ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3617/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 4 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 14964/95/2011, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul S.V. la 3 (trei) ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului S.V., stabilind un termen de încercare în condițiile art. 86 C. pen., compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, acest termen fiind de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a stabilit față de inculpat măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 pct 1 lit. a), d) C. pen., respectiv: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S.V., Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 și următoarele C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la data de 13 decembrie 2011 la 04 aprilie 2012 și, de asemenea, s-a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45 din 14 decembrie 2011 emis de Tribunalul Gorj, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a constatat că suma de 3.000 lei folosită la organizarea flagrantului din data de 13 decembrie 2011 a fost pusă la dispoziție de I.P.J. Gorj - S.I.F. și a fost recuperată.

A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 946/P/2011al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 14964/95/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.V. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-au reținut prin actul de inculpare următoarele:

Prin autodenunțul adresat organelor de poliție din cadrul Poliției Orașului Bumbești-Jiu, martora denunțătoare D.V. a sesizat că în perioada 07-10 decembrie 2009, a dat o hotă cu sistem electronic secretarului orașului Bumbești-Jiu, S.V., pentru a-l stimula în vederea eliberării titlurilor de proprietate pentru terenurile cu pădure moștenite de la socrii săi, iar în schimbul acesteia, S.V. i-a promis că urgentează punerea în posesie și va introduce o acțiune la instanța de judecată pentru anularea parțială a titlului de proprietate eliberat numitei D.M., fapt ce l-a și făcut, dar nu a fost pusă în posesie pentru terenurile ce i se cuveneau.

În completarea denunțului, martora denunțătoare D.V. a precizat că întrucât demersurile anterioare făcute de S.V. privind urgentarea eliberării documentelor pentru obținerea titlului de proprietate pentru suprafața de 10 ha pădure au fost sistate, în ziua de 12 decembrie 2011 l-a contactat acesta pe telefonul mobil, pentru a lămuri situația, după care s-a deplasat la Primăria Bumbești-Jiu și l-a invitat pe S.V. în autoturismul său pentru a discuta, spunându-i că în schimbul urgentării și finalizării actelor pentru pădure este dispusă să-i ofere suma de 6.000 lei, în două rate, a câte 3.000 lei, din care una în data de 13 decembrie 2011, iar cealaltă, la finalizarea documentelor.

Martora denunțătoare a precizat că, după unele ezitări S.V. a acceptat promisiunea, stabilind să se întâlnească în ziua de 13 decembrie 2011, înjurai orei 10:00, în Parcul Central din Municipiul Tg-Jiu, având în vedere și faptul că S.V. în această zi urma să se deplaseze la Prefectura Gorj cu probleme de serviciu.

Prin adresa din 12 decembrie 2011 Poliția Oraș Bumbești-Jiu a înaintat autodenunțul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, cauza fiind înregistrată sub nr. 946/P/2011.

Situația de fapt a fost descrisă în felul următor:

Inculpatul S.V. îndeplinește funcția de secretar al Orașului Bumbești Jiu și, în această calitate, conform fișei postului avea printre alte atribuții de serviciu și cele privind organizarea aplicării legii fondului funciar și coordonarea activității comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, exercitând atribuțiile stabilite prin acest act normativ.

De asemenea, conform Ordinului nr. 83 din 07 martie 2011 emis de Instituția Prefectului Gorj, inculpatul S.V. făcea parte din componenta Comisiei Locale Bumbești Jiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, îndeplinind funcția de secretar al comisiei.

Familia martorei denunțătoare D.V. a apelat de mai multe ori Comisia Locală Bumbești-Jiu pentru aplicarea legii fondului funciar, în vederea punerii în posesie și întocmirii documentelor pentru eliberarea titlului de proprietate, pentru mai multe suprafețe de teren agricol și cu vegetație forestieră, situate pe raza satului Curtișoara, oraș Bumbești-Jiu, terenuri moștenite de la părinții soțului său D.I. și de la unchiul acestuia D.D..

