ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 178/S din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov,

secția penală, în Dosarul penal nr. 4250/62/2013 s-a dispus condamnarea

inculpatului P.G. la:

- 5 ani și 6 luni închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea

de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 alin. (1) la art. 174 C. pen.,

art. 175 lit. c) și d) C. pen. cu aplicarea 320

1

C. proc. pen..

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen. în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

perioada reținerii de 24 ore din 17 aprilie 2013 și a arestării preventive de

la 18 aprilie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea

preventivă a inculpatului P.G.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap la

art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile S.C.J.U. Brașov suma de 1059,47 RON reprezentând contravaloarea

prestațiilor medico-sanitare acordate victimei P.E.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a

dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii

profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a

fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.400 RON cheltuieli

judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a

reținut că, în noaptea de 26/27 noiembrie 2012, inculpatul a aplicat mai multe

lovituri cu pumnul în zona capului și a strâns-o de gât pe soția sa, P.E.,

imobilizată la pat și cu grave probleme de sănătate (AVC, miocardofibroză,

ciroză hepatică), după care a abandonat-o în pat plină de sânge, provocându-i

leziuni ce au necesitat 21 - 23 de zile îngrijiri medicale, cu punerea în

primejdie a vieții și după ce în prealabil a amenințat-o cu moartea.

S.C.J.U. Brașov s-a constituit parte civilă

cu suma de 1059,47 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare

acordate victimei P.E., F.O. 36876/2013.

Tribunalul a constatat că inculpatul a

recunoscut și regretat săvârșirea faptelor în modalitatea reținută în actul de

sesizare, datorită consumului exagerat de băuturi alcoolice solicitând înainte

de citirea actului de sesizare judecarea sa pe calea procedurii simplificate prevăzute

de art. 320

1

C. proc. pen., text de lege introdus prin Legea nr.

202/2010, fiind, totodată, de acord să achite despăgubirile.

Analizând actele și lucrările dosarului și

mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale pe care le constată

legale, Tribunalul a reținut că inculpatul P.G. și victima, P.E., au fost

căsătoriți timp de peste 30 de ani și au împreună trei copii majori. Începând

cu anul 2011, P.E. s-a îmbolnăvit grav, iar după un accident vascular masiv a

rămas imobilizată la pat, fiind îngrijită de soțul său, P.G., și de martora

D.M.M.

În seara zilei de 26 noiembrie 2012, fiind în

stare de ebrietate și pe fondul unor discuții mai vechi legate de infidelitatea

victimei, P.G. a început să-i adreseze cuvinte jignitoare și să o amenințe cu

moartea. După ce P.E. s-a culcat, la un moment dat, inculpatul P.G. a mers în

camera acesteia și a început să o lovească cu pumnii în zona capului, a

strâns-o de gât până a văzut că victima nu mai poate respira, după care a

continuat să o lovească cu pumnii în zona feței, în cele din urmă abandonând-o

în pat plină de sânge.

A doua zi dimineață, în 27 noiembrie 2012,

P.E. a fost găsită în stare foarte gravă de către martora D.M.M., care l-a

anunțat pe fiul victimei, P.O.I., acesta din urmă solicitând intervenția

poliției și a ambulanței.

Inculpatul P.G. a recunoscut în fața martorei

D.M.M. și a fiului său faptul că a agresat-o pe P.E.

Din declarația martorilor D.M.M., P.M. și

P.O.I., care au văzut victima imediat după agresiune a rezultat faptul că în data

de 27 noiembrie 2012 P.E. avea fața tumefiată și vânătă, avea urme de degete în

zona gâtului, iar sub căciulă avea sânge coagulat și pe pernă exista o pată de

sânge.

În timp ce era internată la S.C.J.U. Brașov,

în perioada 27 noiembrie - 01 decembrie 2012, P.E. i-a rugat atât pe fiul său

cât și pe surorile sale să nu o mai ducă acasă, fiindu-i teamă că P.G. o va

omorî.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală nr. 3535/E din 07 decembrie 2012, numita P.E. a prezentat leziuni

traumatice cranio-faciale care s-au putut produce prin loviri repetate cu

corpuri dure exercitate asupra unei persoane cu hemipareză stângă sechelară,

acestea pot data din 26 noiembrie 2012 și au necesitat 21 - 23 de zile

îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile nu au pus în primejdie viața

victimei, dar au putut agrava starea generală a victimei și pot determina

decompensarea afecțiunilor preexistente.

Prin loviturile puternice din zona capului,

P.G. i-a provocat victimei și o hemoragie meningee, aspect ce a putut fi constatat

ulterior, cu ocazia efectuării autopsiei victimei.

