ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3353/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 105/2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2009/85/2012, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 65, art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit a, alin. (2) C. pen. A fost condamnată inculpata V.A.G., cetățenie română, studii 13 clase, necăsătorită, 4 copii minori, recepționeră la Pensiunea "E." Sibiu, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., după eliberarea din penitenciar. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1900 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu la data de 7 martie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei V.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., reținându-se în fapt că în data de 26 decembrie 2012, după ce la domiciliul său a născut, neasistată, un copil de sex bărbătesc, viu și viabil, fără ca să prezinte tulburările pricinuite de naștere, inculpata V.A.G. i-a obstrucționat nou-născutului căile respiratorii cu un prosop, acțiune în urma căreia copilul a decedat și a fost ascuns apoi printre hainele existente în dulapul din camera în care s-a produs nașterea, după care inculpata s-a prezentat la serviciu ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, Tribunalul Sibiu a reținut următoarea stare de fapt: În anul 2001, căsătoria dintre inculpata V.A.G. și soțul acesteia a fost desfăcută prin hotărâre judecătorească, eveniment în urma căruia fiul cel mare, acum în vârstă de 22 ani, a fost încredințat spre creștere și educare inculpatei iar ceilalți doi minori rezultați din căsătorie, au rămas în grija fostului soț. După desfacerea căsătoriei, inculpata a dat naștere la încă doi copii, în prezent în vârstă de 4 ani și 5 luni, respectiv 3 ani și 6 luni, pe care îi are în îngrijire și creștere. Pe parcursul anului 2011, după ce a constatat că a rămas însărcinată, inculpata nu s-a prezentat la medicul de familie sau alt cabinet medical pentru înregistrarea sarcinii și nici nu a solicitat efectuarea vreunui consult ori tratament de specialitate.

În dimineața zilei de 26 decembrie 2011, inculpata a născut, neasistată, la domiciliul său, la termen, un băiat viu și viabil, căruia, imediat după naștere, i-a obstrucționat căile respiratorii prin înfășurarea feței cu un prosop și pe care mai apoi l-a ascuns printre hainele din dulapul din camera acesteia. În aceeași zi, în jurul orei 11,00, fiind de serviciu, inculpata a fost dusă de tatăl său, martorul V.G. cu care locuia la aceeași adresă, cu autoturismul, la întreprinderea Individuală "C.O." din mun. Sibiu, unde V.A.G. lucrează în calitate de recepționeră. Complicațiile survenite după naștere i-au alterat însă grav starea de sănătate, motiv pentru care, după circa o oră de la sosirea ei la serviciu, inculpata a fost internată în Clinica de Obstetrică Ginecologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, cu diagnosticul "Lăuzie imediat după naștere.

Șoc hemoragie". Explicațiile contradictorii date de inculpată asupra circumstanțelor în care s-a produs nașterea au fost primite cu serioase rezerve și au indus suspiciunea uciderii nou-născutului, situație în care au fost sesizate organele de urmărire penală, iar la cercetarea locuinței inculpatei au fost găsite urme biologice specifice nașterii recente precum și cadavrul copilului nou-născut, cu fața înfășurată într-un prosop, descoperit printre obiectele de îmbrăcăminte din dulapul existent în cameră. Cu privire la nou-născutul găsit decedat în locuința sa, în declarațiile date inculpata a menționat faptul că este copilul pe care l-a născut în data de 26 decembrie 2011, susținând că a fost născut prematur, că era mort în momentul nașterii și că a încercat să-l resusciteze însă fără niciun rezultat.

Aceste susțineri ale inculpatei au fost însă infirmate de constatarea medico-legală efectuată copilului decedat, care a conchis că fătul a fost născut la termen, viu, viabil, eutrofic și a respirat după naștere, că durata vieții extrauterine a fost mai mică de 24 ore, că moartea nou-născutului a fost de natură violentă, produsă la data de 26 decembrie 2011, prin asfixie mecanică prin obstrucția căilor respiratorii cu un corp moale (prosop). Astfel apărarea inculpatei nu a fost susținută cu niciun mijloc de probă întrucât copiii săi prezenți în imobil nu au fost implicați, nu au asistat la naștere, iar actele medico-legale efectuate în dosar constituie mijloace de probă obiective, științifice pentru a căror înlăturare nu există motive fondate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 28/IV/a/5 din 25 ianuarie 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu, raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3572/VI/d din 20 din 7 august 2012 și avizului nr. 5866/XI/180 din 22 august 2012 întocmite de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, examinările psihiatrice efectuate inculpatei au concluzionat că nu există elemente obiective medico-legale care să permită aprecierea existenței unei tulburări psihice determinată de actul nașterii și că raportat la fapta imputată, inculpata a acționat cu discernământ. Față de toate acestea, tribunalul a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatei, ale martorilor, actele medico-legale efectuate, confirmă vinovăția inculpatei V.A.G.

la comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecata. În consecință în drept, fapta inculpatei V.A.G., care în data de 26 decembrie 2011, la domiciliul său a născut, neasistată, un copil de sex bărbătesc, viu și viabil, fără ca să prezinte tulburările pricinuite de naștere cerute de dispozițiile art. 177 C. pen., nou-născut căruia după naștere inculpata i-a obstrucționat căile respiratorii cu un prosop, acțiune în urma căreia copilul a decedat și care ulterior a fost ascuns printre hainele existente în dulapul din cameră, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei au fost avute în vedere criteriile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 72, 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, limitele de pedeapsă ale faptei, urmările grave produse; pe de altă parte, instanța a ținut cont și de elementele ce caracterizează persoana inculpatei: persoană introvertită, serioasă, care a asigurat mijloace materiale de trai familiei sale, care la momentul nașterii a suferit de anumite tulburări (chiar dacă nu de nivelul celor pretinse de prevederile art. 177 C. pen.), tulburări confirmate de martorii audiați, de însăși comportamentul acesteia de a se deplasa la locul de muncă, la scurt timp după naștere, ignorând riscul producerii unor complicații, consecințe ale unei nașteri neasistate.

De asemenea, tribunalul a dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatei, și anume împrejurarea că până la vârsta de 44 de ani inculpata nu a mai încălcat legea penală, că aceasta a manifestat o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii iar pe parcursul acestui proces s-a prezentat în mod constant în fața instanței, sens în care au fost aplicate și dispozițiile art. 74 lit. a), 76 C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., art. 357 alin. (3) C. proc.

pen., ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii comise, de valoarea socială lezată - dreptul persoanei la viață, de persoana față de care a fost comisă - propriul copil, de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie - cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă și Mazăre, Sabău și Pârcălab contra României, instanța a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., considerându-le măsuri de limitare a acestor drepturi proporționale și justificate în cauză.

În acest sens, s-a avut în vedere și practica instanței supreme (Decizia nr. 623/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), care a conchis că din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, se impune în mod rezonabil concluzia că acesta nu este nici în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Aceleași motive se vor avea în vedere și la individualizarea pedepsei complementare. Conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, după eliberarea din penitenciar.

Împotriva Sentinței penale nr. 105/2012 a Tribunalului Sibiu au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpata V.A.G. Prin apelul formulat, Parchetul a solicitat desființarea hotărârii și în rejudecare aplicarea unei pedepse judicios individualizată cu înlăturarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că deși instanța de fond a reținut că infracțiunea comisă are un grad ridicat de pericol social, au avut influență la individualizarea pedepsei elementele care caracterizează favorabil persoana inculpatei considerată a fi o persoană serioasă care a asigurat mijloacele de trai familiei sale și care la momentul nașterii a suferit anumite tulburări, chiar dacă nu la nivelul celor pretinse de prevederile art. 177 C. pen.

Cu toate acestea, așa cum rezultă din referatul de evaluare, inculpata nu a fost sinceră în declarații, fiind caracterizată ca o persoană cu capacitate scăzută de autoreflecție fiind mai mult spectator în fața problemelor și a dificultăților. Modul concret în care inculpata a conceput și săvârșit fapta nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante în condițiile în care nu-și recunoaște vinovăția în pofida evidenței acesteia și având în vedere și celelalte aspecte consemnate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu. Prin apelul formulat, inculpata V.A.G. a solicitat desființarea hotărârii atacate și în rejudecare pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special legal și suspendării executării pedepsei sub supraveghere precum și a înlăturării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că starea de fapt a fost greșit apreciată, copilul născându-se mort înainte de termen. Susține totodată inculpata că nu a ascuns sarcina și că nu a consultat un medic nici în cazul sarcinilor anterioare, unul dintre copii fiind născut la domiciliu, fără asistență medicală. Cât privește concluziile expertizei psihiatrice se susține că sunt în contradicție cu celelalte probe din dosar, martori, referat presentențial dar și cu comportamentul inculpatei imediat după naștere constând în ignorarea riscului unor complicații ca urmare a deplasării la serviciu și pierderile de memorie suferite.

Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana inculpatei se solicită a se avea în vedere că aceasta nu are antecedente penale, a avut un loc de muncă stabil din care a asigurat existența copiilor și a colaborat cu organele judiciare, nerecunoașterea acuzațiilor fiind urmarea, propriilor convingeri privind derularea evenimentelor.