Văzând că situația privind punerea în posesie nu se rezolvă, martora denunțătoare D.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.V. în data de 12 decembrie 2011, stabilind să se întâlnească cu acesta în fața Primăriei Bumbești-Jiu, pentru a discuta.

Martora denunțătoare s-a deplasat la locul stabilit și în autoturismul său i-a spus inculpatului S.V. că are un cumpărător pentru pădure promițându-i că-i va da suma de 6.000 lei, pentru a urgenta întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.

Cu această ocazie, i-a promis că-i va da suma de 3.000 lei în data de 13 decembrie 2011, iar diferența de 3.000 lei îi va da după eliberarea documentelor.

Inculpatul S.V. a fost de acord cu propunerea martorei denunțătoare stabilind să se întâlnească în data de 13 decembrie 2011 în jurul orei 10:00, în Parcul Central din Municipiul Tg-Jiu.

În situația dată, martora denunțătoare a sesizat organele de urmărire penală.

Pentru documentarea activității infracționale desfășurată de inculpatul S.V. s-a dispus organizare unui flagrant, fiind încheiat proces-verbal de înseriere și tratare cu praf fluorescent a 30 bancnote în cupiură de 100 lei fiecare puse la dispoziție de I.P.J. Gorj.

Pe 6 (șase) bancnote; a fost înscris cuvântul „Mită" și data de „13 decembrie 2011".

Acceptarea de către inculpatul S.V. a promisiunii martorei denunțătoare privind remiterea sumei de bani și întâlnirea cu aceasta în municipiul Tg-Jiu, a rezultat din convorbirea telefonică din data de 13 decembrie 2011, începând cu ora 8:52 purtată de inculpatul S.V. de la postul telefonic cu martora denunțătoare D.V.

În data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 15:32, martora denunțătoare s-a întâlnit cu inculpatul S.V. în apropierea Primăriei Bumbești Jiu și îi oferă acestuia suma de 3.000 lei pe care inculpatul o refuză dar, o invită pe aceasta in sediul Primăriei Bumbești Jiu, pentru a discuta.

Martora denunțătoare și inculpatul au pătruns în biroul acestuia, unde poartă discuții cu privire la ajutorul pe care urmează să-l dea inculpatul în privința terenurilor și îi oferă suma de 3.000 lei, pe care după unele ezitări inculpatul îi ia si îi ține în mâna dreaptă, purtând unele discuții.

După ce martora denunțătoare D.V. a părăsit biroul, organele de urmărire penală s-au deplasat in biroul în care se afla inculpatul și în prezența martorilor asistenți A.N.A., B.V.L. precum si a martorului C.C. aflat în acel moment în birou, au întrebat pe inculpatul S.V., dacă a primit sume de bani, de la cine și în ce scop. Acesta a precizat că în urmă cu câteva momente a primit suma de 3.000 lei de la numita D.V. și a scos din buzunarul drept al hainei de piele cu care era îmbrăcat, bancnotele ce compuneau suma de 3.000 lei precizând că acești bani au fost dați de D.V. pentru a o ajuta să intre mai repede în posesia documentelor de proprietate a terenurilor forestiere revendicate pe raza orașului Bumbești Jiu.

Suma de 3.000 lei, compusă din 30 de bancnote a 100 lei flecare, a fost prezentată inculpatului, martorilor asistenți cât și martorului C.C., observând că acestea sunt aceleași cu bancnotele menționate în procesul-verbal de marcare încheiat în data de 13 decembrie 2011.

La sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în prezența inculpatului, a martorilor asistenți și a martorului C.C. s-a observat că pe bancnotele, se afla înscris cuvântul „Mită" și data de „13 decembrie 2011", iar pe celelalte bancnote se afla praf fluorescent.

De asemenea, au fost examinate cu lumină ultravioletă palmele inculpatului și haina de piele cu care era îmbrăcat, în zona buzunarului drept, observându-se pe acestea praf fluorescent.