Ulterior externării victima s-a întors acasă

și a mai locuit împreună cu inculpatul P.G. până în dimineața zilei de 10

decembrie 2012, când s-a constatat decesul acesteia. Potrivit raportului de

autopsie medico-legală nr. 435/Aut din 11 decembrie 2012, moartea numitei P.E.

a fost neviolentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute,

survenită în evoluția unei bronhopneumonii la o persoană imobilizată la pat cu

sechele post AVC vechi și cu afecțiuni cronice cardio-vasculare și hepatice. La

necropsie s-au constatat multiple echimoze și hematoame la nivelul extremității

cefalice și pe gât, precum și hemoragie meningee în resorbție, leziuni care

obiectivează un traumatism cranio-facial prin lovire cu corpuri dure produs la

data de 26 noiembrie 2012. Aceste leziuni nu au fost de natură să determine

direct decesul, dar au putut agrava starea generală și decompensarea

afecțiunilor cronice preexistente.

Tribunalul a apreciat că nu exista legătură directă

de cauzalitate între agresiunea din 26 noiembrie 2012 și insuficiența

cardio-respiratorie acută care a determinat la data de 10 decembrie 2012

decesul victimei în contextul unei bronhopneumonii la o persoană imobilizată la

pat cu sechele post AVC vechi și cu afecțiuni cronice cardio-vasculare și

hepatice.

Starea de fapt astfel prezentată a fost

reținută pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale

respectiv:

- proces-verbal de constatare a efectuării

actelor premergătoare;

- proces-verbal de cercetare a locului

faptei;

- proces-verbal de audiere persoană vătămată;

- raport de autopsie medico-legală nr.

435/Aut din 11 decembrie 2012 și planșa foto;

- raport de constatare medico-legală nr.

3535/E din 07 decembrie 2012;

- declarațiile martorilor P.O.I., D.M.M.,

P.M. și M.S.;

- declarațiile inculpatului P.G. date în

cursul urmăririi penale prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei astfel

cum a fost reținută în actul de sesizare pe care a regretat-o, fiind comisă pe

fondul unei stări avansate de ebrietate.

Inculpatul a fost reținut în data de 29

decembrie 2011 și arestat preventiv începând cu data de 30 decembrie 2011,

măsura fiind menținută potrivit art. 300

1

C. proc. pen.

S-a constatat că, în drept fapta inculpatului

P.G. care, în noaptea de 26/27 noiembrie 2012, pe fondul stării de ebrietate, a

unor discuții contradictorii generate de presupusa infidelitate din trecut a

victimei și a amenințării cu suprimarea vieții a aplicat mai multe lovituri cu

pumnul în zona capului și a strâns-o de gât pe soția sa, P.E., imobilizată la

pat și cu grave probleme de sănătate (AVC, miocardofibroză, ciroză hepatică),

după care a abandonat-o în pat plină de sânge având ca rezultat multiple

leziuni traumatice cranio-faciale dar și hemoragie meningee, cu punerea în

pericol a vieții întrunește elementele constitutive ale tentativei la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. art. 20 alin. (1) rap. la art.

174 - art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen.

Ulterior, la 10 decembrie 2012, P.E. a decedat

din cauza unei bronhopneumonii, între leziunile produse inițial și decesul

victimei neexistând raport de cauzalitate.

Tribunalul a reținut că inculpatul a comis

fapta cu vinovăție cel puțin sub forma intenției indirecte întrucât prin

lovirea victimei cu brutalitate, prin forța mare a loviturilor aplicate unei

persoane în vârstă de 60 de ani cu grave probleme sănătate, imobilizate la pat

de mulți ani ca urmare a unui grav AVC, prin sugrumarea unei astfel de

persoane, dar și prin abandonarea victimei după exercitarea violențelor în

contextul în care era plină de sânge și imobilizată la pat, P.G. a prevăzut

decesul soției sale și a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce

i-a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C.

pen., respectiv pericolul social ridicat al faptei, împrejurările și urmările

săvârșirii acesteia - lovituri cu pumnul în zona capului și sugrumarea soției

imobilizate la pat și cu grave probleme de sănătate - AVC, miocardofibroză,

ciroză hepatică -, urmată de abandonarea în pat plină de sânge, față de

rezultatul produs asupra stării de sănătate a victimei, respectiv împrejurarea

că leziunile au putut agrava starea generală și decompensarea afecțiunilor

cronice preexistente dar și persoana inculpatului. Acesta care este în vârstă

de 63 de ani, pensionar, care beneficiază de pensie de urmaș după soția și

victima sa, deși există o cauză de nedemnitate succesorală, nu este la prima

confruntare cu legea penală, fiind condamnat tot pentru o infracțiune de mare

violență - pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă săvârșită

cu cuțitul aspra fiului său, faptă care nu atrage starea de recidivă, fiind

îndeplinit termenul de reabilitare judecătorească și a avut o atitudine sinceră

și de regret în cursul procesului penal.

