ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 175 din data de 25 octombrie 2011 a Tribunalului Gorj în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.V. la 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86

2

C. pen. a fost stabilit termen de încercare de 6 ani.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 ind. 3 lit. a)-d) C pen., respectiv: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul în care nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite de instanță, precum și în cazul în care în cursul termenului de încercare săvârșește o nouă infracțiune. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 august 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv în baza mandatului de arestare din 11 august 2011 emis de Tribunalul Gorj.

A fost obligat inculpatul la 8.000 RON despăgubiri civile către partea civilă G.S.R.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON onorariu avocați oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile M.J.L.C. către Baroul Gorj.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a reținut în esență în actul de sesizare că în data de 7 august 2011 inculpatul a aplicat mai multe lovituri concubinei sale G.S. cu pumnii și picioarele în zona capului și peste corp, care au dus la decesul victimei.

Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, proces-verbal de constatare și planșe fotografice, concluzii preliminare ale S.M.L. Gorj, planșe fotografice, raport de constatare medico-legal S.M.L. Gorj, declarațiile martorilor M.C., M.V., M.V.A., B.U., D.A.M., D.E., B.V., D.M., D.C. coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța a reținut în fapt că inculpatul D.V. trăia în relații de concubinaj cu victima G.S., locuind la domiciliul inculpatului din comuna C., sat P., județul G. Ambii obișnuiau să consume frecvent băuturi alcoolice, victima fiind văzută zilnic în stare de ebrietate avansată.

În ziua de 7 august 2011, inculpatul D.V., împreună cu victima s-au deplasat în satul Pieptani la locuința martorei M.V. pentru a consuma o sticlă de țuică cu fiul acesteia. Dat fiind faptul că, fiul martorei nu era acasă, cei doi au fost strigați de martorul M.C., care i-a invitat în locuința sa, situată peste drum de locuința martorei M.V. Împreună cei trei au consumat sticla de țuică, timp în care inculpatul a bătut o coasă a lui M.C.

În jurul orei 16.00 inculpatul a luat hotărârea de a pleca acasă împreună cu concubina sa. Întrucât aceasta se afla în stare avansată de ebrietate, inculpatul a lăsat-o pe aceasta la martor în casă și a plecat singur acasă

În jurul orei 19.00 inculpatul s-a reîntors la locuința martorului și într-o cameră l-a găsit pe acesta și pe victimă îmbrăcați foarte sumar, concubina fiind întinsă pe pat, având rochia ridicată până la brâu. De remarcat că, victima avea o alcoolemie de 3‰.

În aceste împrejurări inculpatul i-a reproșat martorului că a întreținut relații sexuale cu concubina sa și pe fondul stării de gelozie, inculpatul a luat rezoluția de a aplica victimei o corecție fizică. Astfel că, inculpatul a început să o lovească pe victimă cu palmele și pumnii peste față și a tras-o pe scara de beton în curte. Aici inculpatul a lovit din nou victima peste față și peste corp cu pumnii și cu picioarele. Martorul prezent M.C. a intervenit verbal cerându-i inculpatului să înceteze și s-a deplasat la locuința martorei M.V. pentru a apela serviciul de urgență, însă a fost refuzat de aceasta. Inculpatul a aruncat cu apă peste victimă ca aceasta să-și revină, după care a pus-o într-un căruț intenționând să ducă victima la domiciliul său.

În drum către domiciliu, cei doi au fost văzuți de martorul D.M., care i-a solicitat inculpatului să sune la serviciul de urgențe, însă acesta a refuzat.

La poarta locuinței inculpatului, acesta a încercat să ia victima din căruț, să o treacă peste șanț, însă datorită stării inerte în care se afla victima, aceasta i-a scăpat din brațe și s-a lovit cu capul de podul construit din dale de beton. Inculpatul a fost ajutat de martorul B.U. să ducă victima în locuință așezând-o pe pat, după care acesta s-a dus la locuința mamei sale unde a stat până în jurul orei 24.00.

Când a revenit acasă, inculpatul văzând victima în aceeași poziție în care o lăsase și constatând că aceasta nu reacționează, s-a speriat și a anunțat-o pe fiica sa și pe martorul B.V., care a apelat serviciul de urgență.

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei G.S. a fost violentă, s-a datorat hematomului subdural voluminos de emisfer stâng, consecința unui traumatism cranio-cerebral. Din același raport a rezultat că leziunile ar fi putut fi produse prin lovire cu corpuri dure sau cădere și lovire de corpuri dure, posibil ca urmare a unei heteropropulsii de la nivel cranio-cerebral având legătură directă de cauzalitate cu decesul.

Inculpatul, pe parcursul întregului proces penal a avut o atitudine sinceră, manifestându-și regretul.

Pe parcursul procesului penal, în termen legal, fiica victimei s-a constituit parte civilă în cauză.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D.V. care în data de 7 august 2011 a aplicat mai multe lovituri concubinei sale G.S. cu pumnii și picioarele în zona capului și peste corp, care au dus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art 183 C. pen.

La primul termen de judecată inculpatul a solicitat ca judecata să se facă potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. iar prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2011 cererea a fost admisă.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a asigurat un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei, scopurile acesteia, prevăzute de art. 52 C. pen., întrucât o judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste corespunzătoare faptelor comise și vinovăția inculpatului, reeducarea acestuia prin stabilirea pedepselor de o manieră care să funcționeze ca o forță socială pedagogică în societate.

Pentru început instanța a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care-i sunt favorabile în sensul că a avut un comportament constant, sincer și de regret și că nu are antecedente penale.

Simplul fapt că inculpatul a comis o infracțiune gravă nu este de natură să excludă circumstanțele în care fapta a fost comisă, chiar dacă ele nu îndreptățesc reținerea stării de provocare întrucât capacitatea victimei de a produce o puternică tulburare în psihicul inculpatului este înlăturată de însăși starea de ebrietate avansată a victimei.

Gradul concret de pericol social al faptei trebuie dedus nu doar din urmarea produsă, ci și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și anume starea avansată de ebrietate a victimei de 3‰, împrejurarea că inculpatul a găsit-o pe aceasta și pe martorul M.C. în cameră îmbrăcați sumar, faptul că lovitura cu importanță preponderentă este cea care a avut loc atunci când victima a fost scăpată din brațe de către inculpat și s-a lovit cu capul de beton).

Nu este lipsit de relevanță nici faptul că inculpatul și-a anunțat rudele și inclusiv organele abilitate. Mai trebuie observat că, în aceeași ordine de idei, inculpatul a fost întru totul de acord cu pretențiile părții civile.

În considerarea celor expuse, instanța a reținut în favoarea inculpatului împrejurările care constituie circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., făcând în continuare aplicarea art. 76 lit. c) C. pen.

Întrucât principala funcție a pedepsei este aceea de reeducare și îndreptare a infractorului care trebuie să ducă la formarea acestuia ca om cu stăpânire de sine, cetățean capabil să îmbine interesul personal cu cele obștești, pe viitor să nu mai comită infracțiuni din convingere și din respect față de lege, iar de nu de teama pedepsei. Uneori îndreptarea și reeducarea este asigurată prin însăși pronunțarea condamnării care exprimă oprobiul societății, produce o suferință morală infractorului și un simț al răspunderii pentru faptele sale în viitor.

În consecință, tinându-se cont de caracterul evolutiv al factorilor psihosociali, cu relevanță asupra conduitei generale, instanța a reținut că sunt conturate perspective realiste fezabile privind reinserția socială a inculpatului. Astfel că, în considerarea dispozițiilor art. 52 și 72 C. pen., a aplicat inculpatului o pedeapsă neprivativă de libertate.

Însă, având în vedere gradul de pericol social al faptei, instanța a apreciat că nu se pot aplica în cauză dispozițiile art. 81 C. pen., ci doar art. 86

1

C. pen., în sensul că a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere, stabilind condiții mai restrictive întrucât este necesar un control asupra conduitei inculpatului pe o durată mai lungă de timp, pentru a se stabili dacă acesta a înțeles să se conformeze rigorilor legii penale.

Totodată, în baza art. 86

2

C. pen. a stabilit inculpatului termenul de încercare ce se compune din pedeapsa aplicată și durata de 3 ani.

În continuare, instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

3

lit. a)-d) C. pen., respectiv: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În conformitate cu art. 359 C. proc. pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul în care nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite de instanță, precum și în cazul în care în cursul termenului de încercare săvârșesc o nouă infracțiune.

Totodată, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Având în vedere aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., instanța potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Întrucât inculpatul a fost reținut și ulterior arestat în cauză, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 august 2011 la zi.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv în baza mandatului de arestare din 11 august 2011 emis de Tribunalul Gorj.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că, suma de 8.000 RON solicitată de partea civilă G.S.R., reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, este justificată, ea nefiind prohibitivă pentru inculpat și nici nu constituie o îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă. De altfel inculpatul a fost întru totul de acord cu plata acestei sume.

În consecință instanța potrivit dispozițiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 RON despăgubiri civile către partea civilă G.S.R.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 se vor preleva probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a hotărârii în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În conformitate cu dispozițiile art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300 RON onorariu avocați oficiu a fost avansată din fondurile M.J.L.C. către Baroul Gorj.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.

În motivele de apel s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată în raport de circumstanțele reale în care s-au desfășurat evenimentele și circumstanțele personale ale inculpatului. Modul în care inculpatul a săvârșit infracțiunea ce a avut ca rezultat moartea victimei denotă un pericol social foarte ridicat pedeapsa aplicată fiind insuficientă în raport cu gravitatea faptei.

Față de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, gravitatea acesteia, în cauză nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante numai prin conduita ulterioară de regret a inculpatului, prin lipsa antecedentelor penale și prin acordul acestuia de a plăti cheltuielile de spitalizare.

Mai s-a învederat faptul că hotărârea este nelegală întrucât s-a dispus condamnarea inculpatului cu reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. deși în cauză trebuiau aplicate dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. având în vedere decizia nr. 20 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar potrivit art. 7 din Lega nr. 76/2008, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru infracțiunile prevăzute în anexă se dispune de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare, aspect nemenționat în dispozitivul sentinței cu toate că în motivarea acesteia s-a arătat că după rămânerea definitivă a hotărârii se vor preleva probe biologice de la inculpat.

Prin decizia penală nr. 131 din11 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinței penale nr. 175 din data de 25 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 11266/95/2011, a desființat sentința atacată, a înlăturat aplicarea dispozițiile, art. 86

1

C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 august 2011 la 25 octombrie 2011 și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, analizând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (1) C. proc. pen., a constatat următoarele:

În mod corect instanța de fond a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen. La termenul de judecată din 27 septembrie 2011, inculpatul a declarat că recunoaște fapta comisă și că solicită ca judecata să se facă potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a apreciat în mod corect că fapta inculpatului de a lovi victima fără a avea intenția de a o ucide întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

Din declarațiile inculpatului și martorului M.C. rezultă că la data de 7 august 2011 inculpatul și victima s-au deplasat la locuința martorului unde au consumat împreună băuturi alcoolice. în jurul orelor 16.00 inculpatul a plecat la locuința sa, victima rămânând la locuința martorului. Inculpatul s-a întors la locuința martorului la orele 19.00 și potrivit declarației martorului, a lovit de mai multe ori cu palmele și pumnii victima care se afla în stare de ebrietate, reproșându-i acesteia că ar fi întreținut relații sexuale cu martorul M. Victima a fost transportată de inculpat cu un cărucior până aproape de locuință unde inculpatul a fost ajutat de martorul B.U. să o ridice pe victimă, martorul ducând-o pe victimă în locuință. Potrivit raportului de constatare medico-legală din 10 august 2011 întocmit de S.M.L. Gorj, moartea victimei s-a datorat hematomului subdural voluminos de emisfer stâng, consecința unui traumatism cranio-cerebral. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure sau cădere și lovire de corpuri dure, posibil ca urmare a unei heteropropulsii, cele de la nivel cranio-cerebral având legătură directă de cauzalitate cu decesul.

Pedeapsa aplicată a fost just individualizată de către instanța de fond fiind avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute stabilite în raport cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei așa cum rezultă din împrejurările în care a fost comisă fapta, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, faptul că acesta nu are antecedente penale, pedeapsa aplicată fiind de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Instanța de apel a apreciat însă că în raport cu aceleași criterii de individualizare, nu se impunea suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, constatând astfel apelul formulat de Parchet, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, ca fiind fondat.

III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen. și inculpatul D.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin memoriul scris Ministerului Public a criticat hotărârile atacate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, iar prin susținerile orale reprezentantul Ministerului Public a completat acest motiv de netemeinicie cu motivul de nelegalitate privind greșita reținere a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., precum și greșita nereținerea în dispozitivul hotărârii a aplicării dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76 /2008.

Inculpatul D.V. nu a formulat în scris motive de recurs, dar în fața instanței a solicitat casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, învederând instanței că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazurilor de casare invocate, precum și în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază fondat recursul Ministerului Public și ca nefondat recursul declarat de către inculpat, pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.

Cu privire la critica Ministerului Public privind cuantumul redus al pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte consideră că este nefondată, instanța de fond apreciind în mod judicios în procesul de individualizare a pedepsei, având în vedere criteriile generale prevăzute de de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte consideră însă fondată critica privind greșita reținere de către instanțele anterioare a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ce a avut ca urmare moartea victimei, incidente în acest caz fiind dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. De asemenea consideră fondată și critica privind nereținerea în dispozitivul hotărârii instanței de apel a aplicării dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76 /2008.

Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului D.V. cu privire la stabilirea modalității de executare a pedepsei, întrucât la procesul de individualizare a pedepselor și a modalității de executare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.

Totodată Înalta Curte, nu a identificat circumstanțe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea aplicării dispozițiilor art. 86

1

C. pen., date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare fiind necesare creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor lor.

Față de aceste aspecte și nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 131 din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia atacată și sentința penală nr. 175 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Gorj, va înlătură dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și aplică dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.V. în condițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciareși va menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.

În raport de aceleași considerente va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva aceleiași decizii, iar potrivit dispozițiilor art 192 alin. (3) C. proc. pen. va oblig recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 131 din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia atacată și sentința penală nr. 175 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Gorj și rejudecând:

Înlătură dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și aplică dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

Dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.V. în condițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.

II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2013.