Toate acestea au fost consemnate în procesul-verbal semnat de inculpat, de martorii asistenți A.N.A., B.V.L., precum și de martorul C.C., fără obiecțiuni.

Suma de bani folosită la organizarea flagrantului din data de 13 decembrie 2011 a fost restituită organelor de poliție din cadrul I.P.J. Gorj conform procesului-verbal din data de 13 decembrie 2011 încheiat cu această ocazie.

Inculpatul în declarațiile date a recunoscut că în data de 12 decembrie 2011, a avut o discuție cu martora denunțătoare D.V. cu privire la faptul că aceasta i-a promis că-i va da suma de 6.000 lei, din care 3.000 lei în zilele următoare și 3.000 lei când va încheia tranzacția privind vânzarea pădurii și i-a adus la cunoștință că dorește să fie pusă în posesie mai repede, dar susține că nu a acceptat promisiunea acesteia.

În declarația ulterioară, inculpatul a recunoscut că în mod tacit a acceptat să primească suma de 3.000 lei de la martora denunțătoare.

Susținerile inculpatului au fost înlăturate de probele administrate în cauză, respectiv înregistrările convorbirilor telefonice, cât și cele purtate în mediul ambiental, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și declarațiile martorilor D.V., D.I., C.C., A.N.A. și B.V.L. care demonstrează fără echivoc că inculpatul a acceptat promisiunea făcută de martora denunțătoare pentru a primi suma de 6.000 lei, din care a primit efectiv suma de 3.000 lei în data de 13 decembrie 2011, pentru a-i facilita familiei acesteia punerea în posesie și întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră situate pe raza satului Curtișoara.

Prin rezoluția nr. 946/ P din data de 13 decembrie 2011, ora 18:45, s-a dispus începerea urmăririi penale față de S.V. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Această stare de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorei denunțătoare D.V. (filele 1-3, 27, 64-67); ordonanță de autorizare a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice în mediul ambiental (fila 28-29); încheierea din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Gorj privind confirmarea ordonanței nr. 946/P/2011 (fila 210-211); proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate și a convorbirilor audio-video purtate în mediul ambiental (filele 212-216); proces-verbal de înseriere a bancnotelor (fila 32); proces-verbal de constatare a infracțiunii (filele 35-36); videofîlmare judiciară C.D. flagrant și planșele fotografice (filele 37 - 46); proces-verbal de restituire a sumei de bani (fila 47); fișa postului (fila 85 - 87); ordinul nr. 83 din 03 martie 2011 al Prefecturii Județului Gorj (fila 88); copii xerox de pe documentele doveditoare privind dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de către D.I. (filele 4, 16-26, 89-205); declarațiile martorilor C.C. (filele 48- 49, 68-70), A.N.A. (filele 50, 71-72), B.V.L. (filele 51-52, 73-74); D.I. (filele 225-226) și S.P. (filele 223-224); declarațiile inculpatului (filele 57- 59, 61-63, 80-84); procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 228).

În ședința publică din 25 ianuarie 2012, în prezența apărătorilor aleși (dosar. fila  58), a fost ascultat inculpatul S.V., care în esență a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, susținând că a fost vorba de o. înscenare, în sensul că în permanență a refuzat primirea banilor, însă denunțătoarea i-a introdus banii în buzunarul de la haină și a fugit.

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați sub prestare de jurământ martorii D.V., C.C., D.I., A.N.A. și B.V.L., depozițiile acestora neâducand elemente noi față de starea de fapt expusă în declarațiile date în fața organelor de urmărire penală.

La solicitarea apărătorilor inculpatului și în prezența acestora, în ședință nepublică, a fost vizionată înregistrarea din mediul ambiental făcută odată cu organizarea flagrantului.

Analizând întregul material probator administrat în cursul procesului penal, tribunalul după terminarea cercetării judecătorești, a reținut starea de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, formându-și convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea de luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar susținerea acestuia privind nevinovăția sa este contrazisă de depozițiile martorilor audiați în cauză, declarațiile denunțătoarei, propriile declarații, toate coroborate cu înregistrările audio-video și planșele fotografice, prezumția de nevinovăție a cărei beneficiar a fost inculpatul, fiind răsturnată fără putință de tăgadă.