Tribunalul a apreciat că eventualul

prejudiciu moral suferit de victimă, care ulterior a decedat din cauze naturale

este intuitu personae, un drept personal nepatrimonial care este netransmisibil

și nu poate face parte din activul succesoral, astfel încât nu s-a impus

citarea în calitate de părți vătămate a descendenților pentru exprimarea

poziției procesuale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a solicitat desființarea sentinței

apelate și, în rejudecare, majorarea pedepsei principale a închisorii aplicate

inculpatului P.G. până la un cuantum care să asigure reeducarea inculpatului

văzând pericolul social concret al faptei săvârșite care este unul ridicat și

inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care

a fost condamnat în infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183 C. pen. întrucât, deși și-a lovit soția nu a intenționat

să o omoare, decesul survenind la câteva săptămâni de la agresiune ca urmare a

bolilor de care suferea victima, fapta neputând fi încadrată nici la tentativă

de omor calificat, nici la omor calificat în formă consumată. Inculpatul a mai

solicitat reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 110/Ap din 8

octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

împotriva Sentinței penale nr. 178/S din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul

Brașov în Dosarul penal nr. 4250/62/2013, sentință pe care a desființat-o în

privința încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul

P.G. și a cuantumului pedepsei principale aplicate și, rejudecând cauza:

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost

schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul P.G. a fost

condamnat din tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art.

174, 175 lit. c) și d) C. pen. în omor calificat prevăzută de art. 174, 175

lit. c) și d) C. pen.

În baza art. 174, 175 lit. c), d) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. inculpatul P.G. a fost condamnat

la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței apelate.

A fost dedusă în continuare din pedeapsa

aplicată inculpatului P.G. perioada arestului preventiv de la 25 iunie 2013 la

zi și menține starea de arest a acestuia.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul P.G. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul

avocatului din oficiu pentru recurent în sumă de 200 de RON s-a dispus a fi

avansat din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile

judiciare.

În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen.

apelantul P.G. a fost obligat pe la plata sumai de 910 RON, reprezentând

cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor rămânând

în sarcina statului.

Pentru a decide astfel instanța de control

judiciar a reținut că tribunalul a apreciat în mod greșit că încadrarea

juridică ce trebuie dată faptei este aceea de tentativă la omor calificat

prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174, art. 175 lit. c) și d) C.

pen. S-au avut în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală nr.

3535/E din 07 decembrie 2012 în care s-a precizat că numita P.E. a prezentat

leziuni traumatice cranio-faciale care s-au putut produce prin loviri repetate

cu corpuri dure exercitate asupra unei persoane cu hemipareză stângă sechelară,

lovituri ce pot data din 26 noiembrie 2012 și au necesitat 21 - 23 de zile

îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile nu au pus în primejdie viața

victimei, dar au putut agrava starea generală a victimei și pot determina

decompensarea afecțiunilor preexistent și raportului de autopsie medico-legală

nr. 435/Aut din 11 decembrie 2012 în care s-a precizat că moartea numitei P.E.

a fost neviolentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute,

survenită în evoluția unei bronhopneumonii la o persoană imobilizată la pat cu

sechele post AVC vechi și cu afecțiuni cronice cardio-vasculare și hepatice. La

necropsie s-au constatat multiple echimoze și hematoame la nivelul extremității

cefalice și pe gât, precum și hemoragie meningee în resorbție, leziuni care

obiectivează un traumatism cranio-facial prin lovire cu corpuri dure produs la

data de 26 noiembrie 2012. Aceste leziuni nu au fost de natură să determine

direct decesul, dar au putut agrava starea generală și decompensarea

afecțiunilor cronice preexistente.

Curtea, în vederea aflării adevărului în

cauză și în baza rolului său activ în calea de atac devolutivă, conform art. 3

și art. 4 C. proc. pen., a solicitat Comisiei de Avizare și Control din cadrul

Institutului Național de Medicină Legală M.M. să precizeze, în baza actelor

medicale existente și a lucrărilor Dosarului penal nr. 4250/62/2013 al

instanței dacă între leziunile constatate ca urmare a agresiunii exercitate în

data de 26 noiembrie 2012 asupra victimei P.E. și decesul acesteia există

legătură de cauzalitate, răspunsul fiind că această legătură de cauzalitate

există și este directă, dar condiționată.

În aceste condiții, încadrarea juridică

corectă a faptei pe care inculpatul a recunoscut-o este aceea de omor calificat

prevăzută de art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) și d) C. pen., între leziunile

produse victimei P.E. prin agresiunea la care a fost supusă de inculpat în data

de 26 noiembrie 2012 și decesul acesteia în data de 10 decembrie 2012 existând

legătură directă condiționată de cauzalitate conform avizului Comisiei de

Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală M.M. nr.

