ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Olt, secția civilă, la 29 iunie 2001, reclamanții N.A.R.R., P.M.A.M. și S.M.M.C.

au chemat în judecată pe pârâta Primăria Bobicești, solicitând anularea

dispoziției nr. 68 din 1 iunie 2001 și restituirea suprafeței de teren de 1,56

ha teren intravilan, reprezentând curtea conacului, precum și conacul situat în

vatra satului Leotești, comuna Bobicești.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că sunt moștenitorii autorului G.B., care a deținut un conac compus din

6 camere, hol, verandă, locuință cu 3 camere destinată personalului, grajd,

cocină de porci, cotețe de păsări, două magazii de cereale, un pătul de porumb,

o remiză de vehicole agricole, două crame, pivniță, un grajd, o baracă de scândură

și terenul aferent, care au fost preluate prin Decretul nr. 83/1949.

Reclamanții au precizat că în mod greșit,

prin dispoziția contestată li s-a respins cererea, motivat de faptul că

imobilele nu există, deși în realitate, multe dintre anexe se regăsesc pe

teren, respectiv două crame și pivniță, iar materialele rezultate din demolarea

celorlalte imobile există în materialitatea lor.

În cauză a fost introdus Statul Român

prin ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Olt, în calitate de pârât.

Printr-o altă contestație înregistrată

sub nr. 5763/2001 pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanții N.A.R.R., P.M.A.M.

și V.Ș.G. au solicitat anularea dispoziției nr. 67 din 1 iunie 2001, emisă de

Primăria Comunei Bobicești și obligarea acestuia la restituirea imobilelor din

comuna Bobicești, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii.

În motivarea acestei contestații, s-a

făcut referire la același imobil, teren, conac și construcțiile anexe,

menționate în dosarul nr. 5761/2001, precizându-se că o parte din clădiri și

terenul aferent sunt deținute, de

SC V. SA, care, deși a fost notificată, nu a emis

dispoziția de restituire.

Ca urmare, reclamanții au solicitat

obligarea SC V. SA și a Primăriei Bobicești la acordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2002,

pronunțată în dosarul nr. 5763/2001, tribunalul a dispus conexarea dosarului

nr. 5763/2001 la dosarul nr. 5761/2001.

Prin sentința civilă nr. 662 din 19

noiembrie 2003, Tribunalul Olt a admis în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu

cu Primăria comunei Bobicești și a dispus anularea dispozițiilor nr. 67 din 1

iunie 2001 și 68 din 1 iunie 2001 și restituirea în natură a unei pivnițe și a

două magazii de cereale, cu terenul aferent, situate pe raza Comunei Bobicești,

Județul Olt.

S-a reținut că, în afara pivniței, a

celor două magazii și a terenului aferent, celelalte construcții nu mai există,

iar valoarea acestora nu poate fi acordată reclamanților, întrucât nu a fost

respectată procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 în vederea acordării

despăgubirilor conform art. 36 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanții și pârâta Primăria comunei Bobicești, județul Olt.

Prin decizia civilă nr. 1289 din 20 mai 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-au respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamanți și de pârâta Primăria comunei Bobicești, județul Olt

împotriva sentinței menționate.

Împotriva acestei decizii au declarat

apel reclamanții, susținând că, deși au notificat Primăria Bobicești, SC V. și

Prefectura Olt, acestea nu le-au făcut oferte de restituire prin echivalent

corespunzătoare valorii imobilelor ce nu mai pot fi restituite, nerespectând

prevederile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul de a transmite dispoziția

de acordare a despăgubirilor către Prefectura Olt.

Prin decizia civilă nr. 3278 din 7 mai 2008

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a admis recursul reclamanților, a casat decizia nr. 1289 din 20 mai 2004

pronunțată de Curtea de Apel Craiova și sentința civilă nr. 662 din 19

noiembrie 2003 a Tribunalului Olt și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași

tribunal.

Prin considerentele deciziei de casare

s-a reținut că hotărârea instanței de fond nu este susceptibilă de a fi pusă în

executare, deoarece nu s-a determinat amplasamentul și suprafața terenului

aferent construcțiilor, a căror restituire în natură s-a dispus.

Pe de altă parte, s-a reținut lipsa de

rol activ a instanțelor care nu au soluționat în totalitate cererea cu care

reclamanții au investit prima instanță, respectiv cererea vizând acordarea măsurilor

reparatorii prin

echivalent de care SC V. SA, parte în proces, dosarul

nr. 5763/2001 conexat la dosarul nr. 5761/2001, situație ce relevă o nesoluționare

a cauzei în limitele investirii.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul

Tribunalului Olt sub nr. 3219/104/2008.

Prin sentința civilă nr. 1700 din 3

noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a admis contestația formulată de

reclamanți și s-au anulat dispozițiile nr. 67 și 68 din 1 iunie 2001, emise de

Primăria Bobicești Județul Olt.

A fost obligată pârâta SC V. SA, prin

lichidator SC N.I. SRL, să restituie reclamanților în natură o pivniță și două

magazii de cereale situate pe suprafața de 8816,5 mp teren intravilan, situat

în comuna Bobicești, sat Leotești, județul Olt.

S-a constatat că reclamanții au dreptul

la măsuri reparatorii reprezentând valoarea de piață a construcțiilor ce nu se

mai pot restitui în natură, în contradictoriu cu pârâții SC V. SA prin

lichidator judiciar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a decide astfel, tribunalul a

reținut că autorului reclamanților i s-au preluat abuziv bunuri imobile, o

parte din acestea fiind evidențiate în patrimoniul pârâtei SC V. SA, care a

fost obligată să le restituie în natură, iar o altă parte nemaiexistând fizic,

pentru acestea fiind constatată îndreptățirea la acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta D.G.F.P. Olt în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor,

susținând, în esență, că nu are calitate procesuală activă, întrucât în

sistemul Legii nr. 10/2001, raportul juridic se stabilește între persoana

îndreptățită și unitatea deținătoare a bunului sau unitatea implicată în

privatizarea entității notificate. S-a mai arătat că Statul Român are calitate

procesuală pasivă doar în situația de excepție reglementată de art. 28 din

legea specială, respectiv în cazul în care entitatea deținătoare nu poate fi

identificată.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 37 din 10

februarie 2009, a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată în

sensul că a respins contestația față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 28

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, nu se

regăsește în cauză, întrucât bunurile imobile cu privire la care s-a dispus

restituirea în natură se află în administrarea pârâtei SC V. SA, iar pentru

cele care nu mai există fizic în prezent, s-a constatat, potrivit Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, îndreptățirea la acordarea de despăgubiri, atribuțiile

în acest sens revenind Comisiei Centrale aflate în subordinea Cancelariei

Primului Ministru.

Împotriva deciziei menționate au declarat

recurs în termenul legal reclamanții N.A., P.M. și V.Ș., criticând-o ca

nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut prin motivele de recurs că,

în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 și art. 26 din Legea nr. 10/2001,

precum și ale art. 28, dispoziții legale in raport de care, în mod eronat,

instanța de apel a apreciat că măsurile reparatorii trebuie acordate doar de

către SC V. SA, în condițiile în care această societate nu a deținut și

construcțiile pentru care s-au acordat măsurile menționate, aceste construcții

fiind demolate de către fostul regim comunist.

Recurenții au arătat că, în speță, se

aplică dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că nu există

o unitate deținătoare a construcțiilor (demolate), statul prin Ministerul

Finanțelor având calitate procesuală pasivă pentru acordarea măsurilor

reparatorii.

S-a învederat că, dacă s-ar accepta

interpretarea instanței de apel, măsura restituirii prin echivalent pentru

imobilele demolate ar fi lipsită de orice efect, în condițiile în care SC V. SA

Slatina este o societate care nu mai are nicio activitate, procedura de

lichidare judiciară fiind aproape finalizată.

De asemenea, recurenții au arătat că,

având în vedere că măsura demolării construcțiilor a fost luată de fostul regim

comunist, iar materialele rezultate în urma demolării au fost folosite de către

stat, măsurile reparatorii prin echivalent trebuie acordate tot de către stat

prin autoritățile centrale sau locale.

În faza recursului nu s-au achiziționat

probe noi.

Examinând criticile formulate de

recurenții reclamanți, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

Statul Român poate fi subiect al raportului juridic creat prin aplicarea

acestui act normativ, doar în situația de excepție reglementată de art. 28 din legea

specială, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată.

În cauză, reclamanții au notificat

Primăria Bobicești și pe SC V. SA, solicitând restituirea în natură a

imobilelor, iar în situația în care acestea nu mai există, acordarea de măsuri

reparatorii, unitățile notificate soluționând notificarea prin emiterea

dispozițiilor contestate.

Ca atare, s-a reținut corect că raportul

juridic creat prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 s-a stabilit între

persoana îndreptățită și unitatea deținătoare, în acest context dreptul la

acordarea măsurilor reparatorii fiind stabilit doar în contradictoriu cu

Primăria Bobicești și SC V. SA

Argumentele invocate prin motivele de

recurs în sprijinul unei răspunderi solidare a statului cu unitatea

deținătoare, decurgând din calitatea de autor al preluării abuzive, nu pot fi

primite, întrucât Legea nr. 10/2001, ca lege de reparație a instituit proceduri

speciale de restituire, derogatorii de la principiile generale ale răspunderii

civile delictuale precum și obligații specifice în sarcina unor subiecte de

drept expres individualizate în actul normativ.

Împrejurarea că unitatea deținătoare SC

V. SA Slatina se află în procedură de lichidare judiciară și nu ar mai deține

active nu poate conduce, prin ea însăși, la reținerea calității procesuale

pasive a Statului Român, cu încălcarea dispozițiilor legale menționate,

drepturile recurenților reclamanți urmând a fi valorificate în cadrul

procedurilor de executare silită prevăzute de lege.

Critica potrivit căreia reparațiile prin

echivalent ar trebui acordate de stat, prin reprezentanții săi, deoarece

materialele rezultate în urma demolării ar fi fost folosite de acesta, este

lipsită de suport juridic și, de altfel, nu se circumscrie motivului de nelegalitate

invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, se va

constata că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, reținând lipsa calității procesuale pasive a

Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În consecință, urmează ca, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul

reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul reclamanților N.A.R.R.,

P.M.A.M. și V.Ș. împotriva deciziei nr. 37 din 10 februarie 2009 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

februarie 2010.