ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3353/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3353/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 105/2012, pronunțată

de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2009/85/2012, în baza art. 174 alin. (1) C.

pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 65,

art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit a, alin. (2) C. pen.

A fost condamnată

inculpata V.A.G., cetățenie română, studii 13 clase, necăsătorită, 4 copii

minori, recepționeră la Pensiunea "E." Sibiu, fără antecedente

penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C.

pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C.

pen. a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.

64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 7 din

Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată în

vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J., după

eliberarea din penitenciar.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1900 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu la data de 7 martie 2012,

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a

inculpatei V.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1)

lit. c) și d) C. pen., reținându-se în fapt că în data de 26 decembrie 2012,

după ce la domiciliul său a născut, neasistată, un copil de sex bărbătesc, viu

și viabil, fără ca să prezinte tulburările pricinuite de naștere, inculpata

V.A.G. i-a obstrucționat nou-născutului căile respiratorii cu un prosop,

acțiune în urma căreia copilul a decedat și a fost ascuns apoi printre hainele

existente în dulapul din camera în care s-a produs nașterea, după care

inculpata s-a prezentat la serviciu ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Din analiza

coroborată a probelor administrate în cauză, Tribunalul Sibiu a reținut

următoarea stare de fapt:

În anul 2001,

căsătoria dintre inculpata V.A.G. și soțul acesteia a fost desfăcută prin

hotărâre judecătorească, eveniment în urma căruia fiul cel mare, acum în vârstă

de 22 ani, a fost încredințat spre creștere și educare inculpatei iar ceilalți

doi minori rezultați din căsătorie, au rămas în grija fostului soț.

După desfacerea

căsătoriei, inculpata a dat naștere la încă doi copii, în prezent în vârstă de

4 ani și 5 luni, respectiv 3 ani și 6 luni, pe care îi are în îngrijire și

creștere.

Pe parcursul anului

2011, după ce a constatat că a rămas însărcinată, inculpata nu s-a prezentat la

medicul de familie sau alt cabinet medical pentru înregistrarea sarcinii și

nici nu a solicitat efectuarea vreunui consult ori tratament de specialitate.

În dimineața zilei de

26 decembrie 2011, inculpata a născut, neasistată, la domiciliul său, la

termen, un băiat viu și viabil, căruia, imediat după naștere, i-a obstrucționat

căile respiratorii prin înfășurarea feței cu un prosop și pe care mai apoi l-a

ascuns printre hainele din dulapul din camera acesteia.

În aceeași zi, în

jurul orei 11,00, fiind de serviciu, inculpata a fost dusă de tatăl său,

martorul V.G. cu care locuia la aceeași adresă, cu autoturismul, la

întreprinderea Individuală "C.O." din mun. Sibiu, unde V.A.G.

lucrează în calitate de recepționeră.

Complicațiile

survenite după naștere i-au alterat însă grav starea de sănătate, motiv pentru

care, după circa o oră de la sosirea ei la serviciu, inculpata a fost internată

în Clinica de Obstetrică Ginecologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență

Sibiu, cu diagnosticul "Lăuzie imediat după naștere. Șoc hemoragie".

Explicațiile

contradictorii date de inculpată asupra circumstanțelor în care s-a produs

nașterea au fost primite cu serioase rezerve și au indus suspiciunea uciderii

nou-născutului, situație în care au fost sesizate organele de urmărire penală,

iar la cercetarea locuinței inculpatei au fost găsite urme biologice specifice

nașterii recente precum și cadavrul copilului nou-născut, cu fața înfășurată

într-un prosop, descoperit printre obiectele de îmbrăcăminte din dulapul

existent în cameră.

