ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 57/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

6 noiembrie 2009, reclamantul N.S.M. a formulat contestație împotriva

dispoziției nr. 3411 din 1 octombrie 2009 emisă de Primarul municipiului

Slatina în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că prin dispoziția nr. 1104 din 6 aprilie 2006 emisă de pârât, s-a

respins cererea de restituire în natură pretins prin notificarea nr. 213 din 10

august 2001, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru imobilul solicitat

compus din teren în suprafață de 649,58 mp și construcție de 649,58 mp

suprafață desfășurată, reținându-se ca imposibil de restituit în natură atât

terenul ocupat în prezent de blocurile nr. 27-29, cât și construcția care a

fost demolată.

Deși dispoziția menționată nu a fost

contestată, ulterior, Prefectul județului Olt a returnat dosarul Primăriei

Slatina care, în mod nelegal, a emis o nouă dispoziție, respectiv dispoziția

nr. 3411 din 1 octombrie 2009, contestată prin cererea dedusă judecății, prin

care i-au fost acordate despăgubiri numai pentru construcția demolată.

Prin sentința nr. 1185 din 14

decembrie 2009, Tribunalul Olt a admis contestația reclamantului și a anulat

dispoziția nr. 3411 din 1 octombrie 2009, emisă de pârât în procedura Legii nr.

10/2001.

Prima instanță a reținut, în esență,

că prin dispoziția nr. 1104 din 6 aprilie 2006 a fost soluționată notificarea

reclamantului, în sensul recunoașterii calității sale de persoană îndreptățită,

dispoziție care nu a fost contestată și care a produs efecte juridice, act care

nu mai poate fi modificat sau anulat printr-un alt act ulterior emis de aceeași

instituție.

Prin decizia nr. 77 din 10 martie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii

tribunalului.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că nefiind atacată, dispoziția nr. 1104 din 6 aprilie 2006 prin care a

fost soluționată notificarea reclamantului, a rămas definitivă și a produs

efecte juridice.

Ca act juridic ce a intrat în circuitul

civil, această dispoziție nu mai poate fi modificată, anulată ori revocată

printr-un act administrativ emis ulterior de aceeași instituție, astfel cum a

procedat pârâta prin emiterea dispoziției nr. 3411 din 1 octombrie 2009,

contestată în cauză.

Eventuala anulare sau modificare a

dispoziției emise inițial se putea face la inițiativa prefectului ori a

unității emitente, în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. (1) și art.

135 din Legea nr. 215/2001, în fața instanței de contencios administrativ,

ipoteză inexistentă în cauză.

S-a reținut astfel nelegalitatea

actului astfel emis, cu consecința respingerii apelului pârâtei în conformitate

cu prevederile art. 296 C. proc. civ. și a păstrării hotărârii primei instanțe.

Împotriva susmenționatei hotărâri a

declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina prin reprezentantul său

legal, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că hotărârea atacată a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, întrucât emiterea actului administrativ atacat a fost rezultatul

intervenției instituției Prefectului județului Olt, la solicitarea Autorității

pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile inexistenței unor acte de

proprietate privind suprafața de teren, ci doar asupra construcției, adresă

căreia i s-a conformat. Au invocat dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, care explicitează noțiunea de act

administrativ în sfera căruia s-ar include și actul invocat în prezenta

procedură.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001 „decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în

natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra

acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu

executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate

imobiliară”.

Alin. (7) al aceluiași text, dispune

că „prevederile alin. (1)-(6) sunt aplicabile și dispozițiilor emise de primari

ori, după caz, de președinții consiliilor județene potrivit art. 21 alin. (4)”.

Acest text stipulează că „în cazul

imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale restituirea în

natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția

motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului

București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean”.

Dispozițiile art. 25 alin. (4) și (6)

din lege consacră regimul complex al dispoziției emise în procedura legii

speciale, în cazul restituirii bunului în natură (pct. 25.3 din H.G. nr.

250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001) și confirmă regula că în situația necontestării sale, actul

administrativ odată intrat în circuitul juridic civil, își produce efectele

juridice specifice nemaiputând fi modificat ori anulat pe cale administrativă.

Ca urmare, legal instanțele au

constatat nelegalitatea dispoziției supusă prezentei proceduri, emisă după ce

printr-o altă dispoziție (nr. 1104 din 6 aprilie 2006) necontestată, a fost

definitiv soluționată notificarea reclamantului privind același bun.

Invocarea dispoziției art. 2 lit. c)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu au nici o relevanță în

speța dedusă judecății, regimul juridic al actului emis în prevederea legii

speciale fiind unul cu o reglementare distinctă, ce-l particularizează de

actele comune de drept administrativ prin caracterele sale specifice expres și

precis determinate de lege.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Slatina prin Primar împotriva deciziei nr. 77 din 10

martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2011.