Prin Decizia penală nr. 34/A din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva Sentinței penale nr. 105 din 10.09,2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală și în consecință: A fost desființată sentința penală atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și procedând la o nouă judecată în aceste limite, A fost stabilită la 8 ani închisoare pedeapsa principală și la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art, 64 lit. a), b), d), e) C. pen., ce se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii, aplicată inculpatei V.A.G. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută și ped.

de art, 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 65, art. 74 lit a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpata V.A.G. împotriva aceleiași sentințe penale. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea constată următoarele; Referitor la apelul inculpatei: Prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatei, dând faptei o legală încadrare juridică.

Din analiza coroborată a probelor administrate respectiv, procesul-verbal privind cercetarea locuinței inculpatei, întocmit în data de 26 decembrie 2011, raportul de constatare medico-legală nr. 111/254/2011 și raportul de expertiză medico-legală nr. 628/11/g/34/2011 ale Serviciului Județean de Medicină Legală Sibiu, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 28/IV/a/5/2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală Sibiu și raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, adresa din 27 februarie 2012 a Cabinetului Medical Individual de Medicină Generală, dr. R.C., precum și declarațiile martorilor V.D.A., V.D.G., C.O., M.D.I., V.G., C.C.A., F.N.F., G.B.

și declarațiile inculpatei, rezultă că, în dimineața zilei de 26 decembrie 2011, după nașterea neasistată a unui copil de sex bărbătesc, viu și viabil, inculpata i-a obstrucționat căile respiratorii cu un prosop, determinând decesul acestuia. Ulterior, inculpata a ascuns corpul copilului nou-născut într-o plasă cu fața înfășurată într-un prosop, cadavrul fiind descoperit de organele de poliție printre obiectele de îmbrăcăminte existente într-un dulap din cameră. Ipoteza avansată de inculpată conform căreia ar fi avut loc un avort spontan, copilul fiind născut mort, a fost contrazisă de raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză din care rezultă că fătul a fost născut la termen, viabil, eutrofic și a respirat după naștere.

Potrivit aceluiași raport, viața extrauterină a fost mai mică de 24 de ore iar moartea produsă la 26 decembrie 2011 a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin obstructurarea căilor respiratorii cu un corp moale (prosop). Inculpata nu a fost pe de altă parte în măsură să explice modul în care cadavrul a ajuns în dulap, înfășurat cu un prosop, de ce acesta era ascuns și nici de ce nu a solicitat asistență medicală de urgență. Calificarea juridică dată faptei este corectă odată ce nu s-a demonstrat că uciderea copilului a fost determinată de unele stări psihopatologice, care apar în perioada imediat următoare nașterii, așa -numitele psihoze post partum, tulburări care să influențeze asupra responsabilității inculpatei în momentul săvârșirii faptei și să fi justificat încadrarea faptei în dispozițiile art. 177 C. pen.

Dimpotrivă, din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu și a raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, rezultă că nu au fost determinate elemente obiective de ordin medico-legal care să susțină concluzia că inculpata s-ar fi aflat într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, în înțelesul art. .177 C. pen., fapta imputată fiind comisă cu discernământul păstrat. Ca atare, fapta inculpatei constituie infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) și d C. pen., pentru care prima instanță în mod legal și temeinic a pronunțat, soluția de condamnare.

În examinarea criticilor privind greșita individualizare a pedepsei, făcute de Parchet și inculpată, instanța de apel a constatat că într-adevăr instanța de fond nu a dat semnificația reală unora dintre criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., nefiind realizată o justă proporționalizare a pedepsie. Astfel, deși în raport de întreaga conduită anterioară a inculpatei, relevată și de referatul de evaluare întocmit în cauză, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. este justificată în considerare lipsei antecedentelor penale și a unei conduite prosociale manifestată prin existența unui loc de muncă și creșterea celor 3 copii dintre care doi minori, coborârea pedepsei sub minimul special legal de 15 ani închisoare, până la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de către Tribunalul Sibiu nu este în măsură să realizeze dublul scop al sancțiunii penale prev. de art. 52 C. pen.

Gradul ridicat de pericol social concret al faptei inculpatei este evident și nu poate fi ignorat la individualizarea judiciară a pedepsei, după cum, în abstract nu a fost ignorat nici de legiuitor la individualizarea legală a răspunderii penale. Raportat la toate datele cauzei și mai ales la conduita nesinceră relevată atât de examenele psihice efectuate cât și de concluziile referatului de evaluare ce indică o neasumare a responsabilității pentru propriile fapte, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei de prevenire generală și specială a săvârșirii de noi infracțiuni nu poate fi realizat decât prin majorarea pedepsei principale aplicate inculpatei, așa cum în mod corect a cerut Parchetul, pedeapsă ce urmează a fi stabilită la 8 ani închisoare.