Cu privire la

nou-născutul găsit decedat în locuința sa, în declarațiile date inculpata a

menționat faptul că este copilul pe care l-a născut în data de 26 decembrie

2011, susținând că a fost născut prematur, că era mort în momentul nașterii și

că a încercat să-l resusciteze însă fără niciun rezultat. Aceste susțineri ale

inculpatei au fost însă infirmate de constatarea medico-legală efectuată

copilului decedat, care a conchis că fătul a fost născut la termen, viu,

viabil, eutrofic și a respirat după naștere, că durata vieții extrauterine a

fost mai mică de 24 ore, că moartea nou-născutului a fost de natură violentă,

produsă la data de 26 decembrie 2011, prin asfixie mecanică prin obstrucția

căilor respiratorii cu un corp moale (prosop). Astfel apărarea inculpatei nu a

fost susținută cu niciun mijloc de probă întrucât copiii săi prezenți în imobil

nu au fost implicați, nu au asistat la naștere, iar actele medico-legale

efectuate în dosar constituie mijloace de probă obiective, științifice pentru a

căror înlăturare nu există motive fondate.

Potrivit raportului

de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 28/IV/a/5 din 25 ianuarie 2012

întocmit de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu, raportului de nouă

expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3572/VI/d din 20 din 7 august 2012 și

avizului nr. 5866/XI/180 din 22 august 2012 întocmite de Institutul de Medicină

Legală Cluj-Napoca, examinările psihiatrice efectuate inculpatei au

concluzionat că nu există elemente obiective medico-legale care să permită

aprecierea existenței unei tulburări psihice determinată de actul nașterii și

că raportat la fapta imputată, inculpata a acționat cu discernământ.

Față de toate

acestea, tribunalul a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză,

respectiv declarațiile inculpatei, ale martorilor, actele medico-legale

efectuate, confirmă vinovăția inculpatei V.A.G. la comiterea faptei pentru care

a fost trimisă în judecata.

În consecință în

drept, fapta inculpatei V.A.G., care în data de 26 decembrie 2011, la

domiciliul său a născut, neasistată, un copil de sex bărbătesc, viu și viabil,

fără ca să prezinte tulburările pricinuite de naștere cerute de dispozițiile

art. 177 C. pen., nou-născut căruia după naștere inculpata i-a obstrucționat

căile respiratorii cu un prosop, acțiune în urma căreia copilul a decedat și

care ulterior a fost ascuns printre hainele existente în dulapul din cameră,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin.

(1) lit. c), d)  C. pen.

La individualizarea

pedepsei ce a fost aplicată inculpatei au fost avute în vedere criteriile

impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 72, 52 C. pen., respectiv gradul de

pericol social ridicat al infracțiunii comise, limitele de pedeapsă ale faptei,

urmările grave produse; pe de altă parte, instanța a ținut cont și de

elementele ce caracterizează persoana inculpatei: persoană introvertită,

serioasă, care a asigurat mijloace materiale de trai familiei sale, care la

momentul nașterii a suferit de anumite tulburări (chiar dacă nu de nivelul

celor pretinse de prevederile art. 177  C. pen.), tulburări confirmate de

martorii audiați, de însăși comportamentul acesteia de a se deplasa la locul de

muncă, la scurt timp după naștere, ignorând riscul producerii unor complicații,

consecințe ale unei nașteri neasistate.

De asemenea,

tribunalul a dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatei, și anume

împrejurarea că până la vârsta de 44 de ani inculpata nu a mai încălcat legea

penală, că aceasta a manifestat o bună conduită înainte de săvârșirea

infracțiunii iar pe parcursul acestui proces s-a prezentat în mod constant în

fața instanței, sens în care au fost aplicate și dispozițiile art. 74 lit. a),

76  C. pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., art. 357 alin. (3) C. proc. pen., ținând seama de natura și gravitatea

infracțiunii comise, de valoarea socială lezată - dreptul persoanei la viață,

de persoana față de care a fost comisă - propriul copil, de jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului în materie - cu referire la cauzele Hirst

contra Marii Britanii, Cumpănă și Mazăre, Sabău și Pârcălab contra României,

instanța a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b), d), e) C. pen., considerându-le măsuri de limitare a acestor

drepturi proporționale și justificate în cauză. În acest sens, s-a avut în

vedere și practica instanței supreme (Decizia nr. 623/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție), care a conchis că din moment ce inculpatul nu are

maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, se

impune în mod rezonabil concluzia că acesta nu este nici în măsură să aprecieze

asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la

alegerea corpului legislativ. Aceleași motive se vor avea în vedere și la individualizarea

pedepsei complementare.

