ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 57/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 noiembrie 2009, reclamantul N.S.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3411 din 1 octombrie 2009 emisă de Primarul municipiului Slatina în temeiul Legii nr. 10/2001. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin dispoziția nr. 1104 din 6 aprilie 2006 emisă de pârât, s-a respins cererea de restituire în natură pretins prin notificarea nr. 213 din 10 august 2001, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru imobilul solicitat compus din teren în suprafață de 649,58 mp și construcție de 649,58 mp suprafață desfășurată, reținându-se ca imposibil de restituit în natură atât terenul ocupat în prezent de blocurile nr. 27-29, cât și construcția care a fost demolată.

Deși dispoziția menționată nu a fost contestată, ulterior, Prefectul județului Olt a returnat dosarul Primăriei Slatina care, în mod nelegal, a emis o nouă dispoziție, respectiv dispoziția nr. 3411 din 1 octombrie 2009, contestată prin cererea dedusă judecății, prin care i-au fost acordate despăgubiri numai pentru construcția demolată. Prin sentința nr. 1185 din 14 decembrie 2009, Tribunalul Olt a admis contestația reclamantului și a anulat dispoziția nr. 3411 din 1 octombrie 2009, emisă de pârât în procedura Legii nr. 10/2001. Prima instanță a reținut, în esență, că prin dispoziția nr. 1104 din 6 aprilie 2006 a fost soluționată notificarea reclamantului, în sensul recunoașterii calității sale de persoană îndreptățită, dispoziție care nu a fost contestată și care a produs efecte juridice, act care nu mai poate fi modificat sau anulat printr-un alt act ulterior emis de aceeași instituție.

Prin decizia nr. 77 din 10 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii tribunalului. Instanța de apel a reținut, în esență, că nefiind atacată, dispoziția nr. 1104 din 6 aprilie 2006 prin care a fost soluționată notificarea reclamantului, a rămas definitivă și a produs efecte juridice. Ca act juridic ce a intrat în circuitul civil, această dispoziție nu mai poate fi modificată, anulată ori revocată printr-un act administrativ emis ulterior de aceeași instituție, astfel cum a procedat pârâta prin emiterea dispoziției nr. 3411 din 1 octombrie 2009, contestată în cauză.

Eventuala anulare sau modificare a dispoziției emise inițial se putea face la inițiativa prefectului ori a unității emitente, în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. (1) și art. 135 din Legea nr. 215/2001, în fața instanței de contencios administrativ, ipoteză inexistentă în cauză. S-a reținut astfel nelegalitatea actului astfel emis, cu consecința respingerii apelului pârâtei în conformitate cu prevederile art. 296 C. proc. civ. și a păstrării hotărârii primei instanțe. Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina prin reprezentantul său legal, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât emiterea actului administrativ atacat a fost rezultatul intervenției instituției Prefectului județului Olt, la solicitarea Autorității pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile inexistenței unor acte de proprietate privind suprafața de teren, ci doar asupra construcției, adresă căreia i s-a conformat. Au invocat dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care explicitează noțiunea de act administrativ în sfera căruia s-ar include și actul invocat în prezenta procedură. Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 „decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară”. Alin. (7) al aceluiași text, dispune că „prevederile alin. (1)-(6) sunt aplicabile și dispozițiilor emise de primari ori, după caz, de președinții consiliilor județene potrivit art. 21 alin. (4)”. Acest text stipulează că „în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean”.

Dispozițiile art. 25 alin. (4) și (6) din lege consacră regimul complex al dispoziției emise în procedura legii speciale, în cazul restituirii bunului în natură (pct. 25.3 din H.G. nr. 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001) și confirmă regula că în situația necontestării sale, actul administrativ odată intrat în circuitul juridic civil, își produce efectele juridice specifice nemaiputând fi modificat ori anulat pe cale administrativă. Ca urmare, legal instanțele au constatat nelegalitatea dispoziției supusă prezentei proceduri, emisă după ce printr-o altă dispoziție (nr. 1104 din 6 aprilie 2006) necontestată, a fost definitiv soluționată notificarea reclamantului privind același bun.

Invocarea dispoziției art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu au nici o relevanță în speța dedusă judecății, regimul juridic al actului emis în prevederea legii speciale fiind unul cu o reglementare distinctă, ce-l particularizează de actele comune de drept administrativ prin caracterele sale specifice expres și precis determinate de lege. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Slatina prin Primar împotriva deciziei nr. 77 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.