Tribunalul, a constatat că sub aspectul laturii obiective infracțiunea s-a comis prin acceptarea promisiunii de a primii suma de 6.000 lei și primirea de către inculpat a sumei de 3.000 lei de la martora - denunțătoare D.V.

Inculpatul S.V. nu a respins oferta denunțătoarei și mai mult decât atât, a acceptat să se întâlnească cu acesta și să primească suma de 3.000 lei în sediul Primăriei Bumbești-Jiu.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, acceptând în mod expres promisiunea și urmărind să primească suma de bani menționată mai sus.

În drept, fapta inculpatului S.V., care în calitate de secretar al orașului Bumbești-Jiu și secretar al Comisiei Locale Bumbești-Jiu de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în data de 12 decembrie 2011 a acceptat promisiunea martorei denunțătoare D.V. de a primi suma de 6.000 lei, din care în data de 13 decembrie 2011 a primit efectiv suma de 3.000 lei, pentru a-i facilita familiei acesteia punerea în posesie și întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră situate pe raza satului Curtișoara, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia, acesta urmează să fie condamnat.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, atitudinea oscilantă a acestuia în cursul procesului penal, însă și împrejurările că este.tatăl unui copil minor, are o vârstă înaintată, starea sănătății este una precară, nu are antecedente penale, iar din caracterizările depuse la dosar de persoane ce dețin funcții publice reiese că acesta este apreciat în termeni favorabili în comunitatea din care face parte.

Astfel, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății la pedeapsa închisorii cu orientare spre minimul special, iar ca modalitate de executare, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 251 C. pen. și apreciind că și în acest fel pot fi atinse exigentele dispozițiilor art. 52 C. pen., mai exact atingerea scopului educativ, preventiv și punitiv al pedepsei, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare ce va fi stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul S.V.

În motivarea apelului parchetul a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și modificarea modalității de executare a pedepsei, în sensul executării acesteia în regim de detenție dată fiind gravitatea faptei săvârșită de inculpat, circumstanțele personale ale acesteia, dispozițiile- art. 52 C. pen.

Inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege întrucât nu a acceptat suma de bani oferită de martora denunțătoare, existând provocare în condițiile în care inițiativa a aparținut martorei, aceasta a insistat ca el să primească suma de bani, i-a băgat suma de bani în buzunarul hainei, retrăgându-se precipitat, el refuzând în mod constant primirea sumei de bani, în biroul său martora încuind ușa în momentul în care i-a oferit banii puși la dispoziție de către polițiști.

Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând și disp. art. 371 și următoarele C. proc. pen., instanța de apel a constat că prima instanță a reținut o stare de fapt și o încadrare juridică în concordanță cu întreg probatoriul administrat în cauză, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.

Cu ocazia judecării căii de atac, instanța de apel a ascultat inculpatul, martora denunțătoare și martorul C.C. declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Din analiza întregului probatoriului administrat în cursul procesului penal, respectiv: denunțul și declarațiile martorei denunțătoare D.V., înregistrările audio video autorizate de judecător, existente în format C.D. și transcrise la dosarul cauzei, procesul verbal de înseriere a bancnotelor, procesul verbal de constatare a infracțiunii, videofilmarea judiciară CD flagrant și planșele fotografice, procesul verbal de restituire a sumei de bani, fișa postului, ordinul nr. 83 din 03 martie 2011 al Prefecturii Județului Gorj, înscrisuri privind dovedirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de martora D.V., declarațiile martorilor A.N.A., B.V.L., Deaconu Ion, declarațiile inculpatului - Curtea a reținut că inculpatului S.V., în calitate de secretar al orașului Bumbești-Jiu și secretar al Comisiei Locale Bumbești-Jiu de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în data de 12 decembrie 2011 a acceptat promisiunea martorei denunțătoare D.V. de a primi suma de 6.000 lei, din care în data de 13 decembrie 2011 a primit efectiv suma de 3.000 lei, pentru a-i facilita familiei acesteia punerea în posesie și întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră situate pe raza satului Curtișoara, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia în mod corect a fost condamnat inculpatul.

În ceea ce privește apărările inculpatului cu privire la existența unei provocări polițienești în lipsa căreia nu ar fi existat infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța de apel a constatat următoarele:

Este adevărat că inculpatul nu a solicitat direct vreo sumă de bani de la denunțătoare, însă organizarea flagrantului nu poate fi reținută ca fiind o provocare, în condițiile în care inculpatul anterior primise, fără drept, de la denunțătoare, în scopul facilitării obținerii titlului de proprietate pentru terenurile deținute, o hotă pentru bucătărie, aspect recunoscut de acesta, apreciat ca un cadou dat cu ocazia sărbătorilor de iarnă pentru fiica sa de 6 ani.

S-a arătat totodată de către instanța de apel că nu există provocare la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, întrucât, din probatoriul administrat -denunțul și declarațiile martorei denunțătoare D.V. coroborate cu înregistrările audio-video autorizate dintre inculpat și denunțătoare și declarația martorului C.C., a rezultat cu certitudine că inculpatul a acceptat și, prin întreaga sa conduită, a pretins suma de bani, pentru ca în calitatea sa de secretar al Comisiei de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Bumbești Jiu să urgenteze punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile proprietatea denunțătoarei, banii fiind descoperiți în buzunarul hainei purtată de inculpat.

Astfel nu s-a reținut apărarea inculpatului în sensul că procedura flagrantului a fost viciată, fiind provocat de denunțătoare, și că nu s-a făcut dovada că suma a fost primită de el, în condițiile în care i-ar fi fost băgată cu forța în buzunar de denunțătoare, el refuzând în mod constant primirea banilor, ușa biroului său fiind încuiată de denunțătoare în cadrul acțiunii de provocare. Curtea a avut în vedere următoarele împrejurări: inculpatul anterior a primit fără drept de la denunțătoare o hotă pentru bucătărie, acest gest fiind apreciat de inculpat potrivit declarațiilor sale ca un cadou de sărbători pentru fiica sa minoră, de 6 ani; după o primă discuție cu denunțătoarea în fața primăriei Bumbești, discuție cu privire la suma de bani pe care denunțătoarea o oferea inculpatului, acesta o invită pe denunțătoare în biroul său pentru a continua discuția; după plecarea denunțătoarei din biroul inculpatului, moment sesizat de martorul C.C., coleg de serviciu cu inculpatul, după aproximativ 5 minute (fila 45 verso deci. dos. apel) au intrat organele judiciare care l-au găsit pe inculpat la biroul său discutând cu martorul, având asupra sa banii remiși de denunțătoare. Astfel, în condițiile în care inculpatul nu ar fi acceptat suma de bani, atitudinea sa la plecarea denunțătoarei și după plecarea acesteia în perioada celor aproximativ 5 minute nu ar fi fost cea prezentată, refuzul său în cadrul discuțiilor cu denunțătoarea fiind unul formal. Apărările acestuia că nu a ieșit după denunțătoare să-i dea banii pe care aceasta i-ar fi introdus cu forța în buzunar, întrucât nu ar fi fost politicos, denunțătoarea fiind femeie, nu au putut fi primite de instanța de apel. Din înregistrările audio, transcrise la dosarul cauzei filele 215-216 în dosar de urmărire penală, apărările inculpatului nu se confirmă, refuzul inițial al acestuia la primirea banilor, datorându-se temerii că ar fi putut fi organizat un flagrant.

Nu au fost primite nici criticile cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare. In acest sens s-a arătat că recunoașterea anumitor împrejurări ca și circumstanțe judiciare atenuante este posibilă doar dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În cauză nu s-au identificat împrejurări care să poată fi reținute ca fiind circumstanțe judiciare atenuante, în condițiile art. 74 C. pen. S-a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare corespunzând gradului de pericol social concret al infracțiunii reținută în sarcina inculpatului.

Instanța de apel nu a primit nici criticile parchetului privind stabilirea modalității de executare în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen. Concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune coroborate cu actele în circumstanțiere existente la dosarul cauzei, depuse de inculpat, împrejurarea că acesta a conștientizat gravitatea faptelor și este la primul conflict cu legea penală sunt aspecte care au fost avute în vedere de instanța apel la analizarea modalității de individualizarea a executării pedepsei de 3 ani închisoare, apreciindu-se că, prin ea însăși, pronunțarea condamnării în prezenta cauză va constitui un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, conduita sa viitoare urmând a fi verificată pe un termen îndelungat, de 5 ani, prin supravegherea exercitată de către Serviciul de Probațiune.

Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr. 758 din martie 2013 Curtea de apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul S.V. împotriva sentinței penale nr. 81 din 4 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj.

Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de art 385

3

rap. la art. 363 C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul S.V.

Recursul a fost motivat cu respectarea dispozițiilor art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., respectiv cu 5 zile înainatea primului termen de judecată, recurentul invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 12 teza I C.procpen. solicitând pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În dezvoltarea criticilor aduse hotărârilor de condamnare pronunțate, s-a arătat faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită sub aspectul laturii subiective, probatoriul fiind abordat de către ambele instanțe în mod unilateral, numai din perspectiva acuzării, neexistând nicio probă că âr fi acceptat promisiunea martorei denunțătoare, și că, anterior zilei de 13 decembrie aceasta ar fi făcut referire la vreo sumă de bani. S-a arătat că, la data de 13 decembrie, denunțătoarea, instruită de organele de anchetă asupra modului în care să îl atragă în capcană, a venit nechemată la locul său de muncă, hotărâtă să îi plaseze banii în orice condiții. Atitudinea sa de a o invita din stradă în birou nu trădează neapărat intenția de a se feri de ochii altora, impunându-se a fi înțeleasă ca un gest firesc, într-o comunitate puțin numeroasă, în care oamenii se cunosc și își acordă mai multă amabilitate unul altuia. Recurentul a mai susținut că a refuzat repetat oferta martorei, împrejurarea demonstrată și de convorbirea înregistrată în mediu ambiental, însă, sosirea martorului Ciobanu a grăbit desfășurarea evenimentelor, denunțătoarea plasându-i banii în buzunar și fugind pe hol. în acest context, inculpatul a învederat că a fost timorat de apariția martorului, că nu a știut cum să reacționeze, și că nu a urmărit-o pe denunțătoare, astfel că flagrantull-a surprins având suma de bani asupra sa. S-a concluzionat că, din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că a fost victima unei provocări, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Recursul a fost motivat în scris și de către apărătorul desemnat de către instanță din oficiu, avocat M.A. (filele 17-18), aceasta formulând critici similare cu cele ale inculpatului, circumscrise aceluiași caz de casare, prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. Recursul a fost susținut cu ocazia dezbaterilor de același apărător din oficiu, în condițiile în care, deși la primul termen de judecată cauza a fost amânată pentru, a permite inculpatului să își angajeze un apărător, ulterior recurentul nu a făcut demersuri în acest sens.

Analizând decizia recurată din persectiva criticilor formulate și a cazului de casare în care au fost încadrate aceste critici, Înalta Curte de Casație și: Justiție constată următoarele:

Astfel cum rezultă din expunerea motivelor de recurs, criticile inculpatului S.V. vizează situația de fapt reținută de către ambele instanțe și concluzia la care s-a ajuns, acesta solicitând o reapreciere a probatoriului administrat și constatarea faptului că a fost provocat de către denunțătoare, neexistând probe care să susțină varianta că anterior datei de 13 decembrie 2011 ar fi acceptat promisiunea acesteia de a primi o sumă de bani.

Înalta Curte reține că, atât în doctrină, dar și în practica judiciară, în mod constant s-a arătat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. pot fi analizate doar aspectele de drept pe care le ridică situația de fapt deja stabilită de către instanța de fond și cea de apel. în acest sens, prin Decizia penală nr. 815 din 20 martie 2012, Înalta Curte a statut că "dispozițiile prevăzute în art 385 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. -nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni - sunt incidente, dacă instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, reținând o situație de fapt corectă, însă în mod greșit a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, deși în realitate lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară legii. Situația de fapt, verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare."

În prezenta cauză, hotărârea recurată a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin care s-a realizat o limitate a efectului devolutiv al recursului, fiind abrogat cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., ce permitea o cenzură a situației de fapt stabilite de instanțele inferioare (însă numai din perspectiva existenței unei grave erori, care nu se confunda cu dreptul cu reapreciere a probatoriului), intenția clară a legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, exclusiv la chestiunile de drept.

În aceste condiții, constatând că criticile recurentului nu se circumscriu cazului de casare invocat, înalta Curte va examina motivele de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., urmând a verifica caracterul echitabil al procedurii care a condus la pronunțarea hotărârii de condamnare (prin înlăturarea apărărilor inculpatului referitoare la existența unui provocări din partea martorei denunțătoare), și dacă, principala probă pe care aceasta se fundamentează a fost obținută cu respectarea dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.

Astfel, sub aspect procedural, Înalta Curte constată că, instanța de apel, în baza efectului devolutiv integral al căii de atac, a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpatului, încuviințând cererea acestuia de reaudiere a martorei denunțătoare D.V. (care fusese audiată în condiții de contradictorialitate și în fata primei instanțe), acordându-i astfel posibilitatea de a-i adresa noi întrebări și de a-i contesta credibilitatea. De asemenea, din oficiu, a dispus ascultarea martorului C.C. (și acesta fusese ascultat de către tribunal) și a procedat la vizionarea, în ședință publica a înregistrărilor audio video de la data la care a avut loc flagrantul. Ulterior, examinând materialului probator administrat în cauză, a înlăturat motivat susținerile inculpatului S.V. în sensul că a fost victima unei provocări. în acest sens, Curtea de apel a avut în vedere faptul că anterior acesta a primit, fără drept, de la denunțătoare o hotă pentru bucătărie; că după o primă discuție cu denunțătoarea în fața primăriei Bumbești cu privire la suma de bani pe care denunțătoarea o oferea inculpatului, acesta o invită pe denunțătoare în biroul său pentru a continua discuția; că intervenția organelor judiciare a avut loc la aproximativ 5 minute după plecarea denunțătoarei, iar în condițiile în care inculpatul nu ar fi acceptat suma de bani, atitudinea sa la și după plecarea denunțătoarei în perioada celor aproximativ 5 minute ar fi fost alta, că refuzul său în cadrul discuțiilor cu D.V. a fost unul formal, datorându-se temerii că ar fi putut fi organizat un flagrant.

Ca atare, Înalta Curte constată că, deși instanța de fond nu a răspuns punctual apărărilor inculpatului privind existența unei provocări, instanța de apel a corectat această omisiune, asigurând în mod adecvat dreptul la apărare al inculpatului, printr-o procedură contradictorie și cu respectarea egalității de arme.

În ceea ce privește principala probă pe care s-a întemeiat hotărârea de condamnare, instanța de recurs constată că aceasta nu a fost obținută în condiții care șă afecteze principiul loialității administrării probelor.

Sub acest aspect, Înalta Curte, reține, în raport de jurisprudența dezvoltată în materia provocării, că aceasta nu poate fi incidență în condițiile în care există o suspiciune rezonabilă privind comportamentul infracțional anterior al persoanei, iar agentul sau colaboratorul statului nu a făcut altceva decât să îi ofere acesteia o tentație obișnuită, o oportunitate, care nu are caracter excepțional, de- a încălca legea.