Conform prevederilor

art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpată în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a

Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, după eliberarea din

penitenciar.

Împotriva Sentinței

penale nr. 105/2012 a Tribunalului Sibiu au declarat apel, în termen, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpata V.A.G.

Prin apelul formulat,

Parchetul a solicitat desființarea hotărârii și în rejudecare aplicarea unei

pedepse judicios individualizată cu înlăturarea dispozițiilor art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen.

În dezvoltarea

motivelor de apel se arată că deși instanța de fond a reținut că infracțiunea

comisă are un grad ridicat de pericol social, au avut influență la

individualizarea pedepsei elementele care caracterizează favorabil persoana

inculpatei considerată a fi o persoană serioasă care a asigurat mijloacele de

trai familiei sale și care la momentul nașterii a suferit anumite tulburări,

chiar dacă nu la nivelul celor pretinse de prevederile art. 177 C. pen. Cu

toate acestea, așa cum rezultă din referatul de evaluare, inculpata nu a fost

sinceră în declarații, fiind caracterizată ca o persoană cu capacitate scăzută

de autoreflecție fiind mai mult spectator în fața problemelor și a

dificultăților.

Modul concret în care

inculpata a conceput și săvârșit fapta nu justifică reținerea de circumstanțe

atenuante în condițiile în care nu-și recunoaște vinovăția în pofida evidenței acesteia

și având în vedere și celelalte aspecte consemnate în referatul de evaluare

întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Prin apelul formulat,

inculpata V.A.G. a solicitat desființarea hotărârii atacate și în rejudecare

pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate

în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special legal și suspendării

executării pedepsei sub supraveghere precum și a înlăturării pedepsei

complementare a interzicerii drepturilor civile.

În dezvoltarea

motivelor de apel se arată că starea de fapt a fost greșit apreciată, copilul

născându-se mort înainte de termen. Susține totodată inculpata că nu a ascuns

sarcina și că nu a consultat un medic nici în cazul sarcinilor anterioare, unul

dintre copii fiind născut la domiciliu, fără asistență medicală.

Cât privește

concluziile expertizei psihiatrice se susține că sunt în contradicție cu

celelalte probe din dosar, martori, referat presentențial dar și cu

comportamentul inculpatei imediat după naștere constând în ignorarea riscului

unor complicații ca urmare a deplasării la serviciu și pierderile de memorie

suferite.

Sub aspectul datelor

ce caracterizează persoana inculpatei se solicită a se avea în vedere că

aceasta nu are antecedente penale, a avut un loc de muncă stabil din care a

asigurat existența copiilor și a colaborat cu organele judiciare,

nerecunoașterea acuzațiilor fiind urmarea, propriilor convingeri privind

derularea evenimentelor.

Prin Decizia penală

nr. 34/A din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost

admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva

Sentinței penale nr. 105 din 10.09,2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția

penală și în consecință:

A fost desființată

sentința penală atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și

procedând la o nouă judecată în aceste limite,

A fost stabilită la 8

ani închisoare pedeapsa principală și la 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor civile prevăzute de art, 64 lit. a), b), d), e) C.

pen., ce se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii,

aplicată inculpatei V.A.G. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat

prevăzută și ped. de art, 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1)

lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 65, art. 74 lit a) C. pen., art. 76

alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. au fost interzise inculpatei exercițiul drepturilor civile prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A fost respins ca

nefondat apelul formulat de inculpata V.A.G. împotriva aceleiași sentințe

penale.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea

constată următoarele;

Referitor la apelul

inculpatei:

Prima instanță a

reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatei, dând faptei o legală

încadrare juridică.

