ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1289/2004

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 940 din 24 octombrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea formulată de inculpații G.A. și L.B.A.R. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, partea vătămată P.M.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului durata reținerii timp de 24 ore din data de 15 mai 2003 și durata arestării preventive începând din data de 16 mai 2003 la zi. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.B.A.R. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, partea vătămată P.M. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând din data de 16 mai 2003 la zi. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-au interzis inculpaților prevederile art. 64 C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpaților pe o durată de câte 30 de zile, de la 12 noiembrie 2003 până la 11 decembrie 2003, inclusiv. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, ca urmare a recuperării integrale, în natură a prejudiciului ce i-a fost cauzat. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 15 mai 2003, în jurul orei 19,00, inculpații au deposedat-o prin violență pe partea vătămată P.M. de un telefon mobil, în timp ce se deplasa pe B-dul Nicolae Grigorescu.

Împotriva sentinței inculpații au declarat apel, solicitând desființarea acesteia și pe fond reducerea pedepselor față de persoana inculpaților. Curtea de Apel București analizând sentința apelată în raport de criticile invocate, precum și sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelurile sunt fondate în ce privește critica referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților. S-a reținut că inculpații se află la primul contact cu legea penală, sunt tineri, prejudiciul a fost acoperit și față de consecințele infracțiunii s-a apreciat că se impune acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante necunoscute de prima instanță având drept consecință redozarea pedepselor.

Ca urmare instanța de apel a admis apelurile declarate de inculpați, a casat parțial sentința primei instanțe și a redus pedepsele de la câte 5 ani la câte 4 ani închisoare pentru fiecare inculpat, menținând restul dispozițiilor hotărârii apelate. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpați care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul încadrării juridice a faptei, pe care o consideră greșită și a pedepselor aplicate apreciate de inculpați ca fiind prea severe. S-a solicitat de către recurenți schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și aplicarea unor pedepse situate mult sub limita minimă prevăzută de lege pentru această infracțiune cu reținerea circumstanțelor atenuante deja recunoscute de primele instanțe.

Recursurile nu sunt întemeiate. Smulgerea telefonului mobil din mâna părții vătămate, împotriva voinței acesteia reprezintă un act de violență, în sensul prevederilor art. 211 C. pen., fapta constituind infracțiunea de tâlhărie, iar nu cea de furt. Violențele la care se referă textul invocat, ca acțiuni adiacente, nu trebuie să îmbrace în mod necesar, una din formele prevăzute de art. 181 – art. 182 C. pen., ele pot consta și în alte acțiuni agresive îndreptate împotriva părții vătămate cum este smulgerea bunului aflat asupra persoanei vătămate, dacă aceasta a fost de natură a-i înfrânge voința. Dealtfel, în cauza de față smulgerea telefonului a fost însoțită și de lovirea părții vătămate peste mână de către inculpatul L.B.A.R.

urmată de riposta părții vătămate care a încercat să-și recupereze bunurile, împrejurare în care a fost îmbrâncită de inculpatul G.A. Este evident așadar că deposedarea părții vătămate s-a făcut prin acte conjugate de violență ale celor doi recurenți, specifice infracțiunii de tâlhărie, astfel încât susținerea acestora în sensul recalificării juridice a faptei în infracțiunea de furt nu poate fi primită. Cât privește pedepsele care au fost aplicate inculpaților, Curtea constată că instanțele au avut în vedere la individualizarea acestora toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dând dovadă de clemență prin recunoașterea în favoarea recurenților a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cărora le-au acordat suficientă eficiență.

Așa fiind, pedepsele de câte 4 ani închisoare cu executarea în regim de detenție, la care s-a orientat instanța de apel sunt în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât nu se justifică o reapreciere a acestora. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, astfel că le va respinge ca atare potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce conform art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.A. și L.B.A.R. împotriva deciziei penale nr. 724 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive astfel: - pentru inculpatul G.A., de la 15 mai 2003 până la 4 martie 2004, iar pentru inculpatul L.B.A.R., de la 16 mai 2003 până la 4 martie 2004. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2004.