E2/9023/2013.

Împrejurarea că bolile preexistente ale

victimei s-au agravat urmare a agresiunii, iar decesul s-a produs la o oarecare

perioadă de timp de la agresiune nu este de natură a conduce la concluzia că

lanțul cauzal având drept cauză determinantă, de bază a morții victimei

agresiunea din 26 noiembrie, a fost întrerupt.

Concluziile Comisiei de Avizare și Control

din cadrul Institutului Național de Medicină Legală M.M. infirmă toate

concluziile actelor medicale care au apreciat inexistentă legătura de

cauzalitate dintre leziunile produse de agresiunea exercitată de inculpat și

moartea victimei.

Pentru aceste considerente, Curtea a schimbat

încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat din

tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art.

174, art. 175 lit. c) și d) C. pen. în omor calificat prevăzută art. 174, art.

175 lit. c) și d) C. pen.

În ceea ce privește latura subiectivă a

infracțiunii de omor calificat s-a constatat existența intenției, cel puțin

indirectă, așa cum în mod corect a constatat și prima instanță, dată fiind

intensitatea loviturilor aplicate unei persoane deja bolnave, infirmă,

imobilizată la pat, zona vitală în care acestea au fost aplicate, atitudinea

inculpatului care a refuzat să solicite asistență medicală pentru victimă care

a zăcut însângerată o noapte întreagă, toate aceste aspecte conducând la

concluzia că inculpatul a prevăzut și a urmărit sau cel puțin a acceptat posibilitatea

decesului victimei.

Pentru infracțiunea de omor calificat

prevăzută art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) și d) C. pen., Curtea l-a

condamnat pe inculpat la o pedeapsă just individualizată, în limitele reduse

conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea

criteriilor de individualizare de la art. 72 C. pen., luând în considerare

antecedentele inculpatului condamnat anterior tot pentru o infracțiune cu

violență asupra persoanei (victima fiind propriul fiu) și care a dat dovadă de

indiferență și cruzime nu numai prin agresiunea săvârșită, dar și prin

comportamentul ulterior acesteia în momentul în care și-a lăsat soția plină de

sânge o noapte întreagă fără asistență medicală, deși era conștient de

loviturile pe care i le dăduse și de împrejurarea că starea de sănătate a

acesteia era deja precară, victima fiind bolnavă și imobilizată la pat încă

dinaintea agresiunii.

Față de aceste considerente s-a apreciat că o

pedeapsă de 15 ani închisoare cu executare în detenție este aptă de a atinge

scopul de prevenție generală și specială prevăzut de art. 72 C. pen.

În ceea ce privește apelul inculpatului,

acesta a fost apreciat ca nefondat, existând intenția ca latură subiectivă a

infracțiunii de omor calificat pentru argumentele deja expuse, decesul victimei

nefiind un rezultat care să-i poată fi imputat inculpatului din culpă astfel că

nu sunt întrunite condițiile reținerii infracțiunii prevăzute de art. 183 C.

pen. în ceea ce privește motivul de apel privind reducerea pedepsei pentru

motivele deja arătate Curtea a apreciat că nici acesta nu este întemeiat.

Împotriva acestei decizii inculpatul P.G. a

declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând casarea ambelor

hotărâri și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice, din tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175

alin. (1) lit. c) și d) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicare art. 320

1

C.

proc. pen., invocând ca temei legal cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și pct. 17

2

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul

P.G. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a

fost pronunțată de Curtea Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

la data de 8 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (pe 15

februarie 2013), situație în care aceasta este supusă casării în limita

motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum

acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o

însemnată limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare

au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în

sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art.

385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat

prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar

la chestiuni de drept.

Așa fiind, se constată că, printre cazurile

de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, au fost și cele

reglementate anterior art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.,

situație în care criticile susținute de inculpat, care se subsumau acestor

prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de

ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a arătat în

dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între

care nu se mai regăsește și greșita încadrare juridică a faptei invocate de

inculpat.

În plus, se conturează că, prin motivul de

recurs privind greșita încadrare juridică a faptei, se tinde, în realitate, la

modificare situației de fapt reținute prin decizia atacată, context în care

această critică nu poate fi examinată prim prisma cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

În ce privește cazul de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de

recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu

a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013,

însă, din examinarea conținutului memoriului cuprinzând motivele de recurs, se

constată că finalitatea vizată de inculpatul recurent prin invocarea acestui

temei de drept este, în realitate, tot schimbarea încadrării juridice a faptei.

Față de considerentele expuse, recursul

declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 110/Ap din 8

octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă

de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 110/Ap din 8 octombrie 2013 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 17 aprilie 2013 la 22 ianuarie

2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - GV