Din analiza

coroborată a probelor administrate respectiv, procesul-verbal privind

cercetarea locuinței inculpatei, întocmit în data de 26 decembrie 2011,

raportul de constatare medico-legală nr. 111/254/2011 și raportul de expertiză

medico-legală nr. 628/11/g/34/2011 ale Serviciului Județean de Medicină Legală

Sibiu, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 28/IV/a/5/2012 al

Serviciului Județean de Medicină Legală Sibiu și raportul de nouă expertiză

medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală

Cluj-Napoca, adresa din 27 februarie 2012 a Cabinetului Medical Individual de

Medicină Generală, dr. R.C., precum și declarațiile martorilor V.D.A., V.D.G.,

C.O., M.D.I., V.G., C.C.A., F.N.F., G.B. și declarațiile inculpatei, rezultă

că, în dimineața zilei de 26 decembrie 2011, după nașterea neasistată a unui

copil de sex bărbătesc, viu și viabil, inculpata i-a obstrucționat căile

respiratorii cu un prosop, determinând decesul acestuia. Ulterior, inculpata a

ascuns corpul copilului nou-născut într-o plasă cu fața înfășurată într-un

prosop, cadavrul fiind descoperit de organele de poliție printre obiectele de

îmbrăcăminte existente într-un dulap din cameră.

Ipoteza avansată de

inculpată conform căreia ar fi avut loc un avort spontan, copilul fiind născut

mort, a fost contrazisă de raportul de constatare medico-legală întocmit în

cauză din care rezultă că fătul a fost născut la termen, viabil, eutrofic și a

respirat după naștere. Potrivit aceluiași raport, viața extrauterină a fost mai

mică de 24 de ore iar moartea produsă la 26 decembrie 2011 a fost violentă și

s-a datorat asfixiei mecanice prin obstructurarea căilor respiratorii cu un

corp moale (prosop).

Inculpata nu a fost

pe de altă parte în măsură să explice modul în care cadavrul a ajuns în dulap,

înfășurat cu un prosop, de ce acesta era ascuns și nici de ce nu a solicitat

asistență medicală de urgență.

Calificarea juridică

dată faptei este corectă odată ce nu s-a demonstrat că uciderea copilului a

fost determinată de unele stări psihopatologice, care apar în perioada imediat

următoare nașterii, așa -numitele psihoze post partum, tulburări care să

influențeze asupra responsabilității inculpatei în momentul săvârșirii faptei

și să fi justificat încadrarea faptei în dispozițiile art. 177 C. pen.

Dimpotrivă, din

cuprinsul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de

Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu și a raportului de nouă expertiză

medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală

Cluj-Napoca, rezultă că nu au fost determinate elemente obiective de ordin

medico-legal care să susțină concluzia că inculpata s-ar fi aflat într-o stare

de tulburare pricinuită de naștere, în înțelesul art. .177 C. pen., fapta

imputată fiind comisă cu discernământul păstrat.

Ca atare, fapta

inculpatei constituie infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) și d C. pen., pentru care

prima instanță în mod legal și temeinic a pronunțat, soluția de condamnare.

În examinarea

criticilor privind greșita individualizare a pedepsei, făcute de Parchet și

inculpată, instanța de apel a constatat că într-adevăr instanța de fond nu a

dat semnificația reală unora dintre criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

nefiind realizată o justă proporționalizare a pedepsie.

Astfel, deși în

raport de întreaga conduită anterioară a inculpatei, relevată și de referatul

de evaluare întocmit în cauză, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de

art. 74 lit. a) C. pen. este justificată în considerare lipsei antecedentelor

penale și a unei conduite prosociale manifestată prin existența unui loc de

muncă și creșterea celor 3 copii dintre care doi minori, coborârea pedepsei sub

minimul special legal de 15 ani închisoare, până la pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată de către Tribunalul Sibiu nu este în măsură să realizeze dublul scop

al sancțiunii penale prev. de art. 52 C. pen.

Gradul ridicat de

pericol social concret al faptei inculpatei este evident și nu poate fi ignorat

la individualizarea judiciară a pedepsei, după cum, în abstract nu a fost

ignorat nici de legiuitor la individualizarea legală a răspunderii penale.

Raportat la toate

datele cauzei și mai ales la conduita nesinceră relevată atât de examenele

psihice efectuate cât și de concluziile referatului de evaluare ce indică o

neasumare a responsabilității pentru propriile fapte, instanța de apel a

apreciat că scopul pedepsei de prevenire generală și specială a săvârșirii de

noi infracțiuni nu poate fi realizat decât prin majorarea pedepsei principale

aplicate inculpatei, așa cum în mod corect a cerut Parchetul, pedeapsă ce

urmează a fi stabilită la 8 ani închisoare.

Schimbarea

modalității de executare așa cum apelanta o solicită nu poate fi realizată

nefiind întrunite cerințele art. 86

1

alin. (1) lit. a) C. pen.

Totodată, în

considerarea disp. art. 65 C. pen., instanța de apel a majorat la 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

lit. a), b), d), e) C. pen., ce se va executa după executarea pedepsei principale

a închisorii, aplicată inculpatei V.A.G. pentru comiterea infracțiunii de omor

calificat prevăzută și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175

alin. (1) lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 65, art. 74 lit. a) C. pen.,

art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

Împotriva Deciziei

penale nr. 34/A din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

în termen legal, inculpata V.A.G. a declarat recurs, solicitând, potrivit

motivelor de recurs depuse la dosar și susținerilor apărătorului său ales, cu

ocazia dezbaterilor, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și

reducerea pedepsei aplicate sub limita specială, iar ca modalitate de

executare, aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., precum și

înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpata

V.A.G. este întemeiat, numai sub aspectul înlăturării dispozițiilor art. 64

lit. d) și e) C. pen. aplicate, ca pedeapsă complementară și accesorie, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C.

pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă

individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al

judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră

el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material

probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a

criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea

explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea

acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și

poată îndeplini funcțiile care-i sunt. atribuite în vederea realizării scopului

său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă

sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și

potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana

infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

pedepsei.

Funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi

realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama

de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în

sensul adaptării la condițiile socio-etice-impuse de societate.

Exemplaritatea

pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la

reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care

este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor

comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul

individualizării pedepsei aplicată inculpatei în speță de față, Înalta Curte

constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de

art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al

faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire ale acesteia.

Înalta Curte

apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate,

iar instanța de apel a aplicat o pedeapsă just și corect individualizată,

raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârșită de inculpat,

față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de

infracțiuni și anume viața persoanei, atribute esențiale ale ființei umane.

Înalta Curte

apreciază că inculpata a manifestat o vădită lipsă de respect față de valori

sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viață al persoanei,

motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.

La individualizarea

pedepsei s-a ținut cont de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii

comise, limitele de pedeapsă ale faptei, urmările grave produse, modul în care

s-a comis infracțiunea, respectiv asupra copilului său nou-născut, căruia i-a

obstrucționat căile respiratorii cu un prosop, acțiune în urma căreia acesta a

decedat, de concluziile raportului de expertiză psihiatrică (ce au concluzionat

că nu există elemente obiective medico-legale care să permită aprecierea

existenței unei tulburări psihice determinată de actul nașterii și că raportat

la fapta imputată, inculpata, a acționat cu discernământ), de lipsa de

antecedentelor penale, de faptul că aceasta a manifestat o bună conduită

înainte de săvârșirea infracțiunii iar pe parcursul acestui proces s-a

prezentat în mod constant în fața instanței, de elementele ce caracterizează

persoana inculpatei: persoană introvertită, serioasă, care a asigurat mijloace

materiale de trai familiei sale, care la momentul nașterii a suferit de anumite

tulburări (chiar dacă nu de nivelul celor pretinse de prevederile art. 177  C.

pen.), tulburări confirmate de martorii audiați, de însăși comportamentul

acesteia de a se deplasa la locul de muncă, la scurt timp după naștere,

ignorând riscul producerii unor complicații, consecințe ale unei nașteri

neasistate.

Aplicarea unei

pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 8 ani, este aptă să ducă la

îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel

stabilită de instanța de fond, având caracterul atât al unei măsuri de

constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului.

Înalta Curte

apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar

instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat

semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedeapsa a

fost just individualizată și nu se constată existența unor motive care să

justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Referitor la

solicitarea inculpatei, din punct de vedere al modalității de executare a

pedepsei, de a i se aplica disp. art. 86

1

C. pen., Înalta Curte nu o

va mai analiza având în vedere cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată de inculpată,

cuantum apreciat ca fiind corect și just individualizat.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatei, de înlăturare a dispozițiilor art. 64 lit. a), b), d)

și e) C. pen., aplicate ca pedeapsă accesorie și complementară, Înalta Curte

apreciază că, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii comise, de

valoarea socială lezată - dreptul persoanei la viață,de jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst contra Regatului Unit al

Marii Britanii și Irlandei de Nord), în mod corect, instanța a interzis

inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.,

din moment ce inculpata nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al

celor mai apropiați semeni, atunci aceasta nu este nici în măsură să aprecieze

asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la

alegerea corpului legislativ.

Înalta Curte

apreciază, însă, că, în mod greșit, atât instanța de fond, cât și cea de apel

au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.,

ca pedeapsă accesorie și ca pedeapsă complementară, pentru următoarele

considerente:

În ceea ce privește

pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

părintești și dreptul de a fi curator sau tutore, Înalta Curte constată că,

potrivit dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale, aceasta constituie "o ingerință în exercitarea

drepturilor la respectarea vieții private și de familie, aceasta aplicându-se,

dacă se constată de către instanță că, în raport cu tipul de infracțiune

săvârșită de inculpat, conduita acestuia și de interesul minorului, limitarea

exercitării acestor drepturi ale inculpatului pe durata executării pedepsei

privative de libertate și în continuare pe o durată stabilită, este o măsură

necesară pentru protejarea minorului și, ca atare urmărește un scop

legitim".

În cauză, raportat la

natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, aplicarea și a pedepsei

complementare și pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. e) și d) C. pen., inculpatei V.A.G., reprezintă o ingerință în dreptul la

respectarea vieții private și de familie al inculpatei, care nu respectă

principiul proporționalității, nu este adecvată în cauză și nu se justifică în

raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a

inculpatei.

Aplicarea

dispozițiilor art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca pedepse accesorii și

complementare, de către ambele instanțe, constituie, în opinia Înaltei Curți,

mai mult un blam moral, care are ca finalitate pedepsirea condamnatului și nu

ca o măsură de protecție a copilului, având în vedere și jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului în această materie (cauza Sabău și Pîrcălab

contra României).

Ca atare, criticile

formulate de inculpată, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., sunt, în parte, întemeiate.

Față de

considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul inculpatei, a casa, în

parte, decizia atacată și sentința primei instanțe și rejudecând, va înlătura

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca

pedeapsă complementară și accesorie și va menține celelalte dispoziții ale

ambelor hotărâri.

Onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpata V.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 6 noiembrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și

de familie.

Casează, în parte,

decizia penală atacată și Sentința penală nr. 105 din 10 septembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, și rejudecând:

Înlătură interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca pedeapsă

complementară și accesorie.

Menține restul

dispozițiilor hotărârilor atacate.

Onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțata, în

ședință publică, azi 31 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV