că după ce a născut spontan,

inculpata a leșinat, iar când s-a trezit, copilul era deja fără viață. În aceste

condiții, inculpata l-a pus într-o pungă și l-a dus într-un alt imobil din curte,

aflat în construcție, ascunzând punga după niște covoare, de teamă să nu fie văzut

de familia soțului împreună cu care locuia (soțul fiind plecat la muncă în străinătate).

Curtea reține

că, în realitate, prin declarațiile făcute și prin calea de atac declarată, inculpata

contestă aspecte esențiale ale situației de fapt, cum ar fi circumstanțele în care

copilul a decedat, ce nu mai pot face obiectul cenzurii instanței de recurs prin

prisma vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de legea în vigoare.

Dincolo de contextul

în care fapta a fost comisă inculpata a ascuns sarcina, în condițiile în care aceasta

era rodul unei relații extraconjugale, nu s-a prezentat la medic pentru luarea în

evidență și supravegherea sarcinii), actele medico-legale întocmite în cauză demonstrează

pe de o parte, contrar susținerilor inculpatei, copilul s-a născut la termen, viu

și viabil, decesul survenind ulterior datorită expunerii la frig și a neacordării

îngrijirilor medicale, iar pe de altă parte că, luând hotărârea de a suprima viața

propriului său copil, inculpata nu acționat sub imperiul vreunei tulburări pricinuite

de naștere vizate de art. 177 C. pen.

Așa fiind, Curtea

constată că fapta inculpatei a fost corect încadrată juridic în infracțiunea de

omor calificat, iar nu în aceea de pruncucidere, astfel încât critica formulată

ca și motiv de recurs este neîntemeiată.

În ce privește

individualizarea pedepsei, de lege lata aceasta nu mai poate fi cenzurată de către

instanța de recurs decât din perspectiva legalității, ceea ce nu este cazul în speță.

De altfel, așa

cum a rezultat din motivarea scrisă a căii de atac, solicitarea de reindividuaiizare

a pedepsei a avut un caracter subsidiar, ca o consecință a schimbării de încadrare

juridică. în aceste condiții, este evident că, nefiind primită critica principală,

Curtea nu va mai analiza chestiunea individualizării pedepsei.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge ca nefondat recursul inculpatei, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata P.G.I. împotriva deciziei penale nr. 31/A din 21

martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 5 septembrie 2013.