Schimbarea modalității de executare așa cum apelanta o solicită nu poate fi realizată nefiind întrunite cerințele art. 86 1 alin. (1) lit. a) C. pen. Totodată, în considerarea disp. art. 65 C. pen., instanța de apel a majorat la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., ce se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii, aplicată inculpatei V.A.G. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 65, art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. Împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în termen legal, inculpata V.A.G.

a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar și susținerilor apărătorului său ales, cu ocazia dezbaterilor, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei aplicate sub limita specială, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., precum și înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpata V.A.G. este întemeiat, numai sub aspectul înlăturării dispozițiilor art. 64 lit. d) și e) C. pen. aplicate, ca pedeapsă complementară și accesorie, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 72 C. pen.

la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt. atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice-impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei în speță de față, Înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire ale acesteia.

Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanța de apel a aplicat o pedeapsă just și corect individualizată, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârșită de inculpat, față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracțiuni și anume viața persoanei, atribute esențiale ale ființei umane. Înalta Curte apreciază că inculpata a manifestat o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viață al persoanei, motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.

La individualizarea pedepsei s-a ținut cont de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, limitele de pedeapsă ale faptei, urmările grave produse, modul în care s-a comis infracțiunea, respectiv asupra copilului său nou-născut, căruia i-a obstrucționat căile respiratorii cu un prosop, acțiune în urma căreia acesta a decedat, de concluziile raportului de expertiză psihiatrică (ce au concluzionat că nu există elemente obiective medico-legale care să permită aprecierea existenței unei tulburări psihice determinată de actul nașterii și că raportat la fapta imputată, inculpata, a acționat cu discernământ), de lipsa de antecedentelor penale, de faptul că aceasta a manifestat o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii iar pe parcursul acestui proces s-a prezentat în mod constant în fața instanței, de elementele ce caracterizează persoana inculpatei: persoană introvertită, serioasă, care a asigurat mijloace materiale de trai familiei sale, care la momentul nașterii a suferit de anumite tulburări (chiar dacă nu de nivelul celor pretinse de prevederile art. 177 C. pen.), tulburări confirmate de martorii audiați, de însăși comportamentul acesteia de a se deplasa la locul de muncă, la scurt timp după naștere, ignorând riscul producerii unor complicații, consecințe ale unei nașteri neasistate.

Aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 8 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de instanța de fond, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului. Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora. În cauză, pedeapsa a fost just individualizată și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Referitor la solicitarea inculpatei, din punct de vedere al modalității de executare a pedepsei, de a i se aplica disp.

art. 86 1 C. pen., Înalta Curte nu o va mai analiza având în vedere cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată de inculpată, cuantum apreciat ca fiind corect și just individualizat.

În ceea ce privește solicitarea inculpatei, de înlăturare a dispozițiilor art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., aplicate ca pedeapsă accesorie și complementară, Înalta Curte apreciază că, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii comise, de valoarea socială lezată - dreptul persoanei la viață,de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), în mod corect, instanța a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., din moment ce inculpata nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, atunci aceasta nu este nici în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.

Înalta Curte apreciază, însă, că, în mod greșit, atât instanța de fond, cât și cea de apel au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie și ca pedeapsă complementară, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părintești și dreptul de a fi curator sau tutore, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, aceasta constituie "o ingerință în exercitarea drepturilor la respectarea vieții private și de familie, aceasta aplicându-se, dacă se constată de către instanță că, în raport cu tipul de infracțiune săvârșită de inculpat, conduita acestuia și de interesul minorului, limitarea exercitării acestor drepturi ale inculpatului pe durata executării pedepsei privative de libertate și în continuare pe o durată stabilită, este o măsură necesară pentru protejarea minorului și, ca atare urmărește un scop legitim". În cauză, raportat la natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, aplicarea și a pedepsei complementare și pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. e) și d) C. pen., inculpatei V.A.G., reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea vieții private și de familie al inculpatei, care nu respectă principiul proporționalității,

nu este adecvată în cauză și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a inculpatei. Aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca pedepse accesorii și complementare, de către ambele instanțe, constituie, în opinia Înaltei Curți, mai mult un blam moral, care are ca finalitate pedepsirea condamnatului și nu ca o măsură de protecție a copilului, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie (cauza Sabău și Pîrcălab contra României). Ca atare, criticile formulate de inculpată, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., sunt, în parte, întemeiate. Față de considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., urmează a admite recursul inculpatei, a casa, în parte, decizia atacată și sentința primei instanțe și rejudecând, va înlătura interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară și accesorie și va menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata V.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 105 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, și rejudecând: Înlătură interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară și accesorie. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțata, în ședință publică, azi 31 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV