ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1149/2013

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 276/ S din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. 8751/62/2012 s-au dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. În baza art. 174 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.T.I. la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 6 august 2012 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului G.T. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în sistemul național de date genetice judiciare, prelevarea urmând a se realiza la eliberarea din penitenciar. S-a constatat că persoana vătămată M.A.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 189 și 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 600 lei reprezenta onorariul avocatului oficiu pentru fond și urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În perioada premergătoare incidentului, respectiv 21 iulie 2012 - 28 iulie 2012, între inculpatul G.T.I. și victima M.G. a avut loc un conflict deoarece acesta din urmă refuzase să-i dea inculpatului carul patronului N.I.C. pentru a-și rezolva o problemă personală. În ziua de Sâmbătă, 28 iulie 2012, M.G. a fost dus de către C.S.A. la locuința sa din Mercheașa și întrucât acuza dureri la picioare, a rămas acasă o săptămână. Cu o zi înainte de incident, fiul patronului, martorul C.S.A. s-a deplasat la locuința victimei, stabilind ca a doua zi să o lase la locul de muncă. Sâmbătă, în data de 4 august 2012, martorul C.S.A.

a „transportat victima la stână, cu această ocazie constatând că se afla în stare de ebrietate”. La stână, M.G. a participat la mulsul oilor însă, din cauza stării de ebrietate, a căzut de pe scăunelul de muls, motiv pentru care a fost înlocuit de către inculpatul G.T.I. La stână, alături de inculpat, victimă și martorul C.S.A. se mai aflau numiții C.I., N.V. și G.C. (fratele inculpatului); cu excepția martorului C.S., toate persoanele prezente la stână la mulsul oilor au continuat să consume băuturi alcoolice, împrejurare în care victima și-a manifestat dorința de a nu mai rămâne la stână. În jurul orelor. 14.30, după mulsul oilor, martorul C.S.A. a luat laptele și a plecat, iar M.G. a rămas la stână împreună cu ceilalți ciobani, fiecare mergând la coliba sa pentru a se odihni.

După ce s-a trezit, victima și-a strâns lucrurile și a plecat către locuința sa din satul Mercheașa; inculpatul G.T., care a observat plecarea victimei, l-a anunțat pe N.V., iar acesta din urmă l-a sunat pe C.S.A. pentru a-l informa. În jurul orelor 15.00, martorul N.V. și inculpatul au plecat cu oile la apă, fiecare urmând un alt drum, în direcții opuse; astfel, martorul N.V. a coborât la apă cu cârdul său, în V., iar inculpatul G.T.I. a plecat în zona cu stejari denumită de localnici „C. Aici inculpatul s-a întâlnit cu victima căreia i-a reproșat că a plecat de la stână fără acordul patronului; inculpatul a susținut că ambii s-au jignit reciproc, iar victima l-ar fi apucat de haine cu intenția de a-l lovi.

Datorită situației create, dată fiind și starea de ebrietate în care ambii se găseau, inculpatul și victima s-au agresat fizic, împrejurare în care tricoul roșu cu care era îmbrăcat inculpatul s-a rupt în zona mânecii drepte. În aceste împrejurări și fiind deranjat de atitudinea victimei, inculpatul G.T.I. s-a enervat și l-a lovit pe M.G. cu pumnul în zona capului, a tâmplei, victima căzând lângă un copac. Inculpatul G.T.I. a continuat să lovească victima în mod repetat și violent cu pumnii și picioarele în zona toraco - abdominală, dar și în zona capului. În urma loviturilor primite victima a suferit mai multe leziuni care au condus la decesul acesteia. După ce a abandonat victima în stare de inconștiență, inculpatul și-a continuat activitățile curente, a mers eu oile la păscut, iar la ora 19.00, s-a întâlnit cu fratele său, G.C.

și cu ceilalți doi ciobani de la stână cărora le-a spus că l-a bătut pe M.G. care a vrut să-i dea o palmă și pentru că „a avut ciudă pe el de atunci, cu calul”. În jurul orelor 21.00, inculpatul a coborât în sat cu căruța fratelui său, G.N., împreună cu sora acestora, G. În drumul spre casă, inculpatul și sora sa au trecut prin locul în care victima era căzută, s-au apropiat de M.G. și nu și-au dat seama la acel moment dacă acesta era sau nu decedat, dar inculpatul s-a gândit că este posibil să fi murit sau să fie în comă, însă nu a făcut nimic în acest sens. Ajuns acasă, inculpatul G.T.l. s-a spălat, și-a schimbat tricoul rupt și a plecat la martorul O.C. pentru a face rost de bani, apoi în jurul orelor 24.00, a revenit la stână unde i-a întâlnit pe martorii N.V., C.l.

și G.C. și de comun acord cu aceștia au mers în locul unde G.T.l. știa că-l abandonase pe M.G., pentru a verifica dacă mai trăiește. După ce martorul C.l. a constatat că victima decedase, l-a sunat pe șeful stânei, N.I.C. și împreună au hotărât să anunțe fapta organelor de poliție abia dimineața. Inculpatul G.T.l. s-a speriat de ceea ce se întâmplase și pentru că nu dorea să fie încarcerat, a fugit în pădure; acesta a stat ascuns pe raza comunei Racoș, județul Brașov, din noaptea de 04 august 2012 până în data de 06 august 2012, în jurul orei 17.00, când a fost prins de organele de poliție. S-a mai reținut că inculpatul a recunoscut fapta încă din faza urmăririi penale, însă a menționat că incidentul a fost generat de victimă care l-ar fi lovit cu palmele peste față sau că ar fi încercat să-l doboare.

Având însă în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, C.S., N.V., G.C., din care a rezultat că victima se afla într-o evidentă stare de ebrietate încă de la momentul sosirii la stână (a căzut de pe scaun în timp ce mulgea oile și a continuat să consume băuturi alcoolice) și dat fiind faptul că inculpatul a fost cel care la momentul întâlnirii cu victima i-a reproșat acesteia că plecase de la locul de muncă, prima instanță a constatat că cel care a început conflictul a fost inculpatul, iar nu victima. De asemenea, s-a constatat că victima a fost agresată extrem de violent, în timp ce inculpatul nu a prezentat urme de lovituri vizibile la momentul arestării preventive. Astfel, potrivit, concluziilor raportului de expertiză medico - legală nr. 2190/ E din 07 august 2012 al S.J.M.L.

Brașov, inculpatul G.T.l. nu a prezentat semne de violență pe cap, corp și membre; în aceleași timp, potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. 288/ AUT din 06 august 2012 al S.J.M.L. Brașov, pe cadavrul victimei nu s-au constatat leziuni de autoapărare. Ca urmare, s-a apreciat că acest din urmă act relevă faptul că victima nu a opus rezistență în momentul agresiunii sale, fiind lovită de inculpat cel mai probabil și după ce a căzut. lângă copac. Astfel s-a constatat că dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., nu pot fi reținute în cauză. Inculpatul, prin apărările pe care și le-a făcut în cursul urmăririi penale, a încercat în fapt să minimizeze fapta comisă și să inducă ideea că victima este cea care a declanșat conflictul, aspect care nu a fost reținut de către instanță.

La primul termen de judecată inculpatul a învederat că dorește aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.; față de precizările făcute în instanță în sensul că și alte persoane ar fi agresat victima după sine, instanța a constatat că în fapt inculpatul a recunoscut fapta și a dorit să beneficieze de o reducere de pedeapsă. Astfel, inculpatul a susținut că „lumea vorbește în sat” că și alte persoane ar fi agresat victima, indicând pe martorul C.J. printre posibilii agresori. Fiind audiați în cauză, martorii N.V., C.S., C. I., G.C., P.C., N.I.C. au învederat că nu au cunoștință ca alte persoane să fi agresat victima.

În acest sens s-a reținut că deși modalitatea în care martorii audiați au aflat de comiterea faptei și au înțeles să anunțe organele judiciare determină suspiciuni cu privire la moralitatea acestora, aceste suspiciuni nu se pot circumscrie unor învinuiri în cauză, împrejurarea că victima a fost lăsată pe câmp de inculpat sau de persoanele care au aflat despre incident relevând faptul că nu doar inculpatul s-a speriat de situația creată, ci și martorii anterior menționați. Raportat însă la materialul probatoriu administrat în cauză, s-a constatat că nu există probe care să dovedească împrejurarea că victima ar fi fost agresată și de alte persoane în afara inculpatului. S-a mai reținut că pe corpul victimei, la autopsiere, s-au constatat multiple semne de violență la nivelul capului (la nivelul piramidei nazale, a buzelor, a obrajilor, sprâncenelor, ochilor, urechilor), a coloanei cervicale, a abdomenului superior și inferior.

În urma examinării victimei s-a stabilit că aceasta prezenta plăgi contuze sprâncenos stâng și conduct auditiv extern stâng, hematom orbitopalpebral stâng, multiple echimoze pe torace și membre, multiple hematoame epicraniene și în mușchii temporali, hematom laterocervical stâng, hemoragie meningee temporal bilateral, edem cerebral, fracturi costale bilateral, disjunctie sterno-claviculară dreaptă, hemotorax stâng, contuzie pulmonară stângă, rupturi hepatice; hernoperitoneu, infiltrat sanguin pedicul splenic și perirenal stâng, concluzionându-se că moartea victimei s-a datorat politraumatismul crânio-toraco-âbdominal cu hemoragie meningee, multiple fracturi costale și rupturi de organe interne . În raport de toate aceste elemente s-a concluzionat că inculpatul a agresat victima în mod violent, cu intenția indirectă de a o ucide, reținându-se că poziția subiectivă a inculpatului este confirmată și de atitudinea acestuia de a lăsa victima căzută, iar ulterior de a se întoarce la locul faptei fără însă a fi interesat de situația victimei, aspecte care relevă faptul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Totodată instanța a constatat că fapta a fost comisă pe o pășune, loc care prin natura șl destinația sa nu este accesibil publicului în permanență. În acest sens ș-a reținut că pășunea este un spațiu deschis, fără limitări evidente, în care pot pătrunde mai multe persoane (cu sau fără animale), așa cum este și locul împădurit, pădurea, creasta muntelui, islazul etc. Or, spațiul deschis pe care pot pătrunde mai multe persoane nu trebuie confundat cu locul public, loc creat sau destinat în mod natural sau normal publicului, spațiu delimitat sau delimitabil (cum este strada, spațiul dintre blocuri etc.), motiv pentru care s-a dispus potrivit art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor simplu, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, dar și persoana inculpatului. S-a constatat astfel că fapta a fost comisă pe fondul unui conflict anterior între victimă și inculpat și că reacția inculpatului a fost exagerată în raport cu situația victimei care se afla într-o stare avansată de ebrietate. S-a mai reținut că inculpatul a aplicat lovituri multiple unei persoane cunoscute care nu a putut reacționa atacurilor sale, iar după agresarea acesteia nu a încercat să anunțe autoritățile pentru a i se acorda ajutor medical. Sub acest ultim aspect s-a evidențiat aspectul că fapta s-a produs într-o zonă care nu este ușor accesibilă publicului astfel încât exista posibilitatea ca trupul- victimei să nu fie identificat sau chiar să fie mutilat de animalele din zonă.

Totodată, au fost avute în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov în sensul că evoluția ; comportamentală a inculpatului poate, fi direcționată pozitiv, dezirabil social, dacă pe parcursul executării pedepsei va participa la programe care să urmărească dobândirea controlului asupra propriului comportament, respectiv conștientizarea consecințelor consumului de alcool. S-a mai reținut că inculpatul, în vârstă de 33 de ani, cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o atitudine sinceră în cursul procesului penal, recunoscând și regretând comiterea faptei. Deopotrivă, s-a reținut că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, anterior suferind o condamnare pentru o infracțiune de vătămare corporală, față de care s-a împlinit termenul de reabilitare.

Pentru toate aceste considerente, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor simplu prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. În ceea ce privește starea de arest preventiv a inculpatului s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură procesuală dispusă conform dispozițiilor art. 149 C. proc. pen., după punerea în mișcare a acțiunii penale și audierea inculpatului în prezența apărătorului desemnat în cauză de către instanța competentă să pronunțe fondul pricinii. S-a mai reținut că măsura arestării preventive a făcut obiectul verificărilor ulterioare ale instanței potrivit art. 300 și 300 C. proc.

pen., fiind menținută conform art. 136 C. proc. pen., 160 alin. (1) și (3) C. proc. pen., ca legală și temeinică. Totodată, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este justificată nu numai de împrejurările în care s-a comis fapta, reținute anterior de instanță, dar și în raport cu soluția pronunțată în cauză, instanța constatând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor. Așa fiind, s-a constatat că temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii preventive nu și-au pierdut din intensitate, fiind confirmate de însăși hotărârea de condamnare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei susținând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., fapta fiind săvârșită în condițiile prevăzută de art. 152 lit. a) C. pen. În acest sens s-a susținut că locul în care s-a consumat infracțiunea este o pășune din vecinătatea satului Mercheașa, corn. Homorod, din procesul-verbal de cercetare la fata locului rezultând că acesta nu este delimitat de vreo construcție care să obtureze accesul celor care ar dori să pătrundă în acel spațiu.

În calea sa de atac, inculpatul G.T.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina acestuia din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., arătând că din materialul probator administrat în cauză rezultă că întregul conflict iscat între inculpat și victimă a luat naștere urmare comportamentului violent al victimei. Cu ocazia audierii sale in apel, inculpatul a precizat modul în care s-a generat conflictul, arătând că în momentul în care s-a apropiat de victimă aceasta i-a : adresat injurii și l-a acuzat că îl va suna pe patronul său pentru a-i spune că a plecat de la stână în timpul programului.

A mai arătat că deși i-a spus că nu are baterie la telefon și nu îi va spune nimic patronului, victima, care avea în mână o secure, a ridicat-o deasupra capului, iar cu cealaltă mână l-a lovit pe inculpat rupându-i tricoul pe care acesta îl purta. Inculpatul a ripostat, iar victima a căzut; inculpatul a continuat să lovească victima cu picioarele, în care avea cizme de cauciuc. După ce a aplicat loviturile, inculpatul a plecat, moment în care a văzut că victima era conștientă, aceasta chiar ridicându-se în picioare. Ulterior, inculpatul a revenit la stână unde le-a relatat celorlalți ciobani despre conflictul avut cu victima, arătându-le tricoul rupt. A mai arătat inculpatul că dacă și-ar fi dorit să suprime viața victimei nu s-ar fi întors să o caute și nici nu le-ar fi spus celorlalți ciobani despre incident.

Reprezentarea sa a fost aceea că victima doarme în câmp, astfel cum se întâmpla deseori. Când a aflat de la soția victimei că aceasta nu a ajuns acasă, s-a deplasat în căutarea acesteia, ocazie cu care a constatat că era decedată. De asemenea, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul omisiunii reținerii incidenței în cauză a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) și b) C. pen. Cu ocazia soluționării cauzei în apel, au fost ascultați în mod nemijlocit inculpatul G.T.I. și martora G.G.E.

Prin decizia penală nr. 26/ AP din 15 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 276/ S din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr. 8751/62/2012 care a fost desființată sub aspectul încadrării juridice dată faptei și individualizării pedepsei principale, iar în rejudecare în limitele menționate, în baza art. 174 și 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.T.I. la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, menținându-se în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin aceeași hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.T.I. împotriva hotărârii primei instanțe. Totodată, s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive începând din data de 30 octombrie 2012 la zi și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G.T.I. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că de starea de fapt a fost just stabilită de prima instanță, pe baza probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și, nemijlocit, în, cadrul cercetării judecătorești, instanța fondului a apreciat netemeinic că fapta inculpatului G.T.I. care la data de 4 august 2012, pe fondul unui conflict mai vechi, în timp ce se afla pe o pășune, în locul numit „Copăcei din satul Mercheașa, corn.

Homorod, jud. Brașov, cu intenție, i-a aplicat victimei M.G., mai multe lovituri de mare intensitate cu pumnii și picioarele în zona capului și în zona toraco-abdominală, care au provocat decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor simplu, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. În acest sens s-a reținut că potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, locul în care a fost găsit cadavrul victimei se află la o distanță aproximativă de 1,5 km de stână, spre satul Mercheașa, corn. Homorod, jud. Brașov și la aproximativ 200 metri în partea dreaptă de drumul ce duce dinspre stână spre sat, în zona Copăcei. Fotografiile efectuate cu același prilej au relevat că zona menționată nu este împrejmuită, delimitată în vreun fel în scopul restricționam accesului vreunei persoane în zonă.

S-a mai reținut că din declarațiile date de inculpat a rezultat că locul în care a fost găsită victima decedată este cel în care s-a desfășurat conflictul între cei doi, respectiv o pășune care aparține satului, situată la aproximativ 1 km. de sat, unde „însă poate veni orice pe acea pășune. Nu este îngrădită în vreun fel. Totodată, s-a reținut că aceleași caracteristici ale locului comiterii faptei au fost evidențiate și de martora G.G.E.

Ca urmare, pornind de la definiția dată de art. 152 lit. a) C. pen., faptei considerate ca fiind săvârșită în public, atunci când a fost comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, s-a apreciat că pășunea comunală, fiind situată în proximitatea unei așezări rurale montane, ai cărei locuitori au între îndeletnicirile obișnuite și creșterea animalelor, ceea ce implică deplasări frecvente spre locurile în care sunt exercitate aceste activități, este loc public, concluzionându-se în acest sens că încadrarea juridică corectă a faptelor este cea dată prin rechizitoriu, respectiv infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen.

În fundamentarea acestei concluzii s-a avut în vedere situația concretă a judecății, care, prin caracteristicile anterior menționate, diferă de situațiile avute în vedere de prima instanță în analiza pe care a efectuat-o pentru a conchide asupra încadrării faptei. Totodată, s-a constatat că în mod contrar celor susținute de inculpat, fapta acestuia nu constituie infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice fiind neîntemeiată. În argumentare s-a reținut că forma de vinovăție cu care autorul acționează este deosebirea esențială între cele două infracțiuni.

Astfel, dacă omorul se comite cu intenție (directă sau indirectă), infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte se săvârșește cu praeterintenție, ceea ce înseamnă că făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să îi producă p vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care fie că l-a prevăzut, dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

S-a argumentat că, în speță, atât din declarațiile date de inculpat, cât și din depozițiile martorilor cărora acesta le-a relatat conflictul pe care l-a avut cu victima, a rezultat că inculpatul a aplicat mai multe lovituri lui M.G., cu pumnul în zona capului și a tâmplei, iar după căderea acesteia, a continuat să îl lovească violent cu pumnii și picioarele, în zona toraco-abdominală și în zona capului, producându-i leziunile descrise în raportul de autopsie medico-legală; potrivit actului menționat, leziunile constatate s-au produs prin lovire cu și de corpuri dure la nivel, cranio-facial, respectiv, lovire repetată cu corpuri dure, la nivel toraco-abdominal; forța loviturilor a fost de intensitate mare și toate leziunile au avut caracter vital, motiv pentru care s-a constatat o legătură de cauzalitate directă între leziuni și deces.

S-a mai reținut că acționând în acest mod și având în vedere vârsta și starea victimei (consumase anterior băuturi alcoolice, sângele recoltat, de la cadavru conținând 1,50 %o alcool), inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea acesteia și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte. Ca urmare, s-a apreciat că rezultatul letal nu a fost urmarea unei „intenții depășite” (praeterintenție) specifică infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ci al prevederii lui de către inculpat și al acceptării producerii sale. În același sens au fost evidențiate declarațiile martorilor cărora inculpatul le-a povestit altercația avută cu victima în care s-a menționat anticiparea de către inculpat a posibilității producerii morții victimei.

Astfel, C.I. a relatat că inculpatul le-a povestit că „l-a bătut pe M.G., care nu s-a mai ridicat de jos”, G.C. (fratele inculpatului) a arătat că, după ce au aflat că victima nu ajunsese acasă, au hotărât, la sugestia inculpatului „să vedem dacă mai trăiește sau a murit”. Totodată, instanța de apel a apreciat că susținerea făcută de inculpat cu prilejul audierii sale de la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013, conform căreia după ce a lovit victima și a plecat de la locul faptei, aceasta ar fi rămas în picioare, este neverosimilă, fiind contrazisă chiar de declarațiile pe care te-a dat în cursul urmăririi penale, menținute în fața instanței de apel. S-a arătat că nici apărarea conform căreia și alte persoane ar mai fi lovit victima ulterior conflictului avut cu inculpatul nu este veridică, în cauză nerezultând acest aspect.

S-a mai precizat că faptul că inculpatul a căutat ulterior victima (împreună cu sora sa și, mai târziu, cu ceilalți ciobani) nu constituie un argument în sensul lipsei intenției indirecte; dimpotrivă, tocmai faptul că inculpatul a prevăzut și a acceptat posibilitatea decesului a justificat conduita sa ulterioară; nu a acționat însă efectiv pentru a se asigura că M.G. era ; în, viață, limitându-se ca, : împreună cu sora sa, martora G.G.E., să-l privească de la distanță; lipsa de reacție atât a inculpatului, cât și a tuturor celor care au văzut ulterior victima la locul unde era căzută au evidențiat faptul că toți au anticipat și s-au speriat de rezultatul grav produs.

Așa fiind, reevaluând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de apel a apreciat că, în drept, fapta inculpatului G.T.I., constând în aceea că, la data de 04 august 2012, pe pășunea localității Mercheașa, a lovit repetat și cu intensitate, cu pumnii și picioarele, în zona capului și trunchiului pe numitul M.G. producându-i leziuni corporale care au determinat decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. Totodată, s-a reținut că în cauză nu sunt incidente circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) și b) C. pen., susținerile inculpatului în acest sens fiind apreciate ca întemeiate cu argumentarea că din niciuna dintre probele administrate nu a rezultat că inculpatul ar fi acționat cu depășirea limitelor legitimei apărări sau în stare de provocare.

În același sens s-a reținut că inculpatul a fost singurul care a susținut că a fost și el lovit de victimă, dar, cu toate acestea, după cum a reținut și prima instanță, nu a prezentat pe cap, corp și membre semne de violență, fapt certificat și prin concluziile raportului de expertiză medico-legală. În plus, chiar fratele inculpatului, martorul G.C. a confirmat că inculpatul nu avea nicio vânătaie vizibilă. Totodată, s-a reținut că deși inculpatul a precizat în depozițiile sale faptul că victima ar fi ridicat securea, tot el a arătat că a lăsat-o înainte de a se produce vreo lovire, astfel încât nu se putea reține existența vreunui atac material, imediat și injust îndreptat împotriva sa care să îl fi determinat să reacționeze în maniera descrisă anterior.

În plus, martorii audiați în cauză au aflat de la inculpat că victima l-ar fi lovit sau ar fi vrut să facă acest lucru, însă singurul fapt cert care putea fi reținut din declarațiile lor este împrejurarea că inculpatul avea tricoul rupt, aspect confirmat și prin planșele fotografice de la fila 66 dosar urmărire penală. Totodată, instanța de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite nici condițiile necesare pentru reținerea stării de provocare, reținându-se în acest sens faptul că în momentul în care M.G. și inculpatul s-au întâlnit în zona „C.”, au avut un schimb, de replicii legat de plecarea victimei de la stână, pe fondul consumului de alcool, ambii s-au jignit, context în care este cert doar faptul că inculpatul l-a lovit pe M.G.

A mai apreciat instanța de apel că deși inculpatul, a susținut că a fost provocat de victimă, nu se putea reține că schimbul reciproc de cuvinte injurioase și chiar îmbrâncelile care au determinat ruperea tricoului au fost de natură să determine inculpatului o surescitare nervoasă, de natură să îi răpească posibilitățile control asupra acțiunilor sale și sub imperiul căreia să fi lovit victima în maniera descrisă anterior. Tema discuției celor doi nu îl privea direct pe inculpat, conduita anterioară a ciobanului M.G. (plecarea de la stână fără știrea patronului) nu producea consecințe asupra inculpatului, iar limbajul trivial folosit era unul obișnuit în categoria din care fac parte cei doi, mai ales pe fondul consumului de alcool.

Toate aceste împrejurări au determinat instanța de apel să rețină faptul că reacția inculpatului, a fost mai degrabă vindicativă, determinată de conflictele anterioare pe care acesta le-a avut cu victima.

La individualizarea pedepsei, au fost avute are în vedere dispozițiile, art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social al faptei, evaluat atât sub aspectul împrejurărilor concrete în care a fost comisă, anterior menționate, cât și : al rezultatului produs (suprimarea vieții unei persoane), precum și datele care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din referatul întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov ; s-a constatat astfel că inculpatul are 33 de ani, a fost relativ sincer în cursul procesului, regretând în mod evident fapta comisă; nu este la prima confruntare cu rigorile legii penale, anterior fiind condamnat pentru o altă infracțiune de violență (art. 182 C. pen.), pentru care s-a împlinit termenul de reabilitate; în privința perspectivelor de reintegrare în societate, consilierul de probațiune a apreciat că este condiționat de includerea, pe durata executării pedepsei, în programe care să urmărească dobândirea controlului asupra propriului comportament, conștientizarea consecințelor negative determinate de consumul de alcool, dezvoltarea și exersarea abilităților de rezolvare a conflictelor.

Ca atare, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului, în baza art. 174 și 175 alin. (l) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 17 ani închisoare, apreciind că acest cuantum este de natură să răspundă scopului pedepsei astfel cum acesta este reglementat în cuprinsul art. 52 C. pen. Totodată, apreciindu-se că nu s-au modificat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, această măsură a fost menținută, avându-se în vedere gravitatea faptei, conduita inculpatului și împrejurarea că în cauză a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii; totodată, s-a apreciat că față de complexitatea cauzei și probatoriul vast a cărui administrare s-a impus, durata măsurii preventive este rezonabilă, respectând dispozițiile art. 5 par. 3 din C.E.A.D.O.L.F.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.T.l. criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului desemnat din oficiu, prezentate în partea introductivă a prezentei decizii, pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în cea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte întrucât inculpatul nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, altercația producându-se pe fondul consumului de alcool, fiind un conflict spontan, atitudinea victimei fată de inculpat fiind violentă. În drept s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 17 C. proc.

pen. și art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se sub acest ultim aspect reindividualizarea pedepsei, având în vedere atitudinea sinceră și perspectivele de reintegrare socială a inculpatului. Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) raportat la art. 385 8 C. proc. pen., se constată că acesta este fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează: După cum rezultă din verificarea actelor dosarului și a considerentelor deciziei recurate, în baza probelor legal administrate, în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost just stabilite.

Se reține astfel că fapta inculpatului care, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict avut anterior cu victima, la data de 4 august 2012, a aplicat acesteia lovituri multiple și de mare intensitate în zona capului și în cea toraco-abdominălă, lovituri care au determinat decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., având în vedere că altercația dintre inculpat și victimă s-a derulat într-un loc public, în accepțiunea dispozițiilor art. 152 lit. a) C. pen., pășunea comunală având acest caracter prin raportare la natura, destinația sa și situarea în imediata apropiere a unei așezări umane ai cărei locuitori au ca îndeletnicire obișnuită creșterea animalelor (ce implică evident, deplasarea în zona de pășune pentru hrănirea acestora).

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii comise de inculpatul G.T.l. se impune a se constata că aceasta îmbracă forma intenției și rezultă ex re; totodată, se constată că, în mod evident, nu poate fi primită teza avansată de apărare în sensul că fapta ar fi fost praeterintenționată, întrucât inculpatul a aplicat lovituri repetate victimei chiar și după ce aceasta a căzut, iar ulterior a abandonat-o, elemente care, coroborate cu starea și vârsta victimei, conduc la concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei pe care chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o. Ca urmare, infracțiunea comisă este omor calificat, iar nu lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, solicitarea de schimbare a încadrării juridice fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește, însă, critica subsumată cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se apreciază că atitudinea inculpatului ulterior comiterii infracțiunii, caracterizată prin sinceritate, recunoașterea și exprimarea unor sentimente „de regrete față de fapta” comisă se circumscrie dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. , circumstanță atenuantă ce se impune a fi reținută în favoarea inculpatului; corelativ, în aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. proc. pen., pedeapsa aplicată inculpatului va fi redusă sub minimul special, apreciindu-se că o pedeapsă de 13 ani închisoare constituie o sancțiune care prin cuantumul său și modalitatea de executare reflectă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

și este aptă a determina atingerea scopurilor de reeducare și formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială, astfel după cum prevede art. 52 C. pen. Totodată, se constată că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, dar și ca pedeapsă complementară pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale, se impune având în vedere natura și gravitatea faptei comise, dar și urmarea acesteia din care rezultă necesitatea excluderii inculpatului pentru o perioadă determinată din sfera persoanelor considerate demne de a-și exercita dreptul de a fi ales în funcții elective sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi admis, va fi casată decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 276/ S din 30 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, secția penală, iar în rejudecare, reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., va condamna inculpatul G.T.I. la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 și 175 alin. lit. i) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 65 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe un termen de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71. C. pen., va fi interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Potrivit art. 88 C. pen,. se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării de la 6 august 2012 la zi. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.T.I. împotriva deciziei penale nr. 26/ AP din 15 februarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în totalitate, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 276/ S din 30 octombrie a Tribunalului Brașov, secția Penală și, în rejudecare, în baza art. 174 și 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicare art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă inculpatul G.T.I., la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului G.T.I. pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe un termen de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului G.T.I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Deduce din pedeapsa, aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 06 august 2012 la 02 aprilie 2013. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivi Pronunțată în ședință publică, azi 02 aprilie 2013.