Raportând aceste condiții la circumstanțele cauzei, astfel cum acestea au fost stabilite pe baza probatoriului administrat, se constată că în speță exista o suspiciune rezonabilă care sugera o predispoziție a inculpatului în primirea de bunuri în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Aceasta a fost și confirmată, până la momentul judecării recursului, de o hotărâre nedefmitivă de condamnare pentru săvârșirea aceleași infracțiuni de luare de mită (sentința penală nr. 200 din 28 iunie 2013 a Tribunalului Gorj, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 14998/95/2013), fapta constând în primirea, de la aceeași denunțătoare D.V.na unei hote electrice, în scopul de a îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, respectiv promovarea unei acțiuni în instanță în vederea anulării titlului de proprietate din 2003, eliberat numitei D.M. și pentru a urgenta demersurile pentru punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile la care era îndreptățit D.I.

De asemenea, se reține că, anterior flagrantului, la data de 12 decembrie 2011, inculpatului i s-a oferit o suma de bani (împrejurarea recunoscută de către acesta - fila 81 verso dosar urmărire penală, fila 58 dosar fond), acceptând să se întâlnească cu martora denunțătoare a doua zi, în afara serviciului, respectiv fața primăriei din municipiul Târgu Jiu, și ulterior, în apropierea Primăriei Bumbești Jiu (întâlnirea având loc în condițiile în care denunțătoarea afirma „în momentul în care ați terminat îmi dați un beep scurt, să vină S. să v-aducă, că ce v-am promis îi la mine."). Tot în același context, Înalta Curte reține teama manifestată de inculpatul „să nu fie cumva, dracu, vreun flagrant sau."

În aceste circumstanțe de fapt, primirea anterioară a unei hote electrice, acceptarea întâlnirii cu denunțătoarea în condițiile în.care aceasta îi promisese o sumă de bani și afirma că are aspra sa „ce a promis", Înalta Curte constată că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., organul judiciar oferindu-i inculpatului doar o ocazie obișnuită pentru a săvârși infracțiunea, împrejurare ce nu încalcă principiul loialității administrării probelor.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, prin neînlăturarea probelor obținute cu ocazia flagrantului, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, în cauză nefîind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

În aceste condiții, revenind la solicitarea principală a inculpatului, de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., se constată că, față de situația de fapt stabilită de instanța de fond și menținută în apel - inculpatul S.V., secretar al Orașului Bumbești Jiu, având atribuții de serviciu privind organizarea aplicării legii fondului funciar și coordonarea activității comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, îndeplinind și funcția de secretar al Comisiei Locale Bumbești Jiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la data de 12 decembrie 2011 a acceptat promisiunea făcută de martora denunțătoare de a primi suma de 6.000 lei, din care a primit efectiv suma de 3.000 lei în data de 13 decembrie 2011, pentru a-i facilita familiei acesteia punerea în posesie și întocmirea documentelor în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră situate pe raza satului Curtișoara - în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul laturii obiective fapta a fost comisă prin acceptarea promisiunii sumei de 6.000 lei urmată de primirea efectivă a 3.000 lei, fiind îndeplinite și cerințele esențiale atașate elementului material al laturii obiective, respectiv banii nu erau legal datorați inculpatului, acțiunea de acceptare/primire a fost anterioară îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, iar actul pentru a cărei îndeplinire a acceptat propunerea iar ulterior a și primit suma de 3.000 lei făcea parte din sfera atribuțiilor sale de serviciu (secretar al orașului Bumbești Jiu cu atribuții privind organizarea aplicării legii fondului funciar și coordonarea activității comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, secretar al Comisiei Locale Bumbești Jiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor).

Din perspectiva laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție directă, inculpatul acceptând și ulterior primind suma de 3.000 lei, cunoscând că aceasta este necuvenită și are drept scop îndeplinirea unui act privitor la atribuțiile sale de serviciu.

Față de cele anterior expuse, și constatând că nu se reține incidența altor cazuri de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul inculpatului S.V. ca nefondat, și, pe cale de consecniță, având în vedere